946 matches
-
modifică ținta de acțiune a agentului antimicrobian . Aceste mecanisme sunt deseori asociate și fac dificilă interpretarea fenotipurilor. b) Fenotipuri de rezistență la cocii Grampozitiv La stafilococi, mecanismele de rezistență sunt de diferite tipuri: - producerea de penicilinaze plasmidice, inductibile, care inactivează penicilinele A și G, carboxipenicilinele și ureidopenicilinele; - producerea de enzime care conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
rezistență sunt de diferite tipuri: - producerea de penicilinaze plasmidice, inductibile, care inactivează penicilinele A și G, carboxipenicilinele și ureidopenicilinele; - producerea de enzime care conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și în cazul celor două tulpini meticilin
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și în cazul celor două tulpini meticilin (oxacilin)- rezistente. Enterococii sunt în mod natural rezistenți la cefalosporine, oxacilină și monobactami. Sensibilitatea la peniciline este mai redusă, prin comparație cu streptococii, deoarece PLP au afinitate diminuată pentru beta-lactamine. Rezistența la glicopeptide (vancomicină), semnalată inițial în Franța, rămâne încă redusă. În cazul tulpinilor investigate de enterococ, rezistența la vancomicină este absentă. La pneumococi rezistența la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
beta-lactamine. Rezistența la glicopeptide (vancomicină), semnalată inițial în Franța, rămâne încă redusă. În cazul tulpinilor investigate de enterococ, rezistența la vancomicină este absentă. La pneumococi rezistența la beta-lactamine este codificată cromosomial și apare ca urmare a modificărilor PLP. Rezistența la penicilina G este semnificativă, dar activitatea amoxicilinei, a cefalosporinelor de generația a III-a este mai puțin afectată, astfel că frecvent, terapia cu acești agenți este eficientă. Mai puțin active asupra pneumococilor sunt cefalosporinele de generația a I-a și a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mai puțin afectată, astfel că frecvent, terapia cu acești agenți este eficientă. Mai puțin active asupra pneumococilor sunt cefalosporinele de generația a I-a și a II-a, cu excepția cefpodoximului. Prin modificarea controlului activităților autolitice, apare fenomenul de toleranță la penicilină, care ar putea fi cauza eșecului terapeutic. Din cele cinci tulpini de Streptococcus pneumoniae izolate din lichidul peritoneal, doar două sunt sensibile la penicilină. XI.4. DISCUȚII Toate laboratoarele clinice efectuează teste de rutină, de sensibilitate pentru majoritatea bacteriilor izolate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și a II-a, cu excepția cefpodoximului. Prin modificarea controlului activităților autolitice, apare fenomenul de toleranță la penicilină, care ar putea fi cauza eșecului terapeutic. Din cele cinci tulpini de Streptococcus pneumoniae izolate din lichidul peritoneal, doar două sunt sensibile la penicilină. XI.4. DISCUȚII Toate laboratoarele clinice efectuează teste de rutină, de sensibilitate pentru majoritatea bacteriilor izolate. Bateria de agenți antimicrobieni testați în mod curent trebuie să includă acele antibiotice, care în mod frecvent sunt prescrise în terapia antiinfecțioasă. Supravegherea rezistenței
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
propria translație. Rezistența la aminoglicozide la izolatele clinice este în mare măsură rezultatul enzimelor care fosforilează, adenilează sau acetilează antibioticele. Aproximativ 1/3 din izolate sunt rezistente la Cloramfenicol și Sulfametaxazol. Antibioticele beta-lactamice acționează prin inhibarea proteinelor de legare a penicilinelor (PLP), care sunt carboxi-peptidaze cu rol în încorporarea peptidoglicamului în peretele celulei bacteriene. Rezistența apare dacă PLP de care se prind beta-lactaminele se modifică, sau dacă se modifică permeabilitatea barierelor sau dacă bacteria elaborează enzime (beta-lactamaze). Beta-lactamazele catalizează hidroliza nucleului
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
acest studiu, prevalența izolatelor de E. coli producătoare de cefalosporinaze care conferă rezistență la cefalosporinele de generația I și inhibitorii de beta-lactamaze este de 10,4%. Două tulpini de E. coli sunt producătoare de enzimă TEM-1 care conferă rezistență la peniciline, cefalosporine de generația I, ureidopeniciline (Piperaciclin) și carboxipeniciline (Ticarcilina). Acest tip de enzimă este dominant la Gramnegativ și a fost prima oară semnalată la E. coli în 1960 (167). Acest grup manifestă o rezistență semnificativă la peniciline prin penicilinazele mediate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
conferă rezistență la peniciline, cefalosporine de generația I, ureidopeniciline (Piperaciclin) și carboxipeniciline (Ticarcilina). Acest tip de enzimă este dominant la Gramnegativ și a fost prima oară semnalată la E. coli în 1960 (167). Acest grup manifestă o rezistență semnificativă la peniciline prin penicilinazele mediate plasmidic. Așa cum se observă din tabelul 91, 36 de izolate sunt rezistente la Ampicilină, Ticarcilină și Piperacilină. Pattern-ul de rezistență sugerează că două izolate de E. coli produc betalactamaze cu spectru extins, mediate plasmidic. Tulpinile producătoare
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
rate de rezistență, pentru toți agenții investigați, mult mai mari, comparativ cu cele consemnate pentru izolatele de E. coli. Grupul format din cele trei tulpini de Klebsiella pneumoniae, cu fenotip BLSE, manifestă un grad înalt de rezistență încrucișată (cross-resistance) cu penicilinele și cefalosporinele. Rezistența concomitentă a fost semnalată și pentru Gentamicină, Ciprofloxacin, Ofloxacin și Cloramfenicol. Ca și în cazul tulpinilor de E. coli, sensibilitatea la carbapeneme este totală, dar utilizarea empirică a acestora trebuie atent monitorizată deoarece există riscul dezvoltării rezistenței
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este evidentă mai ales pentru anumite antibiotice utilizate în prima linie a terapiei empirice (Ampicilină, Amoxicilină-acid clavulanic, Ampicilină-sulbactam, Cefotaxim, Cefuroxim) și mai puțin pregnantă pentru agenții cu utilizare restrânsă (ex. gentamicina). Diminuarea sensibilității este de asemenea cauzată de extinderea utilizării penicilinelor cu spectru larg și mai ales a cefalosporinelor, care are ca drept consecință selectarea progresivă a unor izolate care produc beta-lactamaze la nivel înalt. La tulpinile Pseudomonas aeruginosa au fost identificate diferite mecanisme de rezistență. Degradarea enzimatică cu o penicilinază
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
piperacilinei a fost semnalată pentru una dintre tulpini. Rezistența încrucișată între uridopeniciline, cefalosporine și aztreonam, prezentă în cazul unei alte tulpini de Pseudomonas aeruginosa indică, probabil, elaborarea unei cefalosporinaze. Cocii Gram-pozitiv Staphylococcus. Toate izolatele de stafilococ au fost rezistente la penicilină. Tulpini penicilin- rezistente sau răspândit rapid, din spital în comunitate, încă din anii 1950, la scurt timp după introducerea în terapie a penicilinei. Aproximativ 80% din stafilococii izolați din spitale, după anii 1950, erau producători de penicilinaze. Majoritatea izolatelor de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
aeruginosa indică, probabil, elaborarea unei cefalosporinaze. Cocii Gram-pozitiv Staphylococcus. Toate izolatele de stafilococ au fost rezistente la penicilină. Tulpini penicilin- rezistente sau răspândit rapid, din spital în comunitate, încă din anii 1950, la scurt timp după introducerea în terapie a penicilinei. Aproximativ 80% din stafilococii izolați din spitale, după anii 1950, erau producători de penicilinaze. Majoritatea izolatelor de Staphylococcus aureus au fost sensibile la Ampicilină, Oxacilină, Azitromicină, Gentamicină și Rifampicină. Rezistența la Eritromicină și Tetraciclină este prezentă la 26% din izolate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de rezistență la antibiotice care se pot transfera la alte specii Gram-pozitiv, inclusiv S. aureus (7). Numărul tulpinilor investigate este mic (n=4) și nu s-a identificat rezistență decât la tetraciclină (25%). Streptococcus pneumoniae. Până în anii 1960 rezistența la penicilină în cazul pneumococilor era necunoscută. În 1960, S. pneumoniae rezistent la penicilină a fost raportat în Australia. Multe tulpini penicilin-rezistente sunt de asemenea rezistente la alte antibiotice (macrolide, Tetraciclină, Trimetoprimsulfametaxazol). Din cele cinci tulpini de pneumococ, două au fost rezistente
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
inclusiv S. aureus (7). Numărul tulpinilor investigate este mic (n=4) și nu s-a identificat rezistență decât la tetraciclină (25%). Streptococcus pneumoniae. Până în anii 1960 rezistența la penicilină în cazul pneumococilor era necunoscută. În 1960, S. pneumoniae rezistent la penicilină a fost raportat în Australia. Multe tulpini penicilin-rezistente sunt de asemenea rezistente la alte antibiotice (macrolide, Tetraciclină, Trimetoprimsulfametaxazol). Din cele cinci tulpini de pneumococ, două au fost rezistente la penicilină și una la eritromicină. Enterococcus. În anii 1990 a crescut
