1,274 matches
-
afla uitându-mă În buzunarele lui. Și că noi doi nu aveam să ne Înțelegem. — Asta Îi asigură câteva puncte În plus din partea mea, zise Tesmer. Stahlecker stătea cam Încurcat lângă șeful său și se tot trăgea cu nervozitate de peticul care-i acoperea o orbită. Își pierduse ochiul pe vremea când făcea parte din infanteria prusacă și câștigase tot atunci mult râvnita medalie „pour le mérite“ pentru bravura sa. Eu, unul, aș fi vrut să rămân cu ochiul, deși peticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
peticul care-i acoperea o orbită. Își pierduse ochiul pe vremea când făcea parte din infanteria prusacă și câștigase tot atunci mult râvnita medalie „pour le mérite“ pentru bravura sa. Eu, unul, aș fi vrut să rămân cu ochiul, deși peticul arăta foarte șic. În combinație cu tenul său măsliniu și cu mustața neagră și stufoasă, Îl ajuta să aibă aerul unui pirat, chiar dacă felul său de a fi era În ansamblu mai puțin entuziast, lent chiar. Dar era un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-am zis lui Inge. Se pare că era cineva foarte grăbit să-și ascundă urmele. — Să mă uit după ceva anume? — Orice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fusese lipită un soi de etichetă improvizată, din hârtie de ambalaj, de culoarea nisipului, pe care artistul scrisese mare, cu creionul, și Încadrase: FIRST CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele două petice de același tip din josul și din dreapta pătratului, capetele fâșiei care sigilase versoul plicului. Jumătatea de jos a paginii era ocupată de frumoasa caligrafie, În tuș negru și litere de mână: șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
duble, blânzi dar atenți. Gura îi e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de cârpă gri, pe care o tai în două petice mari, rotunde. Le cos pe spatele pantalonilor. Croitoreasă îmi sugerează să întăresc materialul. Zice: Fă-l rezistent, ca să poată fi folosit ca un scaun portabil. Coasem în tăcere o vreme, și apoi, deodată, croitoreasa mă întreabă ce părere am despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de vie și strigi fără să fii auzită. Fă-ți vocea să răsune la volum maxim. Vin la studio și mă întâlnesc cu Yu, șeful. Lucrez cu el îndeaproape la filmări. Sunt mulțumită de progres. Mai ales de detalii. Culoarea peticului de pe pantalonii protagonistei. Forma sprâncenelor ei. Îmi place calitatea sunetului tobei din fundal și a orchestrei. Am strâns artiștii de frunte ai țării. Îmi place fiecare expresie de pe chipul actriței mele preferate, Lily Fong, și îmi place felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în Yenan. Grupul e îmbrăcat lejer, cu excepția lui Mao. În seara asta, el e neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un Kokopelli 1 dansa și cânta din fluier. Anul trecut, după înmormântarea mamei lor, Karin îl întrebase pe Mark: Voi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât în jos. Weber se târî până în Manhattan, mergând pe jos de la Penn Station la Union Square suficient de repede ca să profite de pe urma exercițiului fizic. Umbrele erau total aiurea: tot derutante, chiar și după mai mult de opt luni. Un petic de cer acolo unde n-ar fi trebuit să fie. Weber nu mai trecuse prin oraș de la începutul primăverii, când asistase la spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de lumină îndreptate spre cer, care păreau ieșite din capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și dezinteresându-se în același timp de el. În după-amiaza aceea, în timpul unei pauze de testare, Mark întrebă: Și pe tine te-au construit? Reportofonul înregistra în continuare. Weber deveni nonșalant. Fiara pe care o vâna se relaxa pe un petic de pământ scăldat în soare, chiar în fața lui. —Cum adică? — Te-au construit și pe tine din componente? Tonul simplu al vocii, confortul corporal - parcă și-ar fi salutat un vecin peste gardul din spatele casei. Cu o politețe suavă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face nimeni filme bazate pe fapte neadevărate? Continuă să butoneze, până dădu pe Court TV. E bine? Ești mulțumită? Doamne. Nu ești de pe-aci, nu? În timp ce Mark citea ziarul, ea se uită cum doi vecini se judecau pentru un petic de grădină pe care-l cumpăraseră împreună. După un timp, îl întrebă: Vrei să mergem să ne plimbăm? Mark tresări, alarmat. Unde să ne plimbăm? Nu știu. Până-n livada lui Scudder? Am putea s-o luăm spre râu. Oricum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de polen, lipsit total de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap de capră, cap de capră. Calc-o. Forța înțelegerii îl silește să se așeze pe un petic de iarbă de prerie. Asta spunea, calc-o. Sau cineva