5,851 matches
-
se vede o singură imagine, și nu mai multe obiecte situate în spațiu. Dezavantajele principale sunt luminozitatea scăzută a imaginii, ceea ce necesită folosirea tradiționalei „draperii negre”, faptul că imaginea este inversată și manipularea dificilă a casetei în care se află pelicula fotografică. Acest sistem este folosit la aparatele de format mare (figura 2.23). Fig. 2.23. Vizare directă prin geam mat b) Vizare directă prin obiectiv, oglindă la 45° și geam mat (SLR - single-lens reflex) Imaginea dată de obiectiv este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și se poate vedea de sus în jos, situație dificilă pentru fotografierea subiectelor aflate în mișcare. Pentru rezolvarea acestui inconvenient, aparatele de fotografiat au fost dotate cu o pentaprismă. La aparatele SLR, oglinda la 45° basculează exact în momentul expunerii peliculei fotografice (figura 2.24). Este cea mai folostă metodă de vizare pentru aparatele de format îngust. Fig. 2.24. Vizare directă prin obiectiv (SLR) c) Vizare prin obiectiv paralel, oglindă la 45° și geam mat (TLR - twin-lens reflex) Acest tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
vizualizate punctele de focalizare automată (AF). 2.5. Magazia pentru material fotosensibiltc "2.5. Magazia pentru material fotosensibil" Este situată, de regulă, în spatele camerei obscure, permițând astfel filmului să se poată deplasa ușor din caseta originală în lăcașul pentru păstrarea peliculei expuse. La aparatele de format îngust Leica (24×36 mm), transportul filmului se realizează și prin intermediul unui pinion cu două roți dințate, ai căror pinteni intră în striațiile standardizate de pe marginea peliculei. Odată ce filmul a fost expus, el trebuie tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ușor din caseta originală în lăcașul pentru păstrarea peliculei expuse. La aparatele de format îngust Leica (24×36 mm), transportul filmului se realizează și prin intermediul unui pinion cu două roți dințate, ai căror pinteni intră în striațiile standardizate de pe marginea peliculei. Odată ce filmul a fost expus, el trebuie tras înapoi în caseta protectoare, pentru a putea fi scos apoi din aparat. Acest lucru se realizează prin deblocarea pinionului cu roți dințate, permițând deplasarea filmului în sens invers (în funcție de tipul aparatului, deblocarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
poate fi atașată în partea inferioară a aparatului de fotografiat. Fig. 2.29. Magazia pentru material fotosensibil la aparatele de format îngust Anumite aparate de format mediu permit utilizarea unor magazii interschimbabile, fapt care facilitează fotografierea pe diferite tipuri de peliculă (de exemplu, alb-negru, color, diapozitiv) a aceluiași subiect, fără a mai fi nevoie să se expună toate cadrele de pe o casetă de film pentru a o încărca cu altul nou (figura 2.31). Pentru aparatele profesionale de format mediu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și accesoriile de lovituri, umezeală, praf etc. 2.6.1. Filtrele pentru obiectivetc "2.6.1. Filtrele pentru obiective" Filtrele sunt utilizate pentru protecția lentilei frontale a obiectivului și pentru a obține o serie de modificări tonale sau cromatice pe pelicula fotografică. Majoritatea filtrelor sunt realizate din sticlă specială sau din folii de gelatină și se montează în fața obiectivului pe suporți speciali ori sunt înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă culorile complementare. Astfel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
complementare. Astfel, un filtru colorat absoarbe culoarea complementară și permite trecerea culorii sale. Majoritatea filtrelor colorate se folosesc în fotografia alb-negru, pentru a accentua sau a estompa diferite culori ale subiectului de fotografiat care au corespondențe în tonuri valorice pe peliculă. Fiecare filtru are un coeficient de pierdere a luminii care trece prin el, de care trebuie să se țină cont atunci când se reglează expunerea corectă. Acest coeficient este inscripționat pe filtru (de exemplu, dacă folosim un filtru portocaliu care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
a luminii care trece prin el, de care trebuie să se țină cont atunci când se reglează expunerea corectă. Acest coeficient este inscripționat pe filtru (de exemplu, dacă folosim un filtru portocaliu care are coeficientul 2×, atunci trebuie să mărim expunerea peliculei cu o treaptă de expunere). Filtrul UV elimină radiația ultravioletă și nu aduce modificări semnificative imaginii. Din această cauză, mulți fotografi îl mențin permananent pe aparat, cu scopul de a proteja obiectivul. Filtrul „Sky Light” este ușor roz și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de ordinul fracțiunilor de miimi de secundă, deci mult mai reduse decât timpii uzuali folosiți în fotografiere). Primele tipuri de flash foloseau pulberi explozive, care, odată aprinse, produceau o „explozie luminoasă” ce oferea lumina adițională necesară unei expuneri corecte a peliculei fotografice. Astăzi sunt folosite pe scară largă flash-urile electronice, care conțin o lampă alimentată de baterii cu un timp relativ lung de funcționare, permițând câteva mii de declanșări. Problema principală a flash-urilor electronice este sincronizarea acestora cu obturatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
funcționare, permițând câteva mii de declanșări. Problema principală a flash-urilor electronice este sincronizarea acestora cu obturatorul. Astfel, descărcarea luminoasă a flash-ului trebuie să aibă loc numai în momentul în care perdelele obturatorului sunt deschise, doar în acest fel pelicula fotografică putând fi expusă cu lumina adițională. În prezent, acest lucru se realizează prin atașarea flash-ului pe aparatul foto printr-o „talpă”, hot shoe, ce are unul sau mai multe contacte electrice care permit comandarea activării flash-ului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de expunere și obturator focal, este inscripționat timpul minim de sincronizare al flash-ului cu obturatorul (de regulă, 1/60 sau 1/125 secunde). Pentru timpi de expunere mai mici flash-ul va expune doar o porțiune a cadrului de pe peliculă, iar pentru timpi mai mari sincronizarea este asigurată. La aparatele cu obturator central (în obiectiv), sincronizarea se realizează pentru orice timp de expunere. Puterea luminoasă a unui flash este dată de numărul-ghid (Ng). La flash-urile cu reglaje manuale, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
manuale, pentru o expunere corectă, trebuie să efectuăm următoarele operațiuni: - selectăm timpul de expunere la care se realizează sincronizarea cu flash-ul; - focalizăm pe subiectul dorit și apoi citim pe inelul distanțelor distanța la care se află subiectul; - în funcție de sensibilitatea peliculei alese și de distanța la care se află subiectul, putem afla deschiderea diafragmei obiectivului pentru expunerea corectă după următoarea formulă: f: = Ng/D, unde f: este deschiderea relativă a diafragmei (f-stop), Ng e numărul-ghid, iar D reprezintă distanța subiectului față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
unde f: este deschiderea relativă a diafragmei (f-stop), Ng e numărul-ghid, iar D reprezintă distanța subiectului față de aparat. De regulă, pe spatele flash-urilor există un tabel de corespondențe sau un ecran LCD din care putem selecta diafragma, în funcție de sensibilitatea peliculei și de distanță. Iată un exemplu: Flash-urile automate au o celulă fotoelectrică (senzor), care „citește” cantitatea de lumină reflectată de subiect, dozând astfel lumina emisă (figura 2.33). Flash-urile dedicate unui anumit tip de aparat funcționează împreună cu acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lumină optimă pentru o expunere corectă (figura 2.34). Fig 2.33. Flash-ul Unomat cu numărul-ghid 24 Flash-ul are o fotocelulă pentru măsurarea luminii (cercul din imaginea din stânga). În imaginea din dreapta observăm tabelul de corespondențe între distanță, sensibilitatea peliculei și diafragmă. Fig. 2.34. Flash-ul Canon Speedlite 430EX Este un flash dedicat aparatelor Canon digitale SLR. Sistemul ETTL îi permite să controleze dozarea automată a luminii și focalizarea pe subiect. Flash-urile sunt folosite atât de amatori, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pe fundal, ci doar pe subiect. 3. Expunerea filmului fotografictc "3. Expunerea filmului fotografic" Cel mai important lucru pentru a obține o fotografie bună este acela de a avea un negativ bine expus și developat. Pentru o expunere corectă a peliculei fotografice, trebuie să reglăm cantitatea de lumină care o impresionează. Un negativ bine expus are o bună densitate, atât în zonele de lumină, cât și în cele din umbră, unde putem identifica anumite detalii. Zonelor luminoase ale subiectului le vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
bună densitate, atât în zonele de lumină, cât și în cele din umbră, unde putem identifica anumite detalii. Zonelor luminoase ale subiectului le vor corespunde zone întunecate pe negativul fotografic, iar celor din umbră le vor corespunde zone luminoase pe peliculă. Dacă pe peliculă va „cădea” prea multă lumină (vom obține deci o supraexpunere), nu vom avea detalii în lumină, iar dacă lumina va fi insuficientă (subexpunere), nu vom avea detalii în umbră. În anumite situații, când subiectul fotografiat are contraste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în zonele de lumină, cât și în cele din umbră, unde putem identifica anumite detalii. Zonelor luminoase ale subiectului le vor corespunde zone întunecate pe negativul fotografic, iar celor din umbră le vor corespunde zone luminoase pe peliculă. Dacă pe peliculă va „cădea” prea multă lumină (vom obține deci o supraexpunere), nu vom avea detalii în lumină, iar dacă lumina va fi insuficientă (subexpunere), nu vom avea detalii în umbră. În anumite situații, când subiectul fotografiat are contraste mari între lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dacă lumina va fi insuficientă (subexpunere), nu vom avea detalii în umbră. În anumite situații, când subiectul fotografiat are contraste mari între lumină și umbră, va fi mai dificil să se satisfacă și condițiile menționate anterior. Va trebui să alegem pelicule cu o plajă mare de griuri și să developăm compensat negativul. În funcție de sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO (ASA) sau DIN, o peliculă fotografică are nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a fi corect expusă, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
umbră, va fi mai dificil să se satisfacă și condițiile menționate anterior. Va trebui să alegem pelicule cu o plajă mare de griuri și să developăm compensat negativul. În funcție de sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO (ASA) sau DIN, o peliculă fotografică are nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a fi corect expusă, care se calculează după formula: E = I × t E - cantitatea de lumină I - intensitatea luminoasă reglată prin diafragmă T - timpul de expunere reglat prin obturator În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
expunere și deschiderea diafragmei. Valorile selectate pentru acestea vor fi condiționate de sensibilitatea filmului la lumină. În funcție de condițiile de iluminare a subiectului, fie ele naturale sau artificiale, expunerea corectă (valorile adecvate ale timpului de expunere și ale diafragmei, corespunzătoare sensibilității peliculei) poate fi aleasă din tabelele de expunere, care țin seama de anotimp, starea cerului și ora din zi, sau prin utilizarea exponometrului (light-meter) (figura 3.1). Acesta din urmă dă rezultate mult mai precise și este folosit în majoritatea situațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
detalii în fundal. În imaginea din dreapta, s-a măsurat doar lumina reflectată de subiect, rezultând o expunere corectă a acestuia și dispariția detaliilor din fundal. 4. Materiale fotosensibiletc "4. Materiale fotosensibile" Indiferent de echipamentul fotografic folosit, captarea imaginii și prelucrarea peliculei sunt esențiale pentru calitatea imaginii. Din această cauză, cunoașterea proprietăților materialelor fotosensibile, filme și hârtii fotografice, este extrem de importantă pentru obținerea unor imagini fotografice de calitate. Materialele fotosensibile se bazează pe sensibilitatea la lumină a halogenurilor de argint. Dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de halogenură de argint se produc modificări la nivel atomic, obținându-se astfel imaginea latentă, care nu este stabilă la acțiunea luminii și care nu poate fi vizualizată cu ochiul liber. Această imagine devine vizibilă și stabilă la lumină după ce pelicula fotografică este supusă procesului chimic de developare. În urma acestui proces, cristalele de halogenură de argint expuse la lumină sunt reduse la granule de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
stabilă la lumină după ce pelicula fotografică este supusă procesului chimic de developare. În urma acestui proces, cristalele de halogenură de argint expuse la lumină sunt reduse la granule de argint metalic coloidal, de culoare neagră, stabil la acțiunea luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
luminii. Porțiunile de pe peliculă expuse la mai multă lumină vor conține mai multe granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate. Viceversa, zonelor întunecate din imagine le vor corespunde pe peliculă porțiuni mai transparente, mai luminoase. Din cauza acestei inversări de tonuri, imaginea de pe peliculă se mai numește „negativă”, iar procesul de developare - proces negativ. Copierea ulterioară a imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
granule de argint coloidal; prin urmare, imaginea va fi mai neagră. În acest fel, zonele cele mai luminoase ale imaginii date de obiectiv vor fi redate pe peliculă prin zone întunecate. Viceversa, zonelor întunecate din imagine le vor corespunde pe peliculă porțiuni mai transparente, mai luminoase. Din cauza acestei inversări de tonuri, imaginea de pe peliculă se mai numește „negativă”, iar procesul de developare - proces negativ. Copierea ulterioară a imaginii pe hârtie fotografică poartă denumirea de proces pozitiv. Principalele componente din structura unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]