1,304 matches
-
cunoștea el pe noi, Lipatti, Enescu și Brâncuși, a simțit nevoia unei redempțiuni și s-a făcut preot. Iată, am gândit eu, când am auzit de această ultimă știre, cum poți deveni curat și intangibil după o viață plină de peripeții... În toamnă am părăsit Bucureștiul și m-am prezentat la recrutare, la Turnu-Măgurele. Acolo însă un majur mi-a spus că e vorba de recrutarea celor cu studii, pentru școala de ofițeri și să-i prezint dovada că am făcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cumpărăm câte un purceluș pe care ni-l creșteau părinții mei. Până la Crăciun se făcea destul de mărișor și bun de sacrificat. Într-unul din acei ani când am cumpărat din nou un purceluș să ni-l crească, nu am uitat peripețiile prin care am trecut. Fiul nostru nu era Încă la grădiniță și pentru că nu avea cine să stea cu el acasă În lipsa noastră, l-am dus la țară, la părinții mei iar eu cu tatăl lui veneam săptămânal, o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
precisă; se știe, de fapt, că nu este posibil să se identifice o politică organică a UE în privința guvernării sistemelor judiciare și nu există un model european de sistem judiciar. 134 După cum descrie Hiber și raportul OSCE (2003) după multe peripeții și critici ale CSM, Curtea Superioară a Serbiei și-a menținut cele mai mari puteri în privința alegerii membrilor ce trebuiau să facă parte din CSM. Judecătorii Curții Superioare sunt numiți direct de Adunarea Națională. 135 Pentru rapoartele anuale ale EAR
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
de vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul că Peripețiile Pelerinului era o alegorie și nu o povestire adevărată. Totuși, unii dintre criticii săi baptiști priveau cu suspiciune ceea ce Sharrock (1954:139) numește "libertatea periculoasă a ficțiunii" (cf. Newey 1980:27). Ar trebui să ne amintim că "de-a lungul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să vadă. Riscurile "libertății periculoase" oferite de Bunyan sînt înfățișate limpede de către criticul său baptist, Thomas Sherman. În 1682, cu doi ani înainte de apariția Părții a doua a cărții lui Bunyan, el a publicat o continuare la Partea întîi a Peripețiilor Pelerinului, care, după părerea lui, ar prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar prezenta povestirea în fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept o alegorie, deoarece lucrarea nu are un caracter realist. Totuși, în ciuda avertismentului dat de Bunyan, unii cititori, contemporani cu el sau de mai tîrziu, trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tîrziu, trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987:296-297) atrage atenția asupra unui text în care se povestește copilăria cuiva din perioada victoriană, și în care Thomas Burt (1924:115) se referă la Peripețiile Pelerinului spunînd că: În mintea mea de băiețel naiv, cartea mi-a apărut nu ca o alegorie sau un vis, ci ca un text istoric veritabil. Am crezut fiecare cuvînt pe care l-am citit. Romanele mai realiste care au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia), Ariel le rezervă, ca să ajungă la destinație, o deplasare în trei etape, cu două opriri, dintre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dotată cu o acțiune simplă. Este un aspect cert, afirmă el în capitolul 13, că structura tragediei celei mai frumoase trebuie să fie complexă și nu simplă". Acțiunea se numește "simplă" sau "complexă" după cum deznodământul se produce cu sau fără peripeție și/ sau scenă de recunoaștere. Prin peripeție 24, Aristotel înțelege schimbarea bruscă de situație care îl privește pe erou și inversează efectul acțiunilor. În Oedip Rege a lui Sofocle, de exemplu, ciobanul din Corint, crezând că-l eliberează pe Oedip
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspect cert, afirmă el în capitolul 13, că structura tragediei celei mai frumoase trebuie să fie complexă și nu simplă". Acțiunea se numește "simplă" sau "complexă" după cum deznodământul se produce cu sau fără peripeție și/ sau scenă de recunoaștere. Prin peripeție 24, Aristotel înțelege schimbarea bruscă de situație care îl privește pe erou și inversează efectul acțiunilor. În Oedip Rege a lui Sofocle, de exemplu, ciobanul din Corint, crezând că-l eliberează pe Oedip de angoasele cu privire la părinții săi, îi descoperă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
crezând că-l eliberează pe Oedip de angoasele cu privire la părinții săi, îi descoperă adevărata identitate. Efectul căutat s-a inversat pentru că această revelație îl precipită pe Oedip în disperare. Să semnalăm faptul că tragediile grecești nu ascund decât o singură peripeție. Situată la deznodământ, ea constituie momentul acțiunii în care se amorsează răsturnarea ce permite definirea frontierei între intrigă și deznodământ. Nu va fi mereu la fel. În teatrul european, începând cu Renașterea, piesele pot comporta una sau mai multe peripeții
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
peripeție. Situată la deznodământ, ea constituie momentul acțiunii în care se amorsează răsturnarea ce permite definirea frontierei între intrigă și deznodământ. Nu va fi mereu la fel. În teatrul european, începând cu Renașterea, piesele pot comporta una sau mai multe peripeții, unele dintre ele situându-se atunci în decursul intrigii. Fedra lui Racine conține două peripeții, anunțul morții lui Tezeu, apoi cel al întoarcerii sale, amândouă situate în decursul intrigii. Teatrul secolului al XVIII-lea va înmulți numărul peripețiilor. Scena recunoașterii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
definirea frontierei între intrigă și deznodământ. Nu va fi mereu la fel. În teatrul european, începând cu Renașterea, piesele pot comporta una sau mai multe peripeții, unele dintre ele situându-se atunci în decursul intrigii. Fedra lui Racine conține două peripeții, anunțul morții lui Tezeu, apoi cel al întoarcerii sale, amândouă situate în decursul intrigii. Teatrul secolului al XVIII-lea va înmulți numărul peripețiilor. Scena recunoașterii este o formă specială de lovitură de teatru. Ea operează o răsturnare de situație care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai multe peripeții, unele dintre ele situându-se atunci în decursul intrigii. Fedra lui Racine conține două peripeții, anunțul morții lui Tezeu, apoi cel al întoarcerii sale, amândouă situate în decursul intrigii. Teatrul secolului al XVIII-lea va înmulți numărul peripețiilor. Scena recunoașterii este o formă specială de lovitură de teatru. Ea operează o răsturnare de situație care-l face pe erou să treacă de la ignorarea identității persoanei pe care o are în față la cunoaștere. Este, spune Aristotel, "o trecere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tulburări, neliniști și alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu care își precede piesa Andromire, pe când tocmai se declarase de partea regulilor. "Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu "comedia de intrigă" în care se întâmplă, ca în viață, numeroase peripeții -, pe care o opune "comediei simple" a Anticilor. Respectul față de o asemenea regulă riscă să provoace numeroase aspecte neverosimile și să strâmbe firescul. El îl pune pe Orazio să spună, jucând rolul autorului dramatic din Teatrul comic: "Comedia simplă se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea. Să mergi la comedie însemna să mergi la teatru. În sens modern, comedia este o piesă care provoacă râsul. Se disting în mod tradițional trei tipuri de comedie: comedia de intrigă, fertilă în peripeții, comedia de moravuri, satirică, comedia de caracter unde personajul este purtător al unei trăsături psihologice îngroșate nemăsurat. Comedie-balet. Gen mixt, situat la jumătatea drumului între baletul de curte și comedie, creat de Molière cu Pisălogii (Les Fâcheux), în 1661, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradus când prin "eveniment patetic" (traducere de M. Magnien, Livre de Poche classique), când prin "efect violent" (traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este tradus și prin teamă, și prin spaimă. 24 Termenul de "peripeteia" este tradus atât prin "peripeție", cât și prin "lovitură de teatru". 25 Epistolă către Pisoni este ultimul poem din culegerea Epistole. Epistola îi este adresată lui Pison și celor doi fii ai săi, personaje de rang înalt, contemporani cu Horațiu, despre care nu se știe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui nu a dat greș. Da, bădie, încredință și Dumitru, asta-i minune mare! Și cei trei frați s-au îmbrățișat cu putere, bucuria lor stârnind interesul celorlalți consăteni, care, parcă uitaseră de rânduiala rândului. Vorbe repezite cereau lămuriri despre peripețiile bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă deslușit, căutând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Vine din România, mă prezintă fata, și eu îmi spun numele, Theo, aflu pe rând numele lor, ale tuturor, iar cel pasionat de Est vine din Rusia și se numește Boris, se crede un sfânt modern, îmi povestește prin câte peripeții a ajuns la Roma, plecând din Rusia să se călugărească pe muntele Athos, și acolo în soarele de aprilie printrre flori și tablouri, Boris vorbește rar despre forța fascinantă a Estului, despre puterea de hipnoză pe care poporul rus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar nici obeză și, din fericire, mă avantajează faptul că sunt cea mai înaltă fată din clasă. Am învățat și sper să mai învăț la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Aici mi-am făcut mulți prieteni și am trecut prin multe peripeții, din cauză că nu am fost, și nici nu cred că voi putea fi vreodata, un copil cuminte și conștiincios, deși sunt o fată inteligentă. Din păcate, în clasele mai mici nu am prea avut prieteni, pentru că am o fire războinică. Când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ploii, unii le-au folosit ca lemne de foc. Corăbiile împăratului. În 1930, când nivelul lacului a fost suficient de scăzut, corăbiile ivite din apă au fost trase la mal și expuse într-un muzeu. Toată această acțiune, plină de peripeții și obstacole, a durat cinci ani, și la nivel mondial a fost privită ca o aventură fascinantă. Nimeni nu-și imagina că în primăvara lui 1944, într-una din ultimele nopți de război la Castelli Romani, un incendiu sălbatic avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care mi le-ai dat tu și cu creionul tău. Original, nu? Toate poveștile frumoase Încep cu „a fost odată“. Te cufunzi Într-un fotoliu, aprinzi o țigară, ai grijă să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea să se smulgă din mână, de atâta zbucium clocotind printre rândurile scrise. A fost odată o mare iubire. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără de sfârșit al lumii acesteia, cineva, pe care l-am numit Dragoste, m-a dezamăgit. Și totuși, În veci de veci, din adâncul cel fără de sfârșit lumii acesteia, mă vei chema, demone... 12 decembrie 1964 (sâmbătă) Drumul acesta plin de peripeții pe care mi l-am ales e minunat. Fiindcă fiecare pas e un salt spre stele. Și nici nu realizezi măcar clipa când te desprinzi cu adevărat de pământ... Ce ciudat... nu mai pot iubi, ca Înainte, din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]