872 matches
-
a sărutat-o și binecuvântat-o. La ceremonia publică a călugăririi definitive, proaspăta călugăriță nu împlinise încă 30 de ani și avea să-și petreacă următorii 35 de ani dând pildă lumii cu „unul dintre cele mai desăvârșite exemple de penitență pe care Dumnezeu voise să-l arate oamenilor din acea vreme.” Va lua numele de Louise de la Miséricorde. În mănăstire a fost vizitată de regină, care avea obiceiul să facă scurte sejururi, pentru a-i face companie și pentru a
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
s-a dedicat unui regim ascetic foarte sever. A predicat idealurile cele mai stricte ale evangheliei, urmându-l pe Bernardino în predicile sale, iar începând din 1420 propăvăduind el însuși, cu mult succes, în numeroase orașe. Spre deosebire de majoritatea propăvăduitorilor de penitență italieni din secolul al XV-lea, Giovanni da Capestrano a fost efectiv în nord, în Germania, Boemia, Austria, Ungaria și Polonia. Cele mai mari biserici nu au făcut față mulțimilor, așa că a predicat în piețe; la Brescia a propăvăduit unui
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
mai puțin spinoasă, o constituia mulțimea de creștini, care renegaseră credința în timpul persecuției, așa zișii „"lapși"”; judecând după omagiul în versuri compus în cinstea sa de papa Damas I, Marcel I a fost mai degrabă un rigorist care, pentru severitatea penitențelor impuse lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel a fost denunțat de
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
dintre alte scrisori scrise de papa în primii ani ai pontificatului său s-au păstrat și ne oferă informații despre intervențiile sale în treburile eclesiastice ale diferitelor țări. Astfel, pe 6 martie 538 a scris episcopului "Caesar de Arles" în ceea ce privește penitența regelui austrasian "Theodobert", fiindcă se măritase cu văduva fratelui său. Pe 29 iunie 538, un decret a fost trimis episcopului "Profuturus de Braga" care conținea deciziile diferitor întrebări asupra disciplinei bisericești. Episcopul "Auxanius" și succesorul său, "Aurelian de Arles", care
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
regatele catolice din vestul Europei și pe tot cuprinsul statelor papale. Concomitent, s-au înmulțit acuzațiile de vrăjitorie contra femeilor, inclusiv de contacte sexuale cu diavolul. Pedepsele pentru cei "dovediți" că ar fi practicat poziții "nefirești" erau drastice: trei ani penitență pentru poziția cu femeia deasupra, la fel pentru sex oral și penetrare "a tergo", contactul sexual anal fiind considerat cel mai "păcătos". Relațiile sexuale homosexuale însă, erau invariabil pedepsite cu moartea. Cazurile erau instrumentate de către Inchiziție, de cele mai multe ori, în urma
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Parisului, iar pe fratele ei, ducele de Vivonne mareșal. Doamnei de Montespan i s-a dăruit o pensie generoasă pe care a folosit-o pentru acte de caritate și donații. Ultimii ani de viață și i-a petrecut într-o penitență severă. A murit în 1707 la vârsta de 66 de ani, iar regele le-a interzis copiilor lor să poarte doliu după ea. Cei mai mari nici nu o cunoșteau, dar cei mai tineri Ducesa d'Orleans, Ducesa de Bourbon
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
II-lea îndeplinirea unui angajament luat în 1172 față de papa Alexandru al III-lea, când fusese lichidat conflictul dintre regele Angliei cu pontiful roman, iscat de uciderea lui Thomas Becket, crimă de care fusese bănuit regele Angliei și obligat la penitență. O posibilă recucerire a Ierusalimului de către Henric ar fi fost revanșa față de papalitate, ștergerea înfrângerii suferite. Nici obținerea unor privilegii comerciale în Mediterană nu ar fi fost un lucru de prisos pentru Henric. Foulque de Neuilly pregătise spiritele în Franța
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
a șederii, întreruperea călătoriei fiind folosită, totodată, de regele Angliei și pentru a-și celebra căsătoria, eveniment salutat cu entuziasm de nobili, el constituind o ocazie bună de destindere și desfătare. Cruciada pentru ei, deocamdată, nu avea nimic comun cu penitența, dimpotrivă, până aici, ea le oferise nenumărate momente de bucurie. Astfel că, la mijlocul verii, când, în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi în Palestina, oastea era bine odihnită, cu moralul ridicat, în timp ce francezii, care veniseră cu mult timp înainte, deja sufereau
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
