1,342 matches
-
așa cum opera poetului a fost o replică la anturajul socio-uman și politic, așa și temperamentul său a avut înclinația de a vedea răul ascuns în culisele politicianismului clientelar și trufaș al vremii. Receptarea acestor stări era emotională, pe un fundal pesimist datorat în primul rând realității. Astfel se explică lipsa sa de sociabilitate, depresiunea reactivă la primejdiile și structurile clevetitoare, la cabala de tip conspirativ. Eminescu n-a fost un deznădăjduit organic, alienarea sa motivându-se punctual, dependentă de "problema astei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un eu limitat, în infinitul lumii, nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibilă și deci nici o putință de realizare sufletească." (Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război) Îl deosebește pe Ștefan Gheorghidiu acea "metafizică pesimistă", exclamare a precarității esențiale: Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza și am încercat-o decît într-o dragoste absolută", formulă care l-a impresionat atît de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
volumului NU, Eugen Ionescu: "...această frază rezumă perfect, complet, toată disperarea lumii. O rezumă cu atît mai mult cu cît este o singură frază și nu un tratat, o confesiune sistematizată, un roman de tragism interior, un sistem de metafizică pesimistă (...) Această singură frază cuprinde și frica noastră permanentă de moarte și singurătate; și nevoia noastră de absolut; și dorința noastră de absorbire, dar și aceea de conservare, de eternitate; și lamentabila noastră goană după amînare și permanentizare, aceste substituiri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
printr-un univers uman, din a cărui problematică a știut să facă un program viager de studiu și creație. Ceea ce frapează, la el, înainte de toate, e contrastul brutal între o viziune sumbră asupra lumii și un generos angajament civic. Contaminarea pesimistă nu l-a împiedicat să adopte o atitudine militantă, al cărei substrat presupune finalmente o credință melioristă. N-a ezitat el, oare, mereu între extreme? E oricum semnificativ faptul că a început prin a recomanda lecturi din Schopenhauer și a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru: semenii. Dacă îmi lipsesc aceștia, atunci întregul univers nu mai are pentru mine nici un preț", spunea Maiorescu. Unde e pesimismul de care a fost uneori învinuit? L-a negat el însuși, deschis, ca o ipoteză absurdă. Nu putea fi pesimist cine vedea în umanism iubire de patrie, prietenie, luptă pentru ideal, cele mai înalte piscuri, estimându-și propria existență în raport cu totalitatea, cu "în-sinele-lumii". Lui Spinoza îi era îndatorat mai ales pentru gândul ce echivala fericirea cu virtutea însăși. Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
DUMNEZEU "El hombre que pide a los dioses la muerte es un loco; no hay en la muerte nada tan bueno como la miseria de la vida." (Ernesto Sábato, Antes del fin)16 În Sfințenia și schimonoselile absolutului, Cioran se declară pesimist în ceea ce privește atingerea absolutului prin iubire, de femeie sau de Dumnezeu. Iubirea omenească ori divină nivelează ființele: a iubi o femeie sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune unul și același imbold, spune Cioran, în ambele cazuri urmezi o pornire de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fel ca înainte. Strania bucurie ce străbate din cărțile lui Cioran, veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic, si ca, inclusiv în conversații, ideile îi sunt înfricoșătoare, dar într-o manieră spirituală, încântătoare, aflăm că Cioran a scris numai când s-a simțit cuprins de "cafard"-ul și melancolia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sale franceze, măcar a personajului care a însoțit-o din umbră"11. Rupturile din viața personală, dar și legăturile dintre perioadă românească a lui Cioran și perioada să franceză relevă mai multe fete ale lui Cioran, dar în toate la fel de pesimist, poate în sensul pe care îl dă Sábato acestui concept, de "idealist frustrat". Cioran are doar deziluzii, nu are speranțe, poate un pic de beatitudine, trecătoare, din