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cazul pneumococilor era necunoscută. În 1960, S. pneumoniae rezistent la penicilină a fost raportat în Australia. Multe tulpini penicilin-rezistente sunt de asemenea rezistente la alte antibiotice (macrolide, Tetraciclină, Trimetoprimsulfametaxazol). Din cele cinci tulpini de pneumococ, două au fost rezistente la penicilină și una la eritromicină. Enterococcus. În anii 1990 a crescut numărul infecțiilor cauzate de enterococi vancomicin-rezistenți. Utilizarea glicopeptidelor în hrana animalelor pare a avea un rol important în răspândirea rezistenței. Avoparcin este un glicopeptid utilizat în hrana animalelor. Glicopeptidele reprezintă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Enterococcus. În anii 1990 a crescut numărul infecțiilor cauzate de enterococi vancomicin-rezistenți. Utilizarea glicopeptidelor în hrana animalelor pare a avea un rol important în răspândirea rezistenței. Avoparcin este un glicopeptid utilizat în hrana animalelor. Glicopeptidele reprezintă o alternativă importantă pentru peniciline la pacienții intoleranți la acești agenți sau care au infecții cauzate de enterococi rezistenți la peniciline. Rezistența la glicopeptide a enterococilor este dată de modificarea precursorilor peptidoglicamului. În clinică este necesar ca Vancomicina și alte glicopeptide să fie utilizate restrictiv
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
animalelor pare a avea un rol important în răspândirea rezistenței. Avoparcin este un glicopeptid utilizat în hrana animalelor. Glicopeptidele reprezintă o alternativă importantă pentru peniciline la pacienții intoleranți la acești agenți sau care au infecții cauzate de enterococi rezistenți la peniciline. Rezistența la glicopeptide a enterococilor este dată de modificarea precursorilor peptidoglicamului. În clinică este necesar ca Vancomicina și alte glicopeptide să fie utilizate restrictiv. Totuși, se constată că Vancomicina este utilizată deseori în infecțiile cauzate de stafilococii meticilin-rezistenți. XI.5
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ajută clinicianul în aplicarea unei strategii de utilizare clinică a antibioticelor pentru a evita selectarea și răspândirea tulpinilor rezistente. Studiul prevalenței rezistenței la principalele antibiotice utilizate în diferite secții ale spitalului sau în întreg spitalul, relevă tendințele diseminării rezistenței la penicilinele cu spectru larg, la aminoglicozide, diminuarea sensibilității la cefalosporinele de generația a III-a. Toate aceste date sunt ca un adevărat tablou al situației din spital, care trebuie analizat pentru a stabili strategia utilizării antibioticelor. Datele prezentate referitoare la sensibilitatea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cu spectru extins, mediate plasmidic. Au fost 10 tulpini de Klebsiella pneumoniae investigate și s-a remarcat: - rezistența totală la ampicilină și amoxiciclină; - au fost 3 tulpini cu fenotip BLSE, care au prezentat un grad înalt de rezistență încrucișată cu penicilinele și cefalosporinele; - dacă sensibilitatea la carbapeneme a fost totală, nu același lucru se poate spune despre gentamicină, cloramfenicol și ciprofloxacină. A fost un grup de 6 izolate alcătuit din alți bacili Gram-negativ (Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp) la care antibioticele eficiente
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Staphylococcus epidermidis au totalizat 23 și respectiv 4 izolate. S-a înregistrat o singură tulpină de Staphylococcus aureus meticilin-rezistentă, asociată cu rezistența la aminoglicozide și chinolone. Au fost investigate 5 tulpini de pneumococ, dintre care două au prezentat rezistență la penicilină și una la eritromicină. Tratamentul infecțiilor intraabdominale este de extremă urgență, medical și chirurgical. Metoda de tratament chirurgical a fost dictată de starea generală a bolnavului, de vechimea perforației și de posibilitățile tehnice. Astfel în cazul bolnavilor cu stare generală
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
metronidazol. La cele 7 cazuri nu s-a putut respecta ghidul terapeutic, schemele de tratament fiind variate, cuprinzând antibiotice prezente în farmacia spitalului (cefalosporine de generația a III-a + ciprofloxacină, cefalosporine de generația a III-a + metronidazol, invanz, ampicilină+ gentamicină, penicilină + gentamicină). Au decedat 4 bolnavi (prin șoc toxico-septic 2 cazuri, tulburări de ritm cardiac 1 caz, prin boala de bază 1 caz). Pentru peritonitele secundare afecțiunilor ginecologice recomandările terapeutice insistă pe asocierea de antibiotice care să acționeze asupra unei asocieri
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cationi organici sunt eliminați în urină. Cea mai mare parte a acestor substanțe sunt reprezentate de compuși endogeni, medicamente sau toxine. Cationii organici sunt în principal carboxilați și sulfonați cu sarcină negativă. Alți anioni organici secretați în tubul proximal sunt penicilina și PAH (acidul para-aminohipuric). Cationii organici principali sunt compuși aminați sau de amoniu și sunt secretate și de alți transportori. Intrarea în celulă se face prin intermediul unei proteine numită OCT (Organic Cation Tansporter), iar eliminarea la nivel tubular se face
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
secretă precum PAH (acidul paraamino-hipuric) constituie familia secretorie sau familia PAH (fig. 105). Acizi și bazele organice secretate la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]