936 matches
-
piciorul de sprijin (întârzierea impulsiei) duce la apariția săriturilor de pe un picior pe celălalt Indicații metodice: trunchiul să fie ușor înclinat spre înapoi; brațele să se miște înainte și înapoi, cu coatele îndoite într-o mișcare uniformă; genunchiul piciorului care pendulează se va ridica spre înainte sus, puțin peste orizontală; !!! este indicată alternarea pendularii gambei spre înainte cu a.J.g., cu a.G.s., a.P.G.înapoi., grupele musculare solicitate fiind diferite și astfel se evită o supra solicitare cu efecte nedorite
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
a brațelor înainte și înapoi, dar întotdeauna braț și picior opus (chinograma 2). Deplasarea este determinată de impulsia piciorului de sprijin concomitent cu întinderea lanțului triplei extensii (gleznă, genunchi, șold), urmată de desprinderea tălpii de pe sol. După momentul desprinderii, piciorul pendulează mai întâi posterior și apoi anterior prin ridicarea coapsei, proiectarea gambei înainte și în final coborârea tălpii pe sol pentru a realiza un nou contact. Brațele sunt îndoite din articulația cotului, trunchiul este drept sau puțin înclinat înainte, privirea înainte
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creștină interbelică o oferea mediului românesc. Cunoașterea religioasă Există sisteme de gândire care gravitează în jurul apodicticului, problematicului, sisteme materiale cu un caracter reflectoriu, adică punctate de o conștiință teoretică. Rațiunea umană pendulează între o gândire sistemică și un aspect pasiv al sistemului reglat de o latură autonomă a mentalului și de o latură eteronomă a lucrurilor interioare și exterioare. Singura modalitate care asigură depășirea polarității subiect obiect este mistica cunoașterii fundată pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin), homo christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse în El. În acest
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
frunze cu o lingură la o jumătate de litru de apă plată. Jumătate din cantitate se bea pe stomacul gol dimineața, iar restul cu 30 minute înaintea meselor principale și se recomandă repaus la pat, culcat pe partea dreaptă. Betula pendula verrucosa (frunze de mesteacăn). Infuzie concentrată din două linguri la o cană. Se bea cu lingura lent pe tot parcursul unei zile. Folium Taraxaci (frunze de păpădie). Se bea 2-3 căni pe zi dintr o infuzie cu 1-2 lingurițe la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
realizează o comunicare între două activități pedagogice complementare, cunoscând și cercetând din interior domeniul educației. El este și subiect al acțiunii și cercetător al calității acesteia, realizând și o legătură între practica profesională și cea a cercetării, a teoriei pedagogice, pendulând între ele, dialogând cu ambele, putând aduce chiar contribuții în acest sens (identifică noi aspecte, formulează noi ipoteze, verifică validitatea sau completează unor alte cercetări, nu numai ameliorând ad-hoc sau pe termen scurt starea problemei abordate). R. O'Brien (1998) o
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de judecata rațională, plăcerea afectului de moment; când realizăm un compromis Între realitate și ficțiune, Între pragmatism și idealism; când ne putem privi existența ca pe un joc Între Întâmplarea norocoasă și proiectul calculat și Îndrăzneț (respectiv o existență care pendulează Între relativism și determinism riguros); când reușim să realizăm un echilibru Între rațiune și sensibilitate, Între o atitudine de dăruire omenească și una de conservare a intereselor personale etc. Μ O carte este mare prin conținutul ei atunci când are șansa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
doze și cu finalități variabile" (Iulian Boldea), iar, pe de altă parte, avem motivația originalității și a unicității limbajului poetic blandian, născută dintr-o serie de principii și norme personale și exclusive, suprapuse structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
extraordinar pentru ceea ce s-a numit poezie conceptuală. Și, astfel, s-a încetățenit o formulă, care a devenit, în curând, prolifică, poate tocmai din cauza prezenței vizibile, clare, ușor de imitat, a mecanismului de proiectare speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căutare de sine, Joaquin Maria Aguirre Romero îi definește, poetica în termenii: "mai degrabă orientală decât occidentală, o poetică a dizolvării, a restituirii unității pierdute, provocată de ruptura abisală dintre conștiință și abstractizare"51. Natura paradoxală a unui stil, care pendulează, inegal, între intelect și emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori comune, care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu volumul Somnul din somn
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă, reinstalând romantismul diafan pe care nu îl suprapune primăverii, nici toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice experiență, ci își afirmă precaritatea, pe măsură ce coagulează, fulgurează, se supun fluxului și refluxului capricios al revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se clatină în vânt/ Încercând să spună ceva,/ într-o limbă,/pe care nu o știu prea bine,/ Se clatină, pipăind nesigure înțelesul și aerul/ Speriate că arborii rămași pe țărm/ Ar putea înțelege greșit/" (Adio) Permanentele antiteze, între care pendulează poezia Anei Blandiana, și pe care le-am menționat și anterior, pot reprezenta și ele o formă a revoltei. Acest volum aduce, însă, cu sine, o revoltă în stare latentă, care nu va mai avea, niciodată, șansa de a reizbucni
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă si iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". Diana Tâlvâc, op cit., p. 5 (Rezumat). 34Luiza Bratu, op. cit., p. 90. 35Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 36Vezi, Michael Riffaterre, Essais de stylistique structurale, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă și iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". 106Ibidem, p. 5. 107Luiza Bratu, op. cit., p. 65. 108Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord, p. 123. "Pe o oglindă chinezească
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de autoagresiune se interferează celui de agresiune externă, declanșînd comportamente diferențiate, dar în egală măsură așezate sub semnul fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
las... să nu te ia cu împrumut întunericul. TABLOUL II (Camera de toate orele ale unui apartament din zilele noastreu; deci mobilierul util, o piesă sau două de mobilă veche, un samovar decorativ, două sfeșnice de argint, două trei ceasuri pendulă fără nici o legătură cu timpul; un fotoliu destul de încăpător care poate fi așezat unde îl cere mișcarea în scenă; lîngă un corp de bibliotecă este o masă, acest spațiu ținînd locul am birou; El 1, scrie destul de concentrat ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu brațele crucii. În secolul al XVI lea, Michelangelo descompune axa verticală a corpului prin capul aplecat deasupra unui piept înclinat în direcție opusă și o altă contramișcare a picioarelor. Toate acestea se adaugă unei serii de vectori excentrici deviați, pendulând pe măsură ce ochii privitorului se mișcă de-a lungul corpului suspendat. Din punct de vedere istoric, figura lui Michelangelo este un exemplu târziu și rafinat față de ceea ce a început în sculptura Greciei Antice, ca practică a contrapoziției sau a contrapposto-ului, introdusă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca întreaga lirică a lui, reia teme cunoscute: nașterea, moartea, materia și inefabilul, năzuința spre absolut, reprezentate în ecuații matematice sau forme geometrice, pentru a descrie o lume complexă de fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care obiectele sunt prefăcute parcă în absențe, izolat dispuse, în stare de inerție: "Cu mișcări oprite ades/ văd bolți prăbușite în apă" ("Fum căzut"). La Nichita Stănescu apar păsări cu zborul întrerupt, păduri arcuite peste fluvii inexistente, iar el, Dedal, pendulează între starea de om neputincios și cea de Demiurg. Revenit la starea de om, rămâne aspirația că odată va reuși să atingă, conștient și treaz, starea de "altcineva, altunde, altceva", depășind criza de timp. În "Omul fantă", aceeași idee este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubind atâta, iubire,/ vârtej de anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau pătimaș, într-o lume fantastic înflăcărată ca la Poe: "Stelele capete fără trupuri/ mă iubeau, lunecând simultan/ pe o secundă cât ora, pe o oră de un an" ("Visul unei nopți de iarnă"). Sentimentele se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]