4,527 matches
-
se așteaptă toți, sau ca contrariile se atrag mai ales din punct de vedere sexual, sau ca paradox, este faptul că cele mai mari excitații provin de la privire, zâmbet, cuvinte sau alte caracteristici, care culmea nu sunt întocmai nominalizate la perfecțiune. Un mers șui poate atrage incontient, deci cumva cu această energie sexuală, sau un tic nervos - ceea ce poate enervă persoană însăși poate atrage pe un posibil/a partener/a! Aceia care gândesc logic înțeleg, pentru că este în firea ficaruia. Sunt
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
noastră -/ Floare-albastră! floare-albastră!../ Totuși este trist în lume!” Nu știm, dar ne imaginăm că leit-motivul florii în creația eminesciană a provenit din sensibilitatea sa, sau, poate, influențat de curentul romantic, dorea ca omenirea să-și întoarcă privirea spre natură, spre perfecțiunea creației lui Dumnezeu. Activitatea sa de jurnalist politic a fost deosebit de importantă. Acestei activități și-a dăruit mintea și sufletul, de aici trăgându-i-se moartea. În prefața „Scrieri politice și literare - M. Eminescu, vol. I (1879-1877), București 1905, Editura
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
apostolul Pavel și apostolul Ioan . Frumusețea și gingășia Celui ce ne-a iubit când ne-a văzut în planul de creație al universului și al pământului , întrece orice închipuire pentru că Dumnezeu a creat mai întâi arta , a creat mai întâi perfecțiunea și simetria tuturor lucrurilor . Dumnezeu a creat o ființă cu totul și cu totul aparte față de celelalte ființe din univers , de o frumusețe și o înțelepciune care depășește orice închipuire ,orice imaginație , încât Dumnezeu prin Exechiel ne spune : ” ajunsesei la
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
transcedentale. Și lumea fizică și cea mentală precum și matematică au limite, orizonturi, peste care nu se poate trece deocamdată decât prin credință. Argumentul „big bang”, miracol ori coincidență, a creat condiții și constante cosmologice, parametri de o extraordinară or divină perfecțiune. Oamenii de știință însăși, ateiști, neateiști ori agnostici, de bună credință, sceptici ori cinici, susțin, argumentează și încearcă să dovedească matematic și experimental că numai o minusculă variație ori deviație în echilibrul temperaturii ori masei elementelor, a sarcinii electronice, a
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
istovitoare și neîntreruptă ce răspândește Lumina. În paginile volumului Fenomenul artistic romașcan vom găsi cronici, comentarii, articole, studii, evocări, amintiri și comunicări scrise în decursul celor aproape 50 de ani de activitate neobosită în domeniul Artei, a simțirii frumosului ca ,,perfecțiune fenomenală”, a cunoașterii intuitive, asemănătoare cu cea rațională, ca știință a cunoașterii senzoriale din universul artelor plastice. Lecturând acest volum înțelegem mai ușor mesajul autoarei care își ia drept obiect de studiu dăruirea și contemplarea transpuse în actul de creație
MINODORA URSACHI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382988_a_384317]
-
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Existența este întruparea binelui suprem, numai dacă ne gândim de unde am plecat sau unde s-ar putea ajunge, adică fie la nimic fie la perfecțiune divină. De aceea pare credibil că am putea trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Cel puțin ce știm despre lume până acum. Cea mai bună lume însă este un proces perfecționabil, nu perfect, fiindcă o lume creată „ab
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
rău. O lume unde nu există decât binele, raiul ceresc, trebuie să fie ... Citește mai mult • Existența este întruparea binelui suprem, numai dacă ne gândim de unde am plecat sau unde s-ar putea ajunge, adică fie la nimic fie la perfecțiune divină. De aceea pare credibil că am putea trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. Cel puțin ce știm despre lume până acum. Cea mai bună lume însă este un proces perfecționabil, nu perfect, fiindcă o lume creată „ab
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
uităm pe cei de la Slobozia, Arad și Timișoara, alături de care NOI, Antenele locale, am reușit să rămânem alături de dumneavoastră, cei din fața televizoarelor. Astăzi e ziua MEA. 17 ani alături de clujeni. Se spune că cifra 7 este una magică. Număr al perfecțiunii divine datorită săptămânii creației din Geneză, 7 este unul dintre cele mai înțelepte și spirituale numere, fiind numit de specialiști și căutătorul adevărului. Numerologii apreciază că si cei născuți sub cifra 7, au un intelect dezvoltat și caută veridicitatea în
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
tău tristețea-și varsă fierea:/ Prefă-mi-te în fluviu fără unde!// Ce-i dragostea? Călătorie mută?/ Maree, cataclism, dulce cucută?/ Sub pleoapa Lunii visul se ascunde!’’. Fascinanta galaxie de imagini poetice, sarabanda metaforelor fugoase este, însă, paradoxal, subminată de perfecțiunea tehnică a versurilor, de curgerea lor mecanică. Gravura lui Cesare Ripa, de pe pagina din stânga Sonetului LXXV, are titlul Congiuntione delle cose humane. Din capitolul IV. Prier. PASCALIA considerăm a fi expresive în sine genericul pe care îl are fiecare ilustrație
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor, inumană! - pot stârni o reacție inversă, pornind de la impresia de sațietate, sufocare, până la respingerea acestei mașinării prea bine puse la punct, în care nimic nu scârțâie, nu tremură și nu-ți zgârie urechea. Geniul de versificator al
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