scrisul, albastrul era rar folosit, întrucât erau greu de găsit materiile prime pentru obținerea lui. Violet Culoarea violetelor, obținută prin combinarea albastrului cu roșul; ea simbolizează tradițional spiritualitatea asociată cu sângele jertfei. În limbajul liturgic uzual ea este asociată cu penitența, cu pocăința și cu reculegerea. Cele două culori de bază din care este alcătuită , în proporții egale, simbolizează uniunea dintre înțelepciune și iubire; în vechile imagini ce redau patimile Mântuitorului, acesta poartă o mantie violetă. Violetul este totodată culoarea folosită
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
a reprimit carnetul roșu. Numai că i s-a făcut un favor, fiindu-i calculată vechimea încă de la prima cerere, din 26 martie 1960. L-au admis aceiași tovarăși care l-au respins, cu doi ani înainte. Dar anii de «penitență» i-au spălat păcatele lui Stancu.” Recent, un oarecare proces de reabilitare a fost început de câțiva literați, intelectuali și autori marcanți. Astfel, Valeriu Râpeanu într-un articol din "Curierul Național" din 2012 afirmă: Criticul Alex Ștefănescu scria în 2002
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Iuliu Jenei, Călin Gane, Marcel Goran, Petre Cadar, Cezar Ardeleanu, Adrian Hârlab, Virgil Grecea , generație încorporată alături de unii din cei cu state mai vechi de serviciu. Generația anilor ’80 a readus formația „stegarilor” pe prima scenă, după cinci ani de penitență prin divizia secundă. A fost generația lui Vasile Papuc, Vasile Gherghe, Marian Paraschivescu, Valer Șulea, Costel Spirea, Vasile Bențea, Gherasim Chioreanu, Adrian Furnică, Constantin Manciu, Nicolae Bucur, Nicolae Adami, Mihai Panache, Petre Marinescu. Pe parcurs au mai fost implantați Marius
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
scăpa. A făcut studii teologice pentru a răspunde angoasei privind mântuirea, determinându-l să ajungă la concluzii personale privind rolul credinței și al faptelor în procesul îndreptățirii omului. A criticat vânzarea de indulgențe. Cei ce le cumpărau erau scutiți de penitență de pe urmă păcatelor comise pe pământ. În 1515, papa Leon al X-lea, fiind dornic să strângă bani necesari renovării catedralei San Pietro de la Roma, l-a însărcinat pe dominicanul Tetzel să vândă indulgențe. Luther nu a apreciat această acțiune
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
pentru ca cetatea să nu fie cucerită. Astfel, participanții mergeau desculți de-a lungul zidurilor cetății așa cum se procedase la prima cruciadă din 1099. Pe Golgotha copiii erau rași în cap după ce erau scufundați până la bărbie în apă rece. Toate aceste penitențe ar fi avut drept scop înduplecarea mâniei Domnului care s-ar fi abătut asupra cetății datorită preupusei imoralități a locuitorilor. La sfârșitul lui septembrie, Balian se deplasează împreună cu câțiva călăreți pentru a oferi sultanului capitularea pe care inițial o refuzase
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
aflau peste 20.000 de refugiați. La întoarcerea sa la Ierusalim, acesta decide ca 10.000 de locuitori dintre cei mai săraci să fie răscumpărați pe baza tezaurului pe care Henric al II-lea al Angliei l-a donat ca penitență pentru uciderea lui Thomas Becket spre a fi utilizați pentru acoperirea cheltuielilor unui pelerinaj sau a unei cruciade și care fuseseră cheltuiți doar cu mercenari din bătălia de la Hattin. Are loc o nouă întrevedere dintre Saladin și Balian și sultanul
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
hotărârile pe care urma să le ia. Îi decernă titlul de împărăteasă, o puse în curent cu toate afacerile, o consultă în toate. Pentru a fi pe placul acestei femei credincioase, el își impuse spre a ispăși jefuirea capitalei, o penitență de 40 de zile, pe care toți ai săi trebuiră s-o împărtășească. Ba pentru a-i fi și mai mult pe plac, se gândi să ia o hotărâre foarte gravă: să divorțeze. Cu toată căderea lui Nichifor Botaniatul, împărăteasa
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
De asemenea, trebuie remarcat faptul că Biserica Ortodoxă recunoștea a doua căsătorie. Situația a fost agravată de vrăjmașul conservator, Patriarhul Polieuct. Acesta i-a interzis lui Nicefor să sărute sfântul altar, pe motiv că trebuie să efectueze mai întâi o penitență pentru contractarea căsătoriei. Privind problema rolului său în calitate de naș, Nicefor a organizat un consiliu unde a declarat că, din moment ce normele relevante au fost pronunțate de către Constantin al V-lea, nu aveau nici un efect. Polieuct nu a acceptat acest consiliu ca
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
(1981) (titlu original "The Sword of the Lictor") este un roman science-fantasy scris de Gene Wolfe. Este a treia carte din seria de patru volume "Cartea Soarelui Nou". Cartea continuă povestea lui Severian, ucenic al Ordinului Căutătorilor Adevărului și Penitenței (sau Ghilda Torționarilor, cum mai e cunoscut), descriind viața în Thrax și fuga de acolo. Cartea nu reia acțiunea exact de unde a lăsat-o precedenta, ci ni-l prezintă pe Severian aflat deja în Thrax și exercitându-și meseria, ca
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
este un roman science-fantasy scris de Gene Wolfe. Este prima carte a romanului de patru volume "Cartea Soarelui Nou". Wolfe a terminat ciorna seriei înainte de publicarea Umbrei Torționarului. Este vorba despre povestea lui Severian, ucenic al Ordinului Căutătorilor Adevărului și Penitenței (sau Ghilda Torționarilor, cum mai e cunoscut), începând cu tinerețea lui și continuând cu călătoria care urmează plecării din orașul natal, Nessus, după expulzarea lui din ghildă. Cartea începe cu protagonistul, Severian, abia supraviețuind unei partide de înot în râul
Umbra Torționarului () [Corola-website/Science/320876_a_322205]
-
(1981) (titlu original "The Claw of the Conciliator") este un roman science-fantasy scris de Gene Wolfe. Este a doua carte din seria de patru volume "Cartea Soarelui Nou". Cartea continuă povestea lui Severian, ucenic al Ordinului Căutătorilor Adevărului și Penitenței (sau Ghilda Torționarilor, cum mai e cunoscut), descriind călătoria lui spre nord, către orașul Thrax. Cartea reia acțiunea aproape de unde a lăsat-o precedenta, omițând doar călătoria lui Severian de la poarta din Nessus până la orașul din apropiere, Saltus. Despărțit de
Gheara Conciliatorului () [Corola-website/Science/320877_a_322206]
-
câteva zile mai târziu într-o zi de Panchami (a cincea zi de la luna nouă), marcând finalul festivalului culorilor. În teologia Vaishnava, Hiranyakashipu este regele demonilor, și, prin grația zeului Brahma, este aproape imposibil de omorât, aceasta datorită lungii sale penitențe, după care s-a rugat să nu poată fi omorât „nici ziua, nici noaptea; nici în casă, nici afară; nici pe pământ, nici pe cer; nici de un om, nici de un animal; nici de astra, nici de shastra”. Din
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
forța pe Eleonora din palatul lui Raymond, fără ca acesta să îndrăznească să se opună hotărârii regale; și-a adunat în grabă cruciații al căror număr scădea mereu, și a plecat cu toții spre Ierusalim. În oraș au intrat ca simpli pelerini. Penitența regelui și a reginei la Sfântul Mormânt, după întreaga aventură petrecută, lăsa o impresie de-a dreptul penibilă. Cei doi soți nu se împăcaseră încă. Între timp, sosise și împăratul Conrad la Ierusalim. Cei doi monarhi pentru a nu face
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
a stat de vorbă atât de puternic cu cunoștințele sale despre filme străine, încât a fost angajat ca asistent de operator de film. În 1926 a devenit asistent de regizor, iar în 1927 a regizat filmul "Zange no yaiba" („Sabia penitenței”), primul dintre cele 34 de filme mute și 20 de filme sonore pe care le-a regizat. Scenariul filmului, care este despre un fost pușcăriaș care încearcă să se îndrepte, dar care va deveni din nou criminal, a fost scris
Yasujirō Ozu () [Corola-website/Science/316510_a_317839]
-
societate opulentă în care femeile își rănesc trupul purtând cilicii pe sub lenjeria de corp, iar primarul organizează baluri mascate la care toți participanții poartă același gen de mască roșie, cu chip de vulpoi. Periodic, locuitorii participă la ritualuri masochiste de penitență, primite cu mare bucurie și mândrie. Sarah este o scriitoare fără succes, chinuită de angoasele copilăriei și de un complex de culpabilitate pentru moartea părinților ei într-un accident maritim. Editorul ei o însărcinează cu scrierea ghidului turistic al orașului
Bulevardul banchizelor () [Corola-website/Science/328936_a_330265]
-
arhitectura orașului. Mânați de remușcări, urmașii primilor locuitori ai insulei participă la o serie de ritualuri masochiste, încercând să plătească pentru păcatele înaintașilor lor. Actualul primar, strănepot al celui care a condus primele masacre, conduce locuitorii pe acest drum al penitenței, așteptând o lovitură care să scuture din temelii acea societate decadentă. Iar așteptarea lui este încununată de succes: un aisberg gigantic se îndreaptă spre insulă, amenințând să distrugă orașul. Este același aisberg de care s-a izbit avionul la bordul
Bulevardul banchizelor () [Corola-website/Science/328936_a_330265]
-
restante pe care le-au făcut în ultimul an. Evreii care nu l-au cunoscut pe Mesia ca Ieșua (Iisus, cel străpuns pentru păcatele poporului său), așa cum scrie prin profetul, țin reculegere în aceste 10 zile care se încheie prin penitență de Ziua Ispășirii, când trebuie să mediteze la ce au greșit tot anul, să își ceară iertare și să se împace cu Dumnezeu și cu oamenii. În funcție de acestea se crede că numele lor va fi scris în Cartea Vieții. În
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]