1,170 matches
-
despărțire amabilă? Sinucigașii de spirit care se aruncă în mare își atârnă o greutate, ca nu cumva trupul lor să iasă pe mal ca o fantomă hidoasă. Cadavrul descompune amintirea, b. o desființează, și Ioanide nu voia să piardă pe Pica. Reașezîndu-se la masă, făcu până noaptea târziu fel de fel de jocuri lineare pe foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam Ioanide părură mai înviorați, sub imperiul unei voințe de activitate. Preocuparea, cu totul practică, a doamnei Ioanide, combătând orice veleitate de reverie tristă, era de a face o poziție socială legală moartei. Pica fusese înmormîntată în secret și fără funerariile pe care madam Ioanide le socotea obligatorii pentru cariera din infinit a fetei sale. Dorea deocamdată să-i facă un mormânt confortabil, cu inscripțiile de rigoare, cu candelă și flori. Pentru madam Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu putință vizitele la date fixe, colocviile mute. Mortul remarca absența rudelor, suferea de solitudine. De aceea, madam Ioanide aștepta o zi când Ioanide ar fi avut un aer mai consolat ca să-l îndemne să facă planul unui monument pentru Pica. Ioanide, la rândul său, ca și Hamlet, ardea de nevoia de a ști cum a fost omorâtă fata lui. Madam Ioanide nu aflase decât lucruri vagi și evită pe cât cu putință discuția pe această temă spre a nu-și mâhni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Hamlet, ardea de nevoia de a ști cum a fost omorâtă fata lui. Madam Ioanide nu aflase decât lucruri vagi și evită pe cât cu putință discuția pe această temă spre a nu-și mâhni soțul. Un fapt era sigur: Pica plecase cu Gavrilcea și fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă. Hagienuș nu se socoti disculpat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
flori). Mai degrabă astfel de transporturi se făceau noaptea, cu ajutorul cuiva dinăuntru și pe drumuri dosnice. Doi oameni fură dibuiți ca aparținând Mișcării și concediați, o pază severă se institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume condiții nu aflase. Ioanide se duse la cimitir și merse drept la blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii. Tudorel rămăsese fără sânge familial, un străin purtând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii. Tudorel rămăsese fără sânge familial, un străin purtând juridic numele Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străin purtând juridic numele Ioanide. De unde completa insensibilitate a arhitectului. Epica probabilă a evenimentului o află Ioanide de la Hangerliu. Acesta exprimă prin Gaittany dorința de a face o vizită arhitectului, în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar și neglijent, cu o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin odaie cu mâinile în buzunare, stătu numai foarte desfășurat pe fotoliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față. N-avea, după toate semnele, o bună opinie despre soliditatea morală a Conțeștilor. Strada era apoi așa de lungă, încît, astupată la capete, făcea fuga imposibilă. Interesul lui Gavrilcea era de a ieși la barieră, de unde avea itinerariile sale. Pica arăta foarte emoționată de dramatismul acestei scene, ideea primejdiei și a sacrificiului o exalta. Întrebă deodată pe Gavrilcea: - Spune-mi drept că tot ce faci nu e criminal, că nu faci nimic ireparabil! Gavrilcea ridică ușor din umeri și arătă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de natură să mă facă să roșesc în fața tatii! Gavrilcea nu răspunse verbal, însă, ridicîndu-se aproape grăbit de pe pat, privi cât mai persuasiv la Pica, apoi zise hotărît: . - Plec, nu ne vom revedea curând. . - Vreau să merg și eu! spuse Pica. . - E imposibil, nu pot să-mi iau răspunderea. - Vreau să te conduc până unde nu este nici un pericol pentru tine. . - Unde mă duc eu acum, noaptea, nu mă poți urma.- Și unde te duci? . Gavrilcea ezită un moment, apoi răspunse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu pot să-mi iau răspunderea. - Vreau să te conduc până unde nu este nici un pericol pentru tine. . - Unde mă duc eu acum, noaptea, nu mă poți urma.- Și unde te duci? . Gavrilcea ezită un moment, apoi răspunse: . . - La cimitir. Pica crezu că Gavrilcea pronunță o vorbă patetică, sinonimă cu ideea morții, și se îngrozi. - Am crezut că mergi să te ascunzi undeva. Mai bine staiaici. - Asta și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica crezu că Gavrilcea pronunță o vorbă patetică, sinonimă cu ideea morții, și se îngrozi. - Am crezut că mergi să te ascunzi undeva. Mai bine staiaici. - Asta și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica. Gavrilcea nuvoia să piardă vreme cu conversația, tovărășia cu Pica în mașină putea să-i fie un scut. La repezeală hotărî ca Tudorel să meargă acasă. Pica venea cu Gavrilcea până la cimitir, apoi se întorcea și ea, iar pentru eventualitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideea morții, și se îngrozi. - Am crezut că mergi să te ascunzi undeva. Mai bine staiaici. - Asta și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica. Gavrilcea nuvoia să piardă vreme cu conversația, tovărășia cu Pica în mașină putea să-i fie un scut. La repezeală hotărî ca Tudorel să meargă acasă. Pica venea cu Gavrilcea până la cimitir, apoi se întorcea și ea, iar pentru eventualitatea unei întîrzieri excesive, Tudorel știa de unde s-o ia. Deși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și vreau, la cimitir am o ascunzătoare. . - Merg și eu! insistă cu încăpățînare Pica. Gavrilcea nuvoia să piardă vreme cu conversația, tovărășia cu Pica în mașină putea să-i fie un scut. La repezeală hotărî ca Tudorel să meargă acasă. Pica venea cu Gavrilcea până la cimitir, apoi se întorcea și ea, iar pentru eventualitatea unei întîrzieri excesive, Tudorel știa de unde s-o ia. Deși relativ târziu, cimitirul era deschis, unele persoane ieșind de la o înmormîntare. Gavrilcea luă pe Pica de braț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meargă acasă. Pica venea cu Gavrilcea până la cimitir, apoi se întorcea și ea, iar pentru eventualitatea unei întîrzieri excesive, Tudorel știa de unde s-o ia. Deși relativ târziu, cimitirul era deschis, unele persoane ieșind de la o înmormîntare. Gavrilcea luă pe Pica de braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o înmormîntare. Gavrilcea luă pe Pica de braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic, umplîndu-și după aceea buzunarele cu gloanțe din cutii ascunse în receptacul. Pica observă că pe dalajul cavoului era trântită o ladă de brad lunguiață, închisă cu cercuri de fier și prevăzută cu mânere de frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
buzunarele cu gloanțe din cutii ascunse în receptacul. Pica observă că pe dalajul cavoului era trântită o ladă de brad lunguiață, închisă cu cercuri de fier și prevăzută cu mânere de frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frânghie. După ce se alimentă cu gloanțe, