9,077 matches
-
expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și dăduse seama În acel moment că era același glas care Îi poruncise să plece În călătorie Împreună cu contele de Rioseco sau, cu mult mai multă vreme În urmă, să facă dragoste cu vărul Roberto. Însă acum da, singură În peșteră, recunoștea timbrul acelui glas, care nu era, cum crezuse ea mereu, vocea care o Împingea spre libertate, ci aceea din pricina căreia se trezise Înlănțuită astfel, În inima celei mai pustii insule și În puterea celei mai respingătoare creaturi care existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bărbați, acele fiare sau acele lucruri, pentru că lui oricum nu-i păsa de diferență, erau „ai lui” și nu aveau dreptul să existe decît dacă Îi erau lui de vreun folos. De asemenea, femeia pe care o ținea Închisă În peșteră era numai un obiect pentru plăcerea personală - ca În Don Quijote sau În Odiseea - și așa cum nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să se scandalizeze excesiv pentru că cineva smulsese o pagină dintr-o carte, tot astfel nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute și Încă adormită, În aceeași poziție În care o lăsase cu o noapte În urmă, cînd terminase de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le puse căluș, avertismentul dat fu suficient de explicit: - Nu voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amiază, cînd fluxul Începuse să se retragă, să doarmă pe săturate pentru prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără să uite nici o peșteră, nici cea mai mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întrebă ce voise să spună prin acel „cu totul” și probabil că nici ea n-ar fi știut să-i explice, oricît de mult și-ar fi propus, pentru că sentimentele pe care le acumulase de cînd se afla În acea peșteră o făceau să fie mult mai confuză decît fusese vreodată În viața ei de pînă atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu Își putea imagina că acolo, Într-o peșteră ascunsă de pe acel perete de piatră, se afla Închisă, legată cu un lanț lung, singura supraviețuitoare pe de Ilusión. Pe de altă parte, Niña Carmen - acum nici măcar ea nu Își mai aducea aminte că fusese cîndva numită astfel - se adaptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de altă parte, Niña Carmen - acum nici măcar ea nu Își mai aducea aminte că fusese cîndva numită astfel - se adaptase cu totul la noua ei existență, pînă Într-acolo Încît s-ar fi zis că nici nu cunoscuse vreodată alta. Peștera aceea imensă era lumea ei, și de fapt nici măcar Întreaga peșteră, ci numai partea la care ajungea lanțul ei, și, cu toate că din cînd În cînd devenea pe deplin conștientă de nivelul la care se coborîse prin consimțita ei degradare, prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aducea aminte că fusese cîndva numită astfel - se adaptase cu totul la noua ei existență, pînă Într-acolo Încît s-ar fi zis că nici nu cunoscuse vreodată alta. Peștera aceea imensă era lumea ei, și de fapt nici măcar Întreaga peșteră, ci numai partea la care ajungea lanțul ei, și, cu toate că din cînd În cînd devenea pe deplin conștientă de nivelul la care se coborîse prin consimțita ei degradare, prefera să Îndepărteze din minte asemenea gînduri, refuzînd să le accepte. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Ibarra n-a făcut nici un gest. A rămas așezată pe pat, contemplînd lanțul, și era cu neputință să-ți dai seama ce gîndea. El o observa nemișcat și În cele din urmă i-a arătat două cufere din fundul peșterii, la care ea nu avusese niciodată acces. - Acolo sînt hainele tale, Îi spuse. Lăsă să treacă o bună bucată de vreme pînă se hotărî să se Îndrepte, foarte Încet, spre cufere, să-l deschidă pe cel mai mare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îmbrace, cu toate că asta Îi provoca durere, amărăciune și decepție, dar, În același timp, o plăcere profundă și bolnăvicioasă. CÎnd o văzu Îmbrăcată, o admiră Îndelung, o puse să se Învîrtească și să meargă dintr-o parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă cînd i se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea lanțul cu care era legată. Ridică piciorul și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-o, scoțînd la lumină, fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție de echilibru Între autenticitatea instinctelor sale și o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest, unde fuseseră Îngrămădite mărfurile de pe Madeleine și Río Branco. Găsiră, de asemenea, peștera care devenise mormîntul lui Dominique Lassa, cîteva resturi din pilotul Gamboa și, atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze. Căpitanul Lazemby, care coborîse pe pămînt și aștepta așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu căluș la gură, urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea Îngustă a peșterii, terminîndu-și treaba cînd deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]