1,515 matches
-
Manole, Florica Mezincescu, Olimpia Țenescu și Micaela Manasse. În ziua a doua și a treia a Conferinței pe țară a U.F.D.R., zeci de delegate au ținut să se înscrie la cuvânt și au trecut, pe rând, la tribună. Se perindă astfel: Neicu Dumitra, țărancă din R. Sărat, îmbujorată la față, îmbrăcată într-o ie roșie de toată frumusețea, Ana Gluvacov, gospodină din Turda, mândră de brigada de femei „Elena Pavel”, Niloș Ilona, țărancă maghiară de la Vișia-Cluj, care uimește sala prin
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum polisemiei. Atât în secvențele grave, cât și în cele „umoristice”, intervine o imagistică de o rară plasticitate, la rândul ei, terifiantă și derizorie. Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Zamfirache, în care câteva situații și personaje par a prefigura ambianța din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, „cânticelele comice” Bătrânul Lăceanu și Doctorul scăpătat alcătuiesc un volum de Teatru, apărut în 1857. Și în Judecata lui Brânduș (1864) se perindă o lume măruntă, mahalaua, negustorii, avocații chilipirgii. Aici, ca și în alte scrieri (Zapciu, 1881, Bătăușii, 1894), comediograful atestă daruri de bun observator al moravurilor, creionând acid și caracterizând deseori pertinent, într-o suită de replici spumoase, alerte. De altfel
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
de recunoscut, totodată. L-am privit. Profilul părea că zâmbește și altei persoane, nu numai interlocutorului. Am încercat să-mi amintesc, dar, cu mult înainte să se definească printr-un nume sau loc, chipul a dispărut dincolo de invitații care se perindau. Am izbutit, între sfârșitul unei expuneri și începutul alteia, să strecor un scurt rămas-bun și să mă pierd în mulțime, smulgându-mi mâna dintre degetele naratoarei. „Pactul, Katyn, reputația iremediabilă a polonezilor...“, îmi spuneam că, în mod straniu, acest ghiveci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase cândva de la părintele său, răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop, sunt reînviate istorii de pe vremea lui Alexandru Ipsilanti, se perindă o lume veche, icoane din viața satelor răzășești, dar și peripeții, drumuri cu pricini la Divan, impresii legate de un oraș luxos și derutant, precum Iașii de odinioară. Romanul își definește identitatea și valoarea tocmai prin remarcabilul dar de povestitor
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
discursiv enunțată în subtitlu - Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
în pământ. Cu crengi înmugurite în fiecare an, o adăposteau corcodușii bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în sat, iar unii erau plecați în lume. Patru neamuri se perindaseră la vatra ei, dormind pe laițele din scândură cioplită cu barda. Acum era aproape pustie. în casă nu mai ședea decât oarba, bătrână la șaptezeci de ani, care în ruptul capului nu voia să se despartă de locul unde copilărise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
văzut spermatozoizi la microscop a fost Leeuwenhoek. Știți cum i s-a părut lui că arată? Ca niște viermi... Și apoi apărea iar Desdemona, de data asta cu altă abordare: ― Dumnezeu hotărăște ce este copilul. Nu tu... Scenele acestea se perindau prin mintea mamei mele În timpul slujbei interminabile de duminică. Congregația se ridica În picioare, apoi se așeza la loc. În strana din față, verii mei, Socrate, Platon, Aristotel și Cleopatra, se foiau. Părintele Mike ieși cădelnițând din altar. Mama Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
etaj, dar acum era prea târziu. Eram deja la etajul doi și mă apucasem să cobor spre unu. Multă zarvă! Câteva râsete izbucneau ici, colo. Cineva spunea glume, poate. Nu se mai auzeau trilurile păsărilor. Mulți elevi care încă se perindau, aparent fără scop, dar și mai mulți care strigau pe nume pe alții, trimițându-i în diverse locuri. Mergând încet, nefiind băgat de nimeni în seamă, nu eram deranjat de gălăgie. Eram în mijlocul acțiunii, acolo unde se petrece totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de vreme și de o climă nu prea blândă. Se uită întâi la Vladimir, pe care-l salută cu un scurt înclinat al capului. Când eram pe cale să deschid gura și să formulez una din miile de întrebări care-mi perindau prin minte în acel moment, vorbise din nou: Ești sigur că el e, Cronicarule? Foarte sigur, răspunse Chronosi calm și netulburat. Se apropie de mine până ajunse la numai câțiva centimetri. Mâna stângă, te rog! porunci el. Poftim? întrebai fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci? În pod. Eu sunt cel mai bun lunetist. Am zâmbit. Vom ține legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
însă când se uită la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi tac, impresionați până în adâncul sufletului. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zânei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas. Vai! tot mai gândești la anii, când visam în academii, Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Hänsel și Gretel, Îi spuse Harry reporterului. Se Întoarse din nou cu fața spre cameră și Începu să se plimbe Încet arătând spre pardoseala de piatră. —Chiar și Într-o zonă atât de circulată ca aceasta, pe unde s-au perindat mii de oameni În ultimele zile, este destul de simplu pentru un câine să depisteze o urmă de miros. Imediat ce o vor găsi, vom recompensa câinii aruncându-le mingea și jucându-ne cu ei. Ridică mâna În care avea o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi, zise el. —Pot să văd? Întrebă Belinda. Scuze, spuse el și dădu volumul mai tare. Suntem noi, anunță el. E o casetă cu mine și prietenii mei, Înainte de dispariție. Belinda se prefăcu surprinsă. —O, Doamne, vorbești serios? Se mai perindară și alte fragmente din trecut și nici un semn care să anunțe dezastrul. Privind scenele de zece-douăzeci de secunde, mintea Îi era un hățiș de griji. De unde venise caseta? Oare chiar era de la TV Myanmar? Greu de crezut. L-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pompos revoluționari. Dar ce să vezi? Am fost ferm contrazis. Nu de un revoluționar, ci de un profesor. Da de un reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
suferinți, dar preferabile. Și apoi, această luptă putea fi de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă va fi nevoie, se va întâmpla la fel. Bătrânul suspină: — Eu te înțeleg, domina. Fidelitatea ta față de Penați îți face cinste. După câte am auzit, însă, se pare că acești barbari sunt cei mai feroce din câți s-au perindat prin aceste regiuni și, dacă te gândești și că soldații care erau încartiruiți în apropiere s-au retras la Aureliana... — Știu asta. Dar de ce trebuie să vină chiar aici? Prin părțile noastre nu sunt decât păduri. După câte se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se perindau prin fața ochilor, venind dintr-un trecut îndepărtat, pentru a dispărea și a se pierde în neant. Pasul cailor și glasurile războinicilor ajungeau până la el de undeva de departe, iar un vânt ușor mângâia câmpia, aducându-i miresme străvechi, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în răstimpuri ochii mari - ca în fața unor surprize - gândurilor ce i se perindau prin cap, într-o solilocvie mută... La un moment, privindu-mă serios și fix, plecă ușor capul, schițând gestul care înseamnă "da"! La plecare, m-a condus până la poartă. Când eram destul de departe, ca să nu audă cei din cerdac, am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână, ba adunând ciuveile din curte sau ridicând capacele de pe cratițele ce fierbeau pe aragaz și degustând mâncarea. Nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]