1,307 matches
-
prezentă și la tangou, aceasta suburbie a literaturii. Mă refer, bineînțeles, la tangourile filozofice", de genul lui Cambalache.107 Sábato evocă de multe ori în paginile sale acest complex psihologic și metafizic al "descendentului din străin", în strânsă legătură cu pesimismul lui. Cu atat mai mult ca să se aplece obsesiv și patologic spre interiorul său. Sábato este înșelător, spune Cătănia, agresivitatea să ascunde o nevoie continuă de a se simți iubit, dar și de a da iubire. Nu numai că a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Dumnezeu pentru oameni, "dorința de a lăsa oamenilor un tărâm de pace și dreptate"46. Mărturisește că uneori este plin de contradicții în ceea ce privește divinitatea, că are momente când crede în "miracole nebunești", dar și momente când se lasă pradă pesimismului și deprimării. "Poate pentru că, atunci când aștepți prea mult, adesea ești decepționat; mai ales în momentele în care viața ne lasă fără cei care au fost pentru noi, cum zice Cernuda, "o pauză de iubire în goana după treburi"."47 Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
convins că e bine spus? Trist cu metoda ", așa îl vede Marin Sorescu pe Cioran, pe absorbitorul de venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran, scrisul este mistuitor, îl sleiește de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
literatura un "obiect grav, salvator, utopic, transcendent"109. Această obsesie este un afront la adresa iresponsabilității, a frivolității. Abordând literatura în acest fel, Sábato deranjează, pentru că suferă și lasă să se vadă acest lucru, Sábato "se lasă în voia pasiunii, iar pesimismul sau este însuși cântecul idealistului decepționat" scrie același Cătănia, în cuvântul preliminar la cartea menționată mai sus. Mințile literare pozitive vor claritate, optimism și simplificare: "ce-i asta că omul este Dumnezeu când visează și nimic mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
așa cum comentează jurnalistă de la ziarul chilian "Brecha", María Esther Gilio, privindu-l, nu te poți împiedica să te întrebi cum va face ca, așa cum este el, cu privirea sumbră, pesimista, întunecată, să insufle tinerilor optimism, cum va putea depăși acest pesimism vital ca să îndeplinească misiunea pe care și-o propune cu atâta pasiune de a fi de folos oamenilor în general și tinerilor în special. De altfel, ultima sa carte, Antes del fin, un fel de testament spiritual, o dedică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pare să aibă aceeași politică de a nu vedea ceea ce este, ci de a considera că ceea ce este este ce vede el. Acest deziderat decadent, integrat corespunzător, poate ajua la descifrarea textului blecherian. La Blecher nu vom întâlni însă nici pesimismul decadenților influențati de teoria schopenhauriană a voinței și nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
largi comunități de specialiști: juriști, medici, angajați ai Ministerului Public, cetățeni din cele mai diverse bresle și preocupări. Nu credeam, atunci când mi-a fost dată, că lucrarea poate trezi în primul rând interesul sau preocuparea mea. Am început lectura cu pesimism, dar după primele zeci de pagini o citeam cu interesul unui bestseller. Câteva noțiuni mi-au atras atenția. Din partea generală, istorică, a subiectului, am înțeles că judecarea malpraxisului nu aparține prezentului, ci aproape întregii istorii a omenirii. Ideea că medicii
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
va propulsa în prima linie a filmului italian și european; celebritate confirmată de pelicule ulterioare ca "Mamma Roma", "Vangelo secondo Matteo", "Il Decameron", "Salò e le 120 giornate di Sodoma", acesta din urmă fiind expresia emblematică a celui mai întunecat pesimism ce se va degaja din întreaga operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la Cambridge, în octombrie 1944, Wittgenstein a fost obligat să-și reia activitatea ca profesor. Nu a renunțat însă la proiectul de a și termina cartea pentru care a scris, în ianuarie 1945, un „Cuvânt înainte“. Își exprima însă adesea pesimismul cu privire la succesul acestui proiect, îndeosebi în corespondența cu Rhees și cu Malcolm.109 Iar anumite ecouri ale ideilor sale în publicații îi întăreau convingerea că o recepție adecvată a orientării gândirii sale în cercurile filozofice nu va fi posibilă probabil
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
p. 233. 137 L. Wittgenstein, Despre certitudine, traducere de Ion Giurgea, Humanitas, București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din Ce mai aștept). Ultimele două opuri ale lui Dorin Popa, Când o femeie vine către tine (Editura Fides, Iași, 2001) și Când o femeie pleacă (Editura Axa, Botoșani, 2005), revin, în forță, la erosul devastator, căci contaminat de același pesimism congenital. În absența semnelor/ bineprevestitoare", între întâlnirea și despărțirea continuă, ca într-un veșnic anotimp închis și rece (octombrie și decembrie sunt lunile în care este fixată istoria cuplului), poetul binecuvântează, totuși, apariția femeii. Căci femeia, convertită uneori într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deși... ușor întârziat, dacă luăm în calcul faptul că proaspătul poet este un tânăr și activ septuagenar. Ceea ce explică și nota dominantă a cărții, pe care o dă un amestec ingenios de sagacitate și vioiciune, de erudiție și spontaneitate, de pesimism îngândurat și optimism tonic încă susținut, în ciuda tuturor trăitelor și (încă doar) gânditelor de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale, subsecvente sacrului: raportul uman-divin sau creație-Creator
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
factura generaseră epigonism și erau reperabile, deja în secolul amintit, în opera napolitanului Alessandro Poerio (1902-1848) sau în cea a mai cunoscuților Aleardo Aleardi (1812-1878) și Giovanni Prati (1814-1884). La distanță de pește cincizeci de ani, durerea reflectată în Canturi, pesimismul, singurătatea, într-un cuvânt condiția tragică a omului pe pamant erau destinate să genereze un nou tip de modă, în care s-au regăsit crepuscularii, si, alături de ei, alți autori de la finele veacului al XIX-lea și de la începutul celui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și de gandire dominante într-o perioadă sau în altă: de exemplu, după ce fusese îmbrățișat de unii crepusculari, concomitent cu pătrunderea pe scena literară italiană a idealurilor pozitiviste și odată cu importarea modelului naturalist, versurile sale, cu întreaga lor încărcătură de pesimism și nihilism, au fost percepute că nepotrivite. Francesco De Sanctis scria: În zilele cele mai triste ale exilului mă întâlneam cu un tovarăș de suferință ca să vorbim despre Giacomo Leopardi. Era poetul nostru cel de toate zilele, iar prietenul meu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rolul pe care l-a avut futurismul în suprimarea clarului de luna, simbol prin excelență romantic și consacrat în Italia, chiar dacă nu în exclusivitate, de Leopardi. La granița dintre secole, marea majoritate a epigonilor și emulilor a fost atrasă de pesimismul cosmic leopardian și de o seama de teme, motive, stileme și elemente retorice mai apropiate de sfera pesimismului decât de cea patriotică; acestea s-au văzut astfel transpuse în texte mai noi. Seria de negații repetate din Viața solitara a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în Italia, chiar dacă nu în exclusivitate, de Leopardi. La granița dintre secole, marea majoritate a epigonilor și emulilor a fost atrasă de pesimismul cosmic leopardian și de o seama de teme, motive, stileme și elemente retorice mai apropiate de sfera pesimismului decât de cea patriotică; acestea s-au văzut astfel transpuse în texte mai noi. Seria de negații repetate din Viața solitara a reapărut în versurile lui Arturo Graf, Giovanni Pascoli, Giuseppe Ungaretti sau Vincenzo Cardarelli. Un cântec în noapte auzit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fragmente lirice mai puțin valoroase. În esență clasifică opera lui pe baza dihotomiei poetic versus nepoetic. În prima categorie includea cu precădere idilele, accentuând valoarea compozițiilor în care amintirea filtrează trăirile și imaginile. În cea de a doua încadra expresiile pesimismului atât de caracteristic scriitorului nostru, nuanțând suferințele fizice și psihice împotriva cărora acesta se vedea obligat să lupte zi de zi.60 Croce a minimizat importanța canturilor cu tematică civică și, de altfel, a tuturor compozițiilor, cu excepția idilelor, calificându-le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și Nerina sau semnele patologiei autorului ascunse de privirea publicului, studii în care Leopardi era de regulă catalogat că geniu melancolic, în veacul XX exegeza a proliferat, trasând o panoramă amplă, multifațetată.62 Printre subiectele predilecte se numără: titanismul leopardian, pesimismul și nihilismul sau, arta versului și rafinamentul lexicului bazate pe o erudiție filologica incontestabila, dihotomia clasicism-romantism, prezența lumii antice în operele sale originale etc. Mai exact, la începutul secolului s-a raspandit distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
predilecte se numără: titanismul leopardian, pesimismul și nihilismul sau, arta versului și rafinamentul lexicului bazate pe o erudiție filologica incontestabila, dihotomia clasicism-romantism, prezența lumii antice în operele sale originale etc. Mai exact, la începutul secolului s-a raspandit distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată de Bonaventura Zumbini.63 Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de a reafirmă valoarea individului, regasind izvoarele profunde ale vietii spontane blocate de constrângerile sociale și anulate de raționalism și tot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cei mai rafinați analiști și poeți care au preluat, remodelat și integrat în propria creație modalități lirice leopardiene. Discursul său intitulat Giacomo Leopardi (1798-1937) se alătură numeroaselor studii care au semnalat momentul aniversar 1898. În paginile acestuia se trasează itinerariul pesimismului autorului romantic accentuându-se importantă poemului Ginestra, precum și a Micilor opere morale că încununare a evoluției gândirii maestrului; criticul s-a concentrat asupra realității durerii, a imaginii morții, a sistemului etic bazat pe fragilitatea omului și asupra dimensiunilor cosmice ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în spectacolul naturii, simt fascinația infinitului, isi ațintesc privirea încordata înspre misterul universului căutând cu truda și în zadar un raspuns rațional la marile întrebări ce privesc condiția umană; ambii sunt melancolici și însingurați; la amândoi se regăsesc accentele unui pesimism dureros și, în cele din urmă, ambii dovedesc o sensibilitate deosebită în redarea imaginilor acustice.70 În ciuda corespondentelor evidente de netăgăduit și în poetica pascoliană de sorginte leopardiană a copilandrului viziunile lor sunt adesea extrem de diferite, iar diferențele reprezintă, firește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cât privește activitatea sa de critic, în ciuda faptului că interpretările propuse sunt uneori incorecte, afirmă Sergio Solmi, ele ne-au oferit cea mai fascinantă imagine novecentescă a lui Leopardi. Criticul ermetic atrăgea atenția asupra faptului că, uneori, pentru directorul ' Rondei' pesimismul caracteristic, precum și teoriile morale și metafizice ale maestrului nu erau altceva decât pretexte pentru propriile exerciții de stil, în cadrul cărora sunt puse în mișcare personaje mitologice, pe fondul unor peisaje cosmice misterioase.104 Cardarelli, trebuie repetat, admira nu un Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
napoleonian și începutul secolului XX, cu Marele sau Război. Autorul demostrează însă imediat diferența fundamentală dintre romantismul din trecut și cel din prezent, menționând că ultimul, spre deosebire de celălalt, poartă în mai mare măsură povară gândirii negativiste și pesimiste. Discursul despre pesimism și nihilism, cu directă referire la Giacomo Leopardi, este reluat și în alte articole, dintre care îl amintim pe cel intitulat Notă despre civilizație și utopii de Nicola Chiaromonte.117 În ciuda distanței temporale, trimiterile la operă leopardiană nu sunt forțate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în societate, asemenea lui Leopardi de dinaintea poeziei Ginestra, Montale pare conștient și frustrat de posibilitatea foarte limitată de a interveni asupra chestiunilor nevralgice.150 Întâlnirea lor este, în orice caz, una de factură critică. Montale nu a preluat decât parțial pesimismul absolut, specific gândirii mature a lui Leopardi, renunțând, de exemplu, la componentă eroica: durerea romanticului era deopotrivă mai simplă, măi deznădăjduita.151 Totuși, prin imobilitatea și resemnarea lui împinse până la extrem, pesimismul montalian îl egalează în asprime pe cel al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]