919 matches
-
întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând într-o mână copilul iar în cealaltă penelul și receptorul telefonului care îi transmitea o invitație prietenească la masa de prânz. Jonas se minuna că există oameni care vor să ia masa împreună cu el, în ciuda conversației lui atât de banale, dar ar fi preferat să iasă seara, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dădeau buzna în cameră, se strecurau printre oaspeți, erau luați în brațe, săltau de pe genunchii unuia pe genunchii celuilalt. Pătratul de cer care se desena deasupra curții începea în cele din urmă să se întunece și Jonas lăsa din mână penelul. Nu-i mai rămânea decât să-și invite prietenii la ce se va găsi de mâncare și să continue a vorbi, până noaptea târziu, despre artă, bineînțeles, dar mai cu seamă despre pictorii fără talent, plagiatori sau interesați, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
față, apăreau și vecinii, mărind numărul privitorilor. Jonas discuta, schimba păreri, examina pânzele ce i se arătau, îi surâdea Louisei când aceasta trecea prin atelier, potolea plânsetele copiilor și răspundea călduros la telefon, fără să lase o clipă din mână penelul, cu care, din când în când, mai adăuga o tușă la tabloul început. Într-un anume sens, viața lui era plină, fiecare ceas era bine întrebuințat și Jonas mulțumea cerului că nu-i îngăduia să afle ce-i plictiseala. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făceau apoi calea întoarsă și aterizau în cele din urmă în micul atelier în care Jonas, în mijlocul unui mic grup de prieteni și de vizitatori care umpleau camera, continua să picteze, până în clipa în care era nevoit să lase jos penelul și să ia, cu recunoștință, ceașca pe care o fascinantă făptură o umpluse, anume pentru el, cu ceai. Își bea ceaiul, privea schița pe care unul dintre discipoli tocmai o așezase pe șevalet, râdea cu prietenii, se întrerupea brusc sprea-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când era singur. În acele clipe stătea și privea cerul. Toată viața lui fusese distrat și absent, acum deveni visător. În loc să picteze, se gândea la pictură, la vocația lui. Îmi place să pictez", își spunea încă, dar mâna care ținea penelul îi atârna de-a lungul trupului, iar el asculta muzica îndepărtată a unui aparat de radio. Faima lui începuse să scadă. I se aduceau articole pline de reticențe, altele de-a dreptul ostile, și, din când în când câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri; Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste tristă, să fiu cu sare ... pâine ... Veghetori Culori din curcubeie, penel și zeiisori îmi sunt în nopți și vise, tăcuții veghetori. I-am desenat cu dorul de tandru și naiv într-o magie albă ascunsă-n rogvaiv... Acolo doarme pruncul la piept, fără coșmar în lumea fără vină, în care sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet în care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă; O lume neascunsă unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele în care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
om de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i asigura stabilitatea financiară. Decizia, generoasă, era În același timp și un act de credință În propriul viitor ca scriitor de meserie. Gândul că bunăstarea familiei descrescuse Într-o asemenea măsură de la bunicul James Încoace era tulburător. Răsturnarea declinului cu ajutorul penelului, cititorii și drepturile de autor numărate cu zecile de mii - acesta era visul lui Henry. Dar, pe măsură ce anii treceau, șansele de a-l vedea Împlinit păreau din ce În ce mai Îndepărtate. Nu că ar fi fost mai greu pentru romancieri să se Îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
publicată În Harper’s. — I s-a părut foarte bună, zise Katharine. Mă bucur să pot spune că am terminat-o cu puțin Înainte de moartea ei. Bineînțeles, Henry citi la rândul lui povestirea, cu prima ocazie. Era rezultatul tipic al penelului lui Fenimore, o privire aruncată dintr-un unghi artistic asupra misterului și capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al mlaștinilor Romney, privind către marea aflată la câțiva kilometri distanță. De pe terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Era momentul când spre apus rula un film regizat și jucat de un pictor nepământean, film ce oferea iubitorilor de frumos o vastă succesiune de forme și cromatici În mișcare, dorind parcă să demonstreze continuu că „Viața bate filmul!”. Nici un penel sau aparat de fotografiat nu ar fi putut surprinde diversitatea, formele, contururile și culorile cerului, unde roz-violetul predomina și se reliefau ca principalele staruri al unui film cineverite din totdeauna și pentru totdeauna. Și În mintea copilului de șase ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și concomitentă. Charles Nodier a știut să personifice această ființă ideală În Ondet, grațioasa figură pe care magia penelului a lăsat-o Întreagă. Dar Însemnările nu spun mare lucru: trebuie să-l ascultăm pe Nodier povestind el Însuși unele detalii care țin prea mult de viața privată pentru a putea fi scrise și de-abia atunci vom Înțelege forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o nevastă frumoasă și Înaltă“. Asta se Întâmplase cu mai bine de jumătate de secol În urmă, când Aivazovski era student la belle-arte, și cu mai puțin de un an Înaintea morții lui Pușkin. Își amintea de asemenea trăsătura de penel adăugată de natură - pata albă lăsată de o pasăre pe jobenul gri al pictorului. Mătușa Praskovia, care mergea lângă ea, era sora mamei ei, care se căsătorise cu celebrul sifilisolog, V.M. Tarnovski (1839-1906), ea Însăși medic, autoarea unor lucrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Karambe." Abandonă tonul elegiac: Karambe e numele de familie. Reluă melodios: "Peste templu, răsărise luna. Luna roșie ca un bujor..." ― Încântător, aprecie grăbit Cristescu. Bătrâna nu se lăsă: ― Ai senzația unui pastel delicat. Numai vechea poezie chineză dispune de același penel. Maiorul, care în afară de vagi referiri asupra lui Liu Sin și Cio Cio San și-ar fi putut epuiza toate celelalte cunoștințe pe această temă în maximum 15 secunde, oftă: ― Îmi dau seama. Deci, când traduceți din dialectul tembo-habe, vă scapă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să nu spunem nulă, pe care naratorul acestei istorisiri a acordat-o până acum ambientelor în care decurge acțiunea descrisă, pe de altă parte, destul de lentă. Cu excepția primului capitol, în care încă este posibil să se observe câteva trăsături de penel aplicate intenționat asupra adunării electorale, și chiar și așa limitate la uși, lucarne și mese, iar dacă exceptăm și prezența poligrafului sau a mașinii de prins mincinoși, restul, care deja nu mai e puțin, s-a petrecut ca și cum figuranții celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. Mediocrii citesc mai mult decât pot asimila. Lectura unei cărți poate fi voluptate. Sau viol. Mă tem că, în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de spirit. I. Danila În scrisul lui V. Ghica simți gustul cuvântului bine meșteșugit, cu răbdare de artizan. Petre Manolache Capacitatea lui V. Ghica de a închide în câteva cuvinte adevăruri acide sau constatări dureroase, de a atinge cu varful penelului sufletul sau mintea celor din jur, cu o singură vâslire de aripă, nu stă la îndemâna oricui. Katia Nanu Citite cu zâmbetul pe buze, dar într-o elevată tensiune intelectuală, aforismele lui V. Ghica oferă un bun prilej de cunoaștere și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e nimic. Ce te-a apucat? Când săriți coarda, nu cântați voi mereu că arde, arde leanca? Fraier mai ești! E un joc. Ai înțeles? Da; am înțeles; e un joc cu focul... Dacă aș deprinde cât de cât meșteșugul penelului, ce veritabilă pictură naivă aș crea, gândi septuagenarul Bidaru, o leancă existentă numai în imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului omor, nu trebuie. Imaginile care zdruncină prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că între vioară și penel zeieștile noastre mijloace de supraviețuire nu pot fi aruncate prea multe punți. Amândoi căutam armoniile frumuseții, dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar eu am, neîncetat, sentimentul că Schubert e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Van Gogh Museum. Îmi spuneai uneori că, după ce asculți o piesă interpretată de Paganini, îți vine să arunci arcușul. Îți amintești? Sentimentul acesta l-am trăit și eu, după ce-am ieșit din Van Gogh Museum. Am vrut să arunc penelul și șevaletul. Omul e fabulos. Are gesturi de-a dreptul eroice în pictură; și nu numai. Am început să-l invidiez și pentru gesturile eroice din viața privată. Trebuie să ai un dram de geniu aparte, ca să-ți poți tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui Adam de a avea o ființă în preajmă. Noua religie a singurătății, la care am aderat alături de miliarde de oameni, nu este oare o blasfemie? Dacă da, de ce ne lasă Dumnezeu s-o luăm razna? Știi, uneori aș arunca penelul pentru a scrie despre voluptățile singurătății. Despre voluptățile singurătății, înțelegi? Pricepi cât de mult am luat-o razna? N-am la mine Jurnalul filosofic al lui Noica, dar aici, la Amsterdam, cred că el a zămislit grozav profilul singurătății. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]