2,088 matches
-
condus de trei asistenți vizităm fermele. Câmpia aici e ușor ondulată. Ferma facultății nu se deosebește de fermele de clasa I din New York. Aici în apropierea orașului, în cercul întâi al lui Thunen, rentează două produse: laptele și zarzavaturile ușor perisabile. Așa se explică că și ferma particulară pe care o vizităm aplică o tehnică înaintată, are vaci din cele mai bune și le alimentează foarte bine. La această dată familia fermierului se ocupă cu transportul și măcinatul lucernei, pe care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
poate spune, cu faimoasa propoziție noiciană, că la judecata de apoi se va înfățișa cu opera și va conta prea puțin ce urme a lăsat în viața contemporanilor și ce amintiri. Scriitorii știu că amintirea cea mai longevivă e mai perisabilă decât cea mai perisabilă operă, în afară de cazul când amintirea respectivă e ea însăși păstrată într-o operă literară durabilă, care "fixându-te pe frontispiciul veșniciei, ca pe un gândac" te face de râs în eternitate, mult mai convingător decât te-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
propoziție noiciană, că la judecata de apoi se va înfățișa cu opera și va conta prea puțin ce urme a lăsat în viața contemporanilor și ce amintiri. Scriitorii știu că amintirea cea mai longevivă e mai perisabilă decât cea mai perisabilă operă, în afară de cazul când amintirea respectivă e ea însăși păstrată într-o operă literară durabilă, care "fixându-te pe frontispiciul veșniciei, ca pe un gândac" te face de râs în eternitate, mult mai convingător decât te-au făcut de fală
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
istoria Imperiului Roman, a Revoluției Franceze, cutremure, inundații, acuplări, peisaje, păsări, flori, copaci, șerpi, bufnițe. Pe scurt, tot ce arta convențională poate admite ca meritând să fie imortalizat. Mă rog, vorba vine. Un trup trăiește mai puțin decât cea mai perisabilă acuarelă. Ne mai sugerează lectura site-ului că asemeni tuturor artelor și aceasta cere sacrificii și în privința asta forumurile vorbesc despre mici accidente cu piercinguri infectate care nu se mai vindecă de doi ani, deși specialistul asigură că în mod
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ca pe o sorcovă. Sau ca pe salonul lui Adrian Năstase. Totuși: un ipotetic viitor client dorește să tatueze, în zona pubiană a unei persoane de sex feminin, un desen haios, plin de spirit, o mașină de tuns iarbă. Din perisabilă ce e, aflu de pe forum că unii o vor și mai perisabilă, această artă. Astfel, cineva dorește să se tatueze, dar parcă nu i-ar plăcea să rămână pentru toată viața cu semnele micii sau marii pasiuni din tinerețe. Or
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un ipotetic viitor client dorește să tatueze, în zona pubiană a unei persoane de sex feminin, un desen haios, plin de spirit, o mașină de tuns iarbă. Din perisabilă ce e, aflu de pe forum că unii o vor și mai perisabilă, această artă. Astfel, cineva dorește să se tatueze, dar parcă nu i-ar plăcea să rămână pentru toată viața cu semnele micii sau marii pasiuni din tinerețe. Or vopselele de tatuaj nu sunt lavabile, ca varul de pe pereți, sau ca
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
care le practic nu mi-au îngăduit să stărui asupră-i. Dar nădăjduiesc să pot reveni cândva la el, și chiar să-l aplic. După decembrie 1989 am descoperit că modelele culturale nu mă mai satisfac neapărat - mi se par perisabile și uneori zadarnic-orgolioase, structura mea interioară îndreptându-se spre altceva: modelele etice. Așa s-a născut empatia mea pentru Alexandr Soljenițân și pentru Paul Goma, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Respectul meu pentru Monica Lovinescu, vocea arhetipală de la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o mare ordine stăpînește printre lucruri, una de care sînt dependente toate evenimentele, chiar și cele care intervin cel mai profund în fericirea și suferința oamenilor. Iar această convingere va oferi un fundal, un orizont, în comparație cu ceea ce apare mic și perisabil, legat de ceea ce satisface interesul oamenilor. Superioritatea este condiționată aici de înțelegere. Dar tocmai fiindcă ceea ce e mărunt, mic și supus dispariției, precum și ceea ce este mare fac parte din coerența legică a existenței, tocmai de aceea asemenea lucruri pot fi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Zappa n-a fost un rocker indiferent. Implicarea sa în lumea politicii, soldată - ironie ultimă! - cu intenția de a candida la președinție, e fără compromis. Dar și fără iluzii. Și nu acolo a strălucit. Politica e zona activității umane iremediabil perisabilă, poate chiar nocivă... Cei 7 instrumentiști din concertul amintit sunt polivalenți. Ray White, chitarist cu voce de tenor, Ike Willis, chitarist bariton răgușit, Alan Zavod, clăpar de coloratură, Scott Thunes, basist de „performance“ (aici termenul definește pe cel care dansează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
și contemplație la ea, iar atunci te eliberezi de grijile zilnice ale vieții și de propriile suferințe. Fiind o stare de fericire supremă, Nirvana nu poate fi explicată, ci doar trăită, din motivul că și creierul uman este un instrument perisabil al naturii. Se pare că înaintea lui Buddha Shakyamuni au fost sute de Buddha. După el a urmat o mulțime de alți Buddha (fiecare cu altă denumire), care s-au impus cu noi doctrine și concepții, probabil ca o consecință
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul jalonează destinul uman. Doar revelația supremă a certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate reda Omului libertatea absolută, în spirit sartre-ian: (Ființă și neant). Opțiunile FIINȚEI vizează valorile și sensurile primordiale, asumate prin alegerea Sinelui, modul specific în care
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
astfel un document literar a cărui cheie este în altă parte, la spectatori. Paradoxul se naște din dubla existență a teatrului, ca producție literară și reprezentare concretă, eternă prin plasarea în atemporalitate a operei scrise de la care se pleacă și perisabilă prin consumarea clipei spectacolului, niciodată identic cu sine, artă a lui hic et nunc. Gaëtan Picon consideră că „înainte de orice el (teatrul) este domeniul cuvântului ... al cuvântului în acțiune. El este mai întâi un text ale cărui virtuți sunt cele
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
resurselor umane. Dacă dezvoltarea organizațională are un trecut, putem presupune că va avea și un viitor? Acesta este o întrebare căreia i s-a răspuns în mod diferit. Astfel, unii analiști susțin că ea seamănă mai mult cu un produs perisabil, care are un ciclu de viață foarte scurt, o modă pe cale de dispariție, incapabilă să facă față exigențelor viitoare ale organizațiilor. Alții susțin, dimpotrivă, valabilitatea unui asemenea curent care-și extrage seva din acumulările trecutului și din cunoștințele de psihologia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
news", fiind legate de diverse tipuri de conflicte (politice, administrative, naturale etc.). Cel mai des întâlnite sunt incendiile, jafurile, accidentele sau cutremurele; acestea sunt neplanificate și/sau neplanificabile, apar într-o manieră imprevizibilă și trebuie relatate rapid, având un caracter perisabil. "Știrile care se dezvoltă" sunt și ele o subcategorie a "hard news", diferența dintre acestea și primele plecând de la cantitatea de informații legate de un eveniment pe care o au redactorii la un anumit moment dat. Când survine un eveniment
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
seco? Nu se definește ea prin renunțarea la religie drept cadru de civilizație, cheie de interpretare a lumii, vector al destinului uman? Ce altceva mai poate oferi spectacolul modernității decît negativitate, pustiu de sens vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de strivitoarea lui banalitate. Ca să-și găsească drumul, căutătorul spiritual
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă ele tratează subiectul fără să fie în completă cunoștință de cauză, aș îndrăzni să spun. Ele vorbesc despre raportul dintre cei doi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ușor distanță față de instalarea în secol, să se mențină pe drum, în căutare. Pofta de noutate Desigur, acea noutate cu care omul recent, bine numit de H.-R. Patapievici, măsoară valoarea lucrurilor e de cele mai multe ori superficială, înainte de a fi perisabilă. Dar modernitatea ne pune dinainte și alte fețe ale noului. Din punctul ei de vedere, universul cosmic, uman, social oferă o nesfîrșită rezervă de noutate, de materie care așteaptă să fie descoperită, investigată, modelată. Dacă lumea este, pentru moderni, in
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cantități inepuizabile de nou. Tema noului are, pentru noi, un profil masiv, familiar, atrăgător, respectabil. Or, dacă e transmutată vertical, pofta de nou nu duce nici ea lipsă de analogii simbolice, de concomitențe spirituale. Captivată și mereu decepționată de noul perisabil, ea poate la limită trezi atenția față de acea noutate cu totul alta, mai veche decît timpul, nesupusă nici unei uzuri, precum și față de modurile în care noutatea ei lucrează în tradițiile lumii. Căci noutatea inalterabilă a transcendenței se reflectă în metabolismul tradiției
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
iminent al istoriei, apropiata desăvîrșire a creației în împărăția cerurilor. Primele veacuri creștine au trăit de aceea în distanță față de ordinea instalată a Imperiului, cu speranța transfigurării, a unei alte lumi. Societatea și istoria concretă nu erau decît o variantă perisabilă a lumii, lăsată de Dumnezeu în puterea legilor și a cutumelor vechi, dar, prin însuși acest fapt, învestită cu o anumită, relativă, legitimitate. Totuși, din secolul al IV-lea, cînd creștinismul devine religia Imperiului, Biserica trebuie să se situeze altfel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci și îl tulbură Dorul de ceea ce-i nou și desăvârșit.” (Cântec de început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vădit metaforice, fie relativizate prin mărci lingvistice ale distanței, aproximării și diminuării. Pentru limpezirea funcției "canoanelor" în postmodernitate este necesară distincția dintre curriculum și canon, primul trimite la lucrările și autorii aleși pentru predare în clasă, care adesea sînt valori perisabile, nu la fel se întîmplă în al doilea caz. "Canoanele sînt mai mici și mai cuprinzătoare deopotrivă, și oricum mai puțin tangibile. Ele includ valori, interogații, intenționalități, conținuturi constante ale naturii umane. Operele cu adevărat canonice sînt selectate pe baza
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în Atena. Demagogia modernă se bazează, desigur, și pe discursuri, într-o imensă măsură chiar, dacă ne gîndim la toate discursurile electorale pe care un candidat modern trebuie să le țină. Dar se servește și de un instrument mai puțin perisabil: de cuvîntul tipărit" (M.W.). Și am adăuga noi, în actualitatea pe care o trăim mai avem filmul, radioul, televiziunea, internetul - extrem de eficiente mijloace de propagare a discursului politic. Soarta și percepția generală a ziaristului, a redactorului de știri sau
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adevărat dușmanii? Trebuie să ne preocupe unele aspecte legate de destinul speciei și nu trebuie să uităm exemplul dinozaurilor, care au dispărut ca specie acum câteva milioane de ani. Ne putem oare mulțumi cu ideea fatalistă că orice specie este perisabilă? Indiferent de ceea ce suntem dispuși să vedem sau să acceptăm, lumea actuală ne împarte în două categorii de indivizi: globali și locali. Globalul este bogat, își permite și vrea să fie mobil, se simte oriunde în siguranță și de aceea
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
mare a preciziei informațiilor); * relevanța (dacă informația respectivă nu prezintă semnificație pentru organizație atunci aceasta nu este de folos companiei); * acuratețea (o informație trebuie să fie clară, acuratețea fiind foarte importantă pentru orice informație); * oportunitatea. Se știe că informația este perisabilă în timp, adică își pierde din valoare. Pentru ca informația să fie de calitate, aceasta trebuie să vină la momentul potrivit astfel încat organizația să o poată folosi optim; * frecvența (cât de des/rar apar informațiile). Sistemul informațional dintr-o organizație
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia () [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
seco? Nu se definește ea prin renunțarea la religie drept cadru de civilizație, cheie de interpretare a lumii, vector al destinului uman? Ce altceva mai poate oferi spectacolul modernității decît negativitate, pustiu de sens vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de strivitoarea lui banalitate. Ca să-și găsească drumul, căutătorul spiritual
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]