1,183 matches
-
Învioram flăcările Întinzând o foaie din ziarul londonez Times peste fălcile negre fumegânde ale căminului, camuflând astfel complet cavitatea lui deschisă. Începea să se audă un sfârâit de sub hârtia Întinsă care căpăta netezimea unei piei de tobă și frumusețea unui pergament fosforescent. Dintr-odată, sfârâitul se transforma În vuiet, În mijlocul foii apărea o pată portocalie și porțiunea de text tipărit care din Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se potrivea exact și continua modelul unui fragment găsit de mine În 1903 pe același țărm și că amândouă corespundeau cu un al treilea găsit de mama pe acea plajă din Menton În 1882 și cu a patra bucățică din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-am dat binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească cu emfază. "Illustrissimi domini Stephano Voywodae Moldaviae"... I-am tălmăcit-o și lui Ștefan. Ascultați: "Unicus Christi fortissimus athleta"..., citește el căutând cuvântul potrivit. "Neasemuitului și preaputernicului atlet al lui Hristos!" Îl ridică în slăvi: "Verus Christiani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cel mai mare!! explodează cu entuziasm Voichița. Se oprește speriată de propria ei izbucnire. Ochii tuturor s-au oprit o clipă asupra ei, dar mai cu seamă ochii pătrunzători ai Mariei, mai lung, mai cu luare-aminte. Țamblac desfășoară al doilea pergament. Să ascultați ceva și mai și. Solul Don Paul Ogniben, a adus și scrisoarea Serenissimei sale Don Vendramino Mare Doge al Senatului venețian, adresată aceluiași "Miracoloso Stephano Voywodae Moldaviae". După ce promite și el ajutor, încheie: "Soarta Europei s-ar schimba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac desfășoară pergamentul și citește: "In eadem navi ut ojunt omnes Italia Christianitos est..." Adică: "Toată Italia, întreaga Creștinătate se află pe aceeași corabie..." Și Ștefan completează: De nu vor să se scufunde corabia Creștinătății, să tragă la vâsle și domniile lor. "Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împăciuitor: Amândoi sunteți Ștefan Vodă!... Mă fac eu Mahomed! și-și pune turbanul pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el abătut și le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș pe pergamentul unei amintiri de groază. Se întâmplă ca o stare de bine să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la spital, pe la șase (soarele uriaș, iritant din acea dimineață „frumoasă” de toamnă - pe care l-am observat când ne-am urcat în mașina salvării, în față: acoperea parcă tot parbrizul - mi s-a întipărit ca o pecete roșie pe pergamentul acestei amintiri de groază), Doina avea tensiunea șase. Bineînțeles, stângăcia mea, timiditatea mea, impardonabile, vinovate în acea împrejurare deosebit de gravă, au obligat-o să se descurce, chiar în starea de slăbiciune în care se afla, mai mult singură. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locuri foarte interesante, cum ar fi: Cameră cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Bibliotecă cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și vesminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabila. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este o cameră cu oseminte ale sfinților
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înțeles și au continuat să aibă relații bune cu el. La funeraliile lui don Calabria a fost și doctor Weiss Levi, rabinul Veronei, în numele comunității ebraice veroneze. În 1955, decenalul eliberării, Uniunea Comunităților Izraelite Italiene au voit să dea un pergament Institutului Don Calabria, cu dedicația: «Gli Ebrei d'Italia riconoscenti» [Evreii din Italia recunoscători]. Dar ceea ce impresionează cel mai mult este insistența pentru beatificarea și canonizarea lui don Giovanni Calabria, adresată sanctității sale Paul VI de către o evreică, doctoreasa Mafalda
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Soarta documentelor noastre istorice a fost aidoma celei a poporului român. Au suferit în egală măsură jafului, distrugerii, înstrăinării. Este de ajuns să amintim că tătarii își făceau încălțări din documentele scrise pe pergament iar turcii le îndesau în saci, conținutul acestora nefiind inventariat nici acum. Și mai adăugăm prezența documentelor noastre în arhivele din Rusia, Polonia, Austria, Ungaria, la muntele Atos, etc. Dar nu numai străinii au fost de vină. În vechime, nefiind
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93462]