al valorilor care nu este accesibil oricărui om. Dumnealui atinge și dezvoltă cu gândul acele culmi și spații care reflectă cu adevărat lumina dătătoare de viață și de emoții pozitive în existența spirituală a omului. Domnia Sa încearcă să creeze ideea perfecțiunii de care are nevoie omul pentru a da sens și înțeles existenței umane. Operele științifice și literare scrise de Virgil Mândâcanu (selectiv: Măiestria pedagogului (1989); Etica pedagogică (2001); Arta comportamentului moral (2004); Profesorul maestru (2009); Etica pedagogică praxiologică (2010); Pedagogul
Renumitul Profesor basarabean Virgil Mândâcanu – la vârsta marilor realizări şi împliniri spirituale [Corola-blog/BlogPost/92780_a_94072]
-
critică Animat de un elan ascensional nestăvilit și neîntrerupt, mistuit de setea de absolut - aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncuși, Călinescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovedește, și de astă-dată, că și-a asumat vocația critică asemenea unei necontenite aspirații, năzuințe spre perfecțiune și desăvârșire. Deprinzând, o dată cu Mircea Eliade, adevărul conform căruia literatura este fiica mitologiei, fiind conștient că textul este o lume și lumea este un text, că - în afara comandamentului de a demonstra înțelepciune teoretică: sophia, este obligatoriu să dovedească, de la Aristotel
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
lui Emmanuel Lévinas „Totalitate și infinit: eseu despre exterioritate” (1999) se remarcă viziunea lui: „Ideea perfectului nu e idee, ci dorință. Este întâmpinarea Celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea. Acest fel de a te măsura cu perfecțiunea infinitului nu este așadar o considerație teoretică. Ea se împlinește în rușinea în care libertatea, în același timp în care se descoperă în conștiința rușinii, se și ascunde în rușine”. În cele din urmă Lévinas scrie: „Grija zilei de mâine
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
nu las personajelor nici o șansă! Dar faptul că le-am gândit nu e CEA MAI MARE dintre șanse? Le-a oferit cineva mai mult? Fac ce vreau cu eroii mei! Câțiva aleși ar fi înțeles puritatea intențiilor mele. Rotunjimea mărului. Perfecțiunea imperfecțiunii. Cititorului îi place personajul care moare pentru dreptate. Un fals: a murit dintr-o neînțelegere care i-a fost fatală. Acum vreau să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
omogene și a fost cunoscut Încă din antichitatea egipteană, de pitagoreici și, poate, chiar de Învățați din alte neamuri trăitoare Înaintea lor. Considerat sacru, acest număr se regăsește În relația dintre laturile pentagramei - steaua În cinci colțuri, asimilată ideii de perfecțiune - și stă la baza celor mai celebre edificii arhitectonice ale lumii, Începând de la piramide și de la Parthenonul atenian construit de marele Phidias, continuând cu impunătoarele catedrale medievale și ajungând până În zilele noastre, la edificii reprezentative ale modernității. Foarte interesant este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului. Li se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inteligențe aparte, ca acelea ale doctorului Wagner și ale predecesorilor săi, pătrunzătoare și nonconformiste până la granița cu riscul și paradoxul. O ascunzătoare perfectă nu e suficientă pentru acest gen de spirite, vor mai mult: să sfideze rațiunea, pășind dincolo de granița perfecțiunii Însăși, pe teritoriul incitant al diabolicului. Astfel de oameni cad frecvent pradă tentației irepresibile de a plusa. Cel mai adesea gratuit și, nu o dată, contraproductiv; este unul dintre modurile lor predilecte de a provoca și de a Înfrunta destinul. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau de ce să se plângă, dar noi i-am întrecut, pentru că profesorul Angelo ne considera niște animale mici și neajutorate, așa că ne dădea prioritate în privința sălbăticiunilor moarte din grădina sa. Tindea către perfecțiune, așa că pe coridor erau și câteva socluri goale. Niște morminte gata fabricate cu numele candidaților, denumirea lor latină și locul vârstei necompletat. Cel mai mult a stat singur un Ursus arctos mascul, obișnuit. Pe nume Gedeon. A ajuns la grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai la el. Da, așa trebuia să-ți dorești plecarea. Ca de pe băncile școlii, de la cafenea sau a mia oară din locuința vreunei femei, și cu un amestec de agerime și naivitate pe față, ca accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uneori veneau aproape de noi să ne studieze. Puteam să stăm față în față cu aceste păsări neobișnuite asemănătoare cu păsările furtunii, dar atât de diferite de ele. Era prietenoase cu noi, ca și cum ar fi vrut să creeze o clipă de perfecțiune cu oamenii. Nu era de mirare că Albatrosul lui Baudelaire era cel mai cunoscut poem în toată lumea. Numai în România, de exemplu, există o sută de traduceri, dintre care cel puțin 26 considerate de excepție. De ce tocmai albatrosul? Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu pene pe cap și pe umeri, prezentând mulțimii, ca pe un memento magic, misticul dans al păsării-om. Cu timpul, dansul soțului meu se schimbase puțin, din cauză că Sucki zbura peste tot în sufrageria lungă. Poate exersa pentru a atinge perfecțiunea, pentru a se pregăti să iasă din timpul și spațiul nostru. Soțul meu începuse să semene din ce în ce mai mult cu un împărat chinez, unul din cei despre care vorbește alchimia - un împărat chinez dansând ca păsările pe terasa mare a palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încântare că Sucki pierduse exact aceleași pene din aripa dreaptă și stângă. Dacă ar fi pierdut pene numai din aripa dreaptă, s-ar fi înclinat în zbor ca un vaporaș pe apă. Schimbarea lui de pene se petrecuse armonios, după perfecțiunea plină de mister a naturii. Cu ceea ce îi mai rămăsese pe corp, putea să zboare ținându-se în echilibru - toate astea parcă mi se arătau, Sucki străduindu-se să mă „învețe“, „să-mi transmită“ ceva din minunile ființei sale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]