1,021 matches
-
fiecare... treizeci de secunde, poate. Ideea e că în treizeci de secunde se pot schimba multe lucruri. — Și, în plus, Samantha, continuă Maya, vezi vreun computer în camera asta ? — Nu, răspund, privind ascultătoare în jur la încăperea micuță scufundată în penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inocență în acest loc al lumii numit pat, ridică păturile ca să privească trupul Martei. Era întoarsă spre el, cu genunchii ușor îndoiți. Partea inferioară a cămășii de noapte i se răsucise până la brâu, albeața pântecelui abia se putea distinge în penumbră, dispărând complet în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru că nu poate ști dinainte dacă cele bune nu vor deveni rele și cele rele nu vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui să merite tot acest nume. Când Cipriano Algor intră din nou în cuptor, acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-ți cer, Intră, Am putea vorbi chiar aici, nu trebuie să intru, Asta-i bună, intră, nu te formaliza, Câinele poate intra și el, întrebă Cipriano Algor, are labele murdare, Găsit e din familie, suntem vechi cunoștințe. Ușa se închise, penumbra micii sufragerii se lăsă asupra lor, Isaura făcu un gest indicând un scaun, se așeză și ea. Am impresia că știi de ce am venit, spuse olarul în timp ce-i făcea semn câinelui să se întindă la picioarele lui, E posibil, Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai multe ori, N-avea importanță, Avea, Dovada că n-a avut e că ești acum aici, Dar pe punctul de a nu mai fi, Da, pe punctul de a nu mai fi. Nori întunecați trebuie să fi astupat cerul, penumbra înăuntrul casei deveni mai densă, firesc ar fi să se ridice Isaura de pe scaun și să aprindă lumina. Cu toate astea, n-a făcut-o, nu din indiferență sau vreun motiv subteran, ci pentru că nu-și dăduse seama că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o lumânare, sau o lampă cu gaz, sau un bec modern, e adevărat că s-a gândit c-ar trebui să se ridice, așa cereau conveniențele, dar trupul se opunea, nu se mișca, refuza să îndeplinească ordinul minții. Aceasta era penumbra care-i lipsise lui Cipriano Algor pentru a îndrăzni, în sfârșit, să declare, Țin la dumneata, Isaura, iar ea răspunse cu o voce care părea îndurerată, Și mi-o spui în ziua când pleci, Ar fi fost inutil s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici. Marçal stătea pe un taburet, lângă el era o masă unde se afla o lanternă. Încă nu-și văzuse socrul. Cipriano Algor ieși din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și o activă. Făcu câțiva pași înainte, cu tubul în mâna dreaptă și cu detectorul în stânga. Era imposibil, de-a dreptul imposibil să-ți imaginezi trei persoane făcând mai puțin zgomot decât Brett, Parker și Ripley care progresau tiptil în penumbră. Până și palpitațiile dezordonate ale inimilor tăcuseră parcă. Parcuseră astfel cinci metri, apoi zece. Un mușchi tresărea la încheietura mâinii lui Ripley. provocându-i o durere pe care se hotărî să n-o ia în seamă. Își confirmară vânătoarea, reducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ia în seamă. Își confirmară vânătoarea, reducând puțin câte puțin distanța care-i separa de necunoscut. Cu tot corpul încordat, Ripley avansa pe jumătate aplecată, gata să sară înapoi la cea mai mică mișcare suspectă care ar simți-o în penumbră. Detectorul căruia îi întrerupsese semnalul sonor cu bună știință, o determină să facă o oprire după cincisprezece metri. Lumina era tot slabă, dar suficientă totuși pentru a-și putea da seama de starea de lucruri: nu era nici o creatură pitită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
al poeziei care străpunge ceața rațiunii asemenea soarelui toamna." Vedeau dincolo de raționalitate. Pentru că, afirmă Rimbaud, "Palida noastă rațiune ne ascunde infinitul." Tâmplarul Zimmer spunea despre Hölderlin, pe care l-a găzduit pe malul Neckarului timp de 37 de ani de penumbră a minții: "nu e nebun, știe prea multe". De altfel, poeziile din acea perioadă sunt de o profunzime uneori greu de pătruns. Poetul însuși o spune în misterioase fragmente: "Din Dumnezeu iese opera mea... Atotputernicie e ceea ce creează Fiul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări la modul cuvenit drumul către un poem". De acest lucru Hölderlin era conștient, chiar și în perioada de penumbră a minții: Totul este lăuntric,/ Aceasta desparte/ Acest lucru îl apără pe poet// Temerarule, ai vrea față în față/ Să-i vezi sufletul / Te-ai ruina în flăcări". Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă "Din Dumnezeu iese opera mea". Tâmplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primăvară ne amăgește (sic) între L1 și L3... Notați că kigo-ul nu apare decât în L3 (teiul este complet înflorit). Francis Tugayé Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul Între câine și lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele din fața ei, ca lumina unui reflector ce cade pe scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era cufundată în penumbră, căci nu mai era nici o urmă de lumină la orizont, iar steaua noastră nu putea fi văzută nici de ochii pătrunzători ai lui Vladimir, nici de ai mei. Soarele nu mai exista! În întunericul podului, se auzea doar zarva făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă la covorul bej. N-o să casc ochii la vedete. N-o să mă holbez. N-o să... — Uită-te pe unde mergi ! Ups. Am fost atât de preocupată să merg cu ochii În pământ, că am dat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mai simte de asemenea că acest final nu este unul fericit. Antoniu duce la gură o sticlă de plastic, pe care a luat-o de lângă piciorul taburetului, bea o gură de apă și, dintr-odată, În lumina tulburată de penumbre, din Încăpere, Antoniu Îl vede pe Kawabata ca pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte aproape mecanismul pe care-l repară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu ii judec. Nu poate să nu îmi pară rău vazind că adevăratele valori sunt respinse de majoritatea <v37>: și, ce este și mai grav, de cei tineri <maria>: dar ce vină avem dacă suntem judecați după farfurioara? <maria>: în penumbra societății, untura seamănă foarte mult cu untul <maria>: și magiunul cu gemul <v37>: dacă stai să asculți opiniile celorlalți.. <v37>: în fond, tu ești cea care îți maninci felia <v37>: pentru tine e important cu ce o ungi <v37>: farfuria
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și îl mângâie pe cap aranjându-i părul zburlit de vânt. Inspectorul se clătina nesigur încă pe picioarele lui, încercând să înțeleagă ce se întâmplase cu el. Își amintea că se apropiaseră de liziera pădurii și se opriseră câteva momente în penumbra de sub copaci. În fața lor se întindea pajiștea pe care o văzuse data trecută din care se ridica stânca uriașă care reprezenta vârful muntelui. Calistrat trecuse pe lângă ei și ieșise dincolo, în lumină. Se întorsese apoi și le făcuse semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ea: Da’ tu pe ce lume trăiești, de te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau săgețile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să te plimbi de-a lungul acelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu spatele și își văzu de drum ceva mai repejor, îndepărtându-se, în timp ce își bălăbănea brațele, pe una din ramificațiile pasajului, în penumbra de argint coclit. Nestor trecu la vitrina alăturată și, apropiindu-se din nou, se trezi față în față cu un manechin feminin. Față în față e doar un fel de a spune, fiindcă femeia-manechin de dincolo de sticlă nu-i dădea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea sufrageria de un soare galben și cald. Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]