i-o spunea lui, în cabina mașinii. Luase un fel de înger autostopist, cineva care supraviețuise răsturnării cu mașina, îi lăsase în urmă rămășițele și se întorsese în oraș, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împreună în bibliotecă până la ora închiderii; filmele europene de artă de marți, de la Cineclub; discuții lungi despre Sartre și Buber; sex mai mult sau mai puțin neîntrerupt. Cum o lega la ochi și-o mângâia pe burta goală cu diferite petice de stofă, ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreptul de a se apăra. El smulge biletul din sertarul noptierei și-l flutură în aer, lovind literele bolnave. Dacă asta s-a întâmplat... ce pizda mă-sii fac cu chestia asta? Ia-o de la mine. Aruncă în ea cu peticul de hârtie laminată. Biletul cade pe podea. Ea se apleacă și-l strânge la piept. E al tău. E blestemul tău, nu al meu. Gura ei se mișcă, întrebând: Cum? Cine? Dar nu se aude nici un sunet. Furia lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit. Petice reci. Nu-ți vine să plângi. Totul pe mutește. Pleosc! Și gata. Mănânci biscuiți. Biscuiții sunt crocanți, pufoși. Ți se face sete. Bei apă În Giurgiu la o cișmea de pe strada Păcii și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit. Petice reci. Nu-ți vine să plângi. Totul pe mutește. Pleosc! Și gata. Mănânci biscuiți. Biscuiții sunt crocanți, pufoși. Ți se face sete. Bei apă În Giurgiu la o cișmea de pe strada Păcii și te Întorci acasă flămând. Excursia la Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a Încheiat. Este 1 aprilie 1958 ziua În care Sovietul Suprem a hotărât Încetarea unilaterală a experiențelor cu arme atomice și cu hidrogen. Pe drumul de Întoarcere șoferul nu-și face probleme pentru că a făcut rost de o mulțime de petice calde de la un prieten de-al lui de la I.R.T.A.Giurgiu. Nici Nikita Sergheevici Hrșciov nu-și face probleme. În afară de „Încetarea unilaterală” a format un nou guvern. Drumul de Întoarcere este trist și seamănă cu o pictură flamandă. Cu pomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ascunse după ele. Era luni seara, iar majoritatea oamenilor erau adunați comod în fața televizorului cu cina în poală. Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am pornit dubița și am trecut cât am putut de încet pe lângă casă. Perdelele erau trase, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un minut a spus disperat, cu vocea alterată de dispozitiv. —Te rog să pleci. De ce ai venit? —De ce erai în fața casei mele? Nici un răspuns. începuse să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se transformă într-un fel de galop dezlănțuit care-i aduse pe cei treisprezece bărbați în fața lui Brâncoveanu. Primul, vătaful călușarilor, făcu un semn și cei unsprezece călușari căzură toți deodată în genunchi în fața voievodului, muzica tăcu, iar cel în petice - mutul călușului - se trase într-o parte. Brâncoveanu se ridică în picioare, jucându-și în mâna dreaptă bastonașul cu mâner bătut cu pietre prețioase. — Să trăiești, măria ta, și bun venit în părțile noastre! — Bun venit călușului în tabără! Lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah serai, o șiretenie a lui Damad Ali Pașa, ca să-l facă pe domnitor să se autodivulge. În dezastrul provocat de ienicerii din garda de la Ediculé, căci ei făcuseră percheziția, printre fulgi, bucăți de stofă, petice de hârtie și mobile răsturnate, preafericirea sa, singur, încerca să-și pună în ordine documentele, manuscrisele și scrisorile. După ce va face asta va chema diaconii care-i sunt subordonați și câteva slugi să-l ajute să îndepărteze urmele sălbăticiei. Hrisant
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-a cheltuit acolo aproape tot salariul pe o săptămână și a mai pus în toată treaba și foarte mult timp. În câțiva ani n-o să-ți mai vină să crezi că cineva mai că și-a părăsit casa din cauza peticului ăluia de lut, că și-a lovit soția peste față și că și-a speriat fiul. Dar în afară de mine, acela era singurul lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am gândit la scrisoarea în care tata zicea c-o să mă ducă să văd plaja și valurile când o să se întoarcă acasă și peticul de pământ curățat al lui tata s-a încețoșat, iar eu știam că plâng. Capitolul șase Apoi războiul a luat sfârșit. În ziar au apărut titluri mari de cincisprezece centimetri, iar drogheria a dat artificii pe gratis la care toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
casă și am căutat peste tot, dar n-am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de găsit în casă, așa că m-am dus pe deal și am început să mă gândesc unde ar putea fi. M-am plimbat prin peticul de pământ pe care îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]