păcate, "în clipele când se confundă cu muzica pe care o asculta sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să respecte următoarele două condiții: mai întîi, să nu țină seama decît de clasamentele individuale și apoi să permită verificarea proprietăților de tranzitivitate a preferințelor colective. Arrow (1951) susține imposibilitatea realizării simultane a celor două condiții. Concluzia sa e destul de pesimistă, deoarece rezultă imposibilitatea găsirii unei proceduri de alegere colectivă nondictatorială, atunci cînd utilitățile sunt ordinale și noncomparabile. Aceasta este o teoremă importantă căci depășește simpla procedură de vot. O altă teoremă de imposibilitate, care o extinde pe cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și imagini clare, stsub semnul gândirii obiective. Pălăria roșie dfrâu liber imaginației și sentimentelor, ofero perspectiv emoționalasupra evenimentelor, descătușeazstările afective supărare, furieă. Pălăria neagr exprimprudența, grija, avertismentul, judecata, ofero pespectivîntunecoasă, tristă, sumbr asupra situației în discuție, este perspectiva gândirii negative, pesimiste. Pălăria galbenofero pespectivpozitivși constructivasupra situației, culoarea galben simbolizănd lumina soarelui, strălucirea, optimismul, este gândirea optimistă, constructivpe un fundament logic. Pălăria verde exprimideile noi, stimulând gândirea creativă, este verdele proaspăt al ierbii, al vegetației, al abundenței, este simbolul fertilității, al producției
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
lui Vasile, au supraviețuit peste 300. Ele reprezintă revărsări ale unei naturi bogate, care, dincolo de manieră rezervată, posedă sentimente profunde, o mare căldură sufletească, afecțiune. Dacă există și semne ale unui caracter meditativ adânc înrădăcinat, care uneori sugerează o perspectivă pesimista asupra vieții, trebuie să ne amintim că „citim revelațiile de sine ale unui om care s-a luptat permanent cu boala și ale cărui zile erau pline de tulburări și anxietăți venite din afara”{\cîte 22}. Sfanțul Vasile cel Mare a
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
că joggingul la această vârstă este și poate fi un mijloc la îndemâna oricui, care contribuie direct și generos la suportarea mult mai demnă, optimistă, a „poverii” determinate de specificul vârstei a III a, comparativ cu o viață sedentară, monotonă, inactivă, pesimistă. Susține acest lucru prin argumentele științifice numeroase pe care cercetătorii le au evidențiat și continuă să le evidențieze, o parte a lor prezentate de noi atât în primul volum al acestei lucrări, cât și la începutul acestui volum. Fig. nr.
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
compensatorii, cu atât mai mult cu cât condițiile organismului sunt mai dificile 183. Amintind de Olga Skorohodova, trebuie subliniat că educarea copiilor cu acest polihandicap a început relativ recent. Pe de o parte, situația lor tragică impunea un prognostic extrem de pesimist pentru șansele de reușită, pe de altă parte, dificultatea de a realiza o cale de comunicare reală cu cineva lipsit de văz (care nu poate citi în scrierea în alb-negru), dar și lipsit de auz (căruia, deci, nu poți să
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
pasiunii pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune. Romanul include dezbateri de mare combustie intelectuală despre condiția actuală a artistului, în speță a povestitorului, tot mai tentat să se vândă, asemeni Caravellei, să producă pentru "cititorul leneș". Pagini dintre cele mai pesimiste așterne Al. Ecovoiu despre finalul de partidă al scriitorului neaservit decât propriei opere: "Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rămas în amintirea celor care au avut marele noroc de a-l fi cunoscut.“ (Citat după M. Drury, op. cit., p. 203.) 103 Vezi Fania Pascal, op. cit., p. 53. Șocul pe care l-a suferit i-a accentuat lui Wittgenstein viziunea pesimistă asupra vieții, ca și proasta părere despre sine. La 28 decembrie 1941, scurt timp după eveniment, își nota: „Mă gândesc mult la Francis, nu cu recunoștință, ci numai cu remușcare datorită lipsei mele de iubire. Viața și moartea lui par
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
franceze și Imperiului napoleonian și începutul secolului XX, cu Marele sau Război. Autorul demostrează însă imediat diferența fundamentală dintre romantismul din trecut și cel din prezent, menționând că ultimul, spre deosebire de celălalt, poartă în mai mare măsură povară gândirii negativiste și pesimiste. Discursul despre pesimism și nihilism, cu directă referire la Giacomo Leopardi, este reluat și în alte articole, dintre care îl amintim pe cel intitulat Notă despre civilizație și utopii de Nicola Chiaromonte.117 În ciuda distanței temporale, trimiterile la operă leopardiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
învățători, cu studii strălucite în universități estice, neoconservatorii americani nu seamănă deloc cu confrații lor europeni. Cum arăta într-un interviu Francis Fukuyama, "neoconservatorii nu vor nicicum să apere ordinea existentă a lucrurilor, fondată pe ierarhie, tradiție și o viziune pesimistă asupra naturii umane"19. Dimpotrivă, sunt idealiști, optimiști, convinși de valoarea universală a modelului democratic american. Sunt împotriva establishment-ului, împotriva Statului-Providență, vor să schimbe ordinea lucrurilor, statu-quo-ul și cred că pot face acest lucru prin intermediul politicii. Declarîndu-se drept continuatori
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și care din acest lent proces de neantizare dezlănțuie melancoliile ce-și organizează arhitectura lor de umbre" (ibidem, 25). Eminescu și Schopenhauer I. Petrovici identifică influențe din filosofia indică-budistă, din filosofia grecească, din filosofia lui Kant, covârșitoare rămânând influența "doctrinei pesimiste a lui Schopenhauer"6. G. Călinescu pune mare preț pe înrâurirea schopenhaueriană asupra lui Eminescu, dar nu și pe gradul de specializare a autorului care poartă archaeii prin vieți suc cesive, în materie de filosofie (apreciere nefavo rabilă formulată de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
jur. U nu e realist. El spune că se ridică deasupra realității (modul său de a-și invita semenii să o derealizeze). El nu vrea să impună nici un adevăr, să transmită nici un fel de înțelepciune. Nu e nici optimist, nici pesimist. Cu atît mai puțin nihilist. Fără îndoială, concepția sa asupra lumii și a omului este tragică. Pe ce se sprijină lumea noastră? Pe nimic altceva decît pe ea însăși, pe un imposibil: ne condamnăm singuri la această lume, hotărînd, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o ironie, căci "calea" pare să conducă direct la dezastru și disperare. În numeroasele interviuri pe care le-a acordat după apariția cărții, Morin încearcă însă să explice că, dacă perspectiva evenimentelor catastrofale pe care le creăm e într-adevăr pesimistă, important e să înțelegem că nu e prea tîrziu pentru o conștientizare a răului, iar reacția care s-ar naște de aici ne-ar putea deschide un nou drum, o "cale". În întreaga lume, spune el, existe o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pesimist, el, care era dotat cu un umor și o căldură umană rare, iar dacă îi asculți / citești bine recriminările, ajungi să le găsești deosebit de tonice și reconfortante. Astfel încît a simțit nevoia să spulbere această neînțelegere, precizînd: "Nu sunt pesimist, ci violent. E ceea ce face ca negația mea să fie revigorantă" (CC) ; sau, "C.N. a mai spus că de la mine nu poți învăța, ci dezînvăța" (C). Culmea autoficțiunii cioraniene este probabil atinsă în momentele în care se preface că se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să rețină și să păstreze aspecte ale trecutului, precum este să meargă înainte; încântat de regenerare, și totuși dorind să se elibereze de formulele moarte ale trecutului. În mod fundamental, el amestecă optimismul renascentist cu cel al futuriștilor, dar este pesimist în legătură cu identificarea oricărui punct de salvare, fie acesta tehnologia, o societate fără clase, o meritocrație sau o organizare rațională a economiei mondiale"34. Ambivalența atitudinii față de trecut pare să fie astfel o caracteristică a postmodernismului în ansamblu, care este prins
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]