1,115 matches
-
Întoarse și făcu un gest cuprinzător cu brațul. Am plecat de lângă poartă și seara umedă Își reluă locul. În prima curte toate ferestrele erau deschise, mirosul de prăjeală Întinzându-se În aerul stătut. O mână fără trup tocmai scotea pe pervaz resturile arse de la trei cotlete de miel. Ridicându-se leneș din scaunul În care a moțăit, cu fața acoperită de un ziar, un soț făcu o față vicleană, așteptând ceva. Dinspre mai multe ferestre se auzea larmă de copii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii Înguști, ca niște fise. — Cred că trebuie să știți. Numele meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ori te vor da afară În șuturi, ori te lasă să stai În oraș. Întrebarea e, unde și cum. Fără a supraestima importanța poliției, am putea spune că soarta ta e În mâinile noastre. Pieplack puse calul de lemn pe pervaz, Întorcându-l cu fața spre scuar. — Dar e chiar... N-am zis eu că mai poate aștepta? Fluturându-și țigara, Diels se strădui să Închidă sertarul cu mâna liberă. Mă privi. Colaborarea e mereu binevenită, domnule Knisch. De asta aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care s-au Întors aseară cu niște colegi sau cu trupele de asalt? Plăcerea atât de evidentă cu care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bătea covoarele În curte. Privirea sa Încruntată Întoarsă spre mine spunea mai mult decât o sută de vorbe. Altă seară minunată care se transformă În praf, mi-am spus, și m-am Întors În camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prim tur de recunoaștere în baie. Cred că de mai multe ori s-a dus să se așeze pe marginea chiuvetei precum și pe paravanul din dreptul dușului. Probabil că a făcut de vreo douăzeci sau treizeci de ori naveta între pervazul ferestrei, chiuvetă și paravan. abia apoi a avut curajul să intre și în cameră. o singură clipă nu a uitat traseul parcurs, nu s-a izbit în niciun caz de ferestre cum au făcut la un moment dat cîteva vrăbii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu-și dăduseră seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat, televizor, cadă de baie fac ca, printre crengile copacilor, fiecare detaliu să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora actuală. Boala Familiei M de Fausto Paravidino Un spectacol de Radu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de zi era rece, umedă și nearisită. Doar mama ei putea să aibă o casă cu grădină și să nu deschidă niciodată fereastra, să lase să intre lumina sau aerul curat, sau să nu culeagă nici o floare care să înveselească pervazurile și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cap, fericit că individul cu mers de pisică încă nu venise. Sosea totdeauna mai târziu și speram să pot dormi liniștit. Dar un scaun trântit pe întuneric, "cine naiba a lăsat scaunul ăsta aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
japonezi ședeau față-n față, cu puștile ridicate ca niște vîsle. Doi ofițeri de marină, În uniformă, stăteau la provă, iar unul ținea un megafon În mîna Înmănușată. Uimit de această vizită protocolară atît de matinală, Jim se urcă pe pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază plecară de la Idzumo, fiecare purtînd cîte cincizeci de marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu semne cu mîna bărbaților și soțiilor lor chineze ursuze. După trei ani de Încercări de a părăsi lagărul, se Întorseseră acum la porțile lui, gata să-și reia locurile pentru al treilea război mondial. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzut explozia bombei atomice? Eu am văzut lumina de la Nagasaki de pe stadionul Nantao. — Zău, copile?... Basie se uită printre gene la Jim, uimit de vocea calmă a acestui băiat cu nasul Însîngerat. El luă o cîrpă de curățat pușca de pe pervazul geamului din spate și Îi șterse nasul lui Jim. — Ai văzut bomba atomică...? — Un minut Întreg, Basie. O lumină albă a acoperit Shanghai-ul, mai puternică decît soarele. Presupun că Dumnezeu a vrut să vadă totul. — Bănuiesc că a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ele ultimele raze ale soarelui, de parcă făceau reclamă căldurii și binelui pe care comunismul le-a adus acestei colecții de cocioabe. — Bine, Jim, fără vorbă multă. Tu mergi Înainte. Înainte ca Jim să poată pune revista Reader’s Digest pe pervazul ferestrei, căpitanul Soong deschisese larg portiera. Ofițerul cu pieptul gol Îl trase pe Jim afară din Buick. Manevrîndu-l pe băiatul cu nasul Însîngerat ca pe un paznic de vite sau ca pe un porc, Îl Împinse pe Jim pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să fie de doi coți, lățimea de un cot, și înălțimea de un cot și jumătate. 24. S-o poleiești cu aur curat, și să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25. Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur. 26. Să faci pentru masă patru verigi de aur, și să pui verigile în cele patru colțuri, care vor fi la cele patru picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
să pui un chenar de aur de jur împrejur. 26. Să faci pentru masă patru verigi de aur, și să pui verigile în cele patru colțuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei. 27. Verigile să fie lîngă pervaz, și în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa. 28. Drugii să-i faci din lemn de salcîm și să-i acoperi cu aur, și ei vor sluji la ducerea mesei. 29. Să-i faci farfurii, cățui, potire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
salcîm; lungimea ei era de doi coți, lățimea de un cot, și înălțimea de un cot și jumătate. 11. A poleit-o cu aur curat, și i-a făcut un chenar de jur împrejur. 12. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur. 13. A turnat pentru masă patru verigi de aur, și a pus verigile în cele patru colțuri, care erau la cele patru picioare ale ei. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur. 13. A turnat pentru masă patru verigi de aur, și a pus verigile în cele patru colțuri, care erau la cele patru picioare ale ei. 14. Verigile erau lîngă pervaz, și în ele erau vîrîți drugii pentru ducerea mesei. 15. A făcut drugii de lemn de salcîm și i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 16. A făcut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masă, farfuriile, cățuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, ligheanele, furculițele și tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă. 4. A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o rețea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începînd de jos, așa că venea pînă la jumătatea altarului. 5. A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colțuri ale grătarului de aramă, ca să vîre drugii în ele. 6. A făcut drugii din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
4 sticle goale de vin, șoseta cu tutun în ea prin care am strecurat din sticlă în pahar când Miau a înecat un Tigar de la trambulină, îmi vine să râd, cum am aruncat covorul pe geam și stăteam călare pe pervaz, ei?! Băieții de la Capitol!!! și baba asta care tot sună întruna și ne fute filmul, da, doamnă, nu se răstoarnă nici un scaun aici, doar mergem, da’, e târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ziua aceea, nu credeam în totalitate, dar vorbele îmi ieșiseră deja din gură, era prea alb, prea gri petrol în jurul soarelui înlocuit de nori de pergament, galbeni, e straniu azi, să nu mori... și dacă?! am zis toți, călare pe pervazul ferestrei, și dacă?! Hei!!! Băieții de la Capitol!!! strigă Miau pe fereastră și eu vedeam balconul hotelului unde... ești un om frumos, și tu, mi-a fost dor de tine, m-ai chemat, spune el, și spre seară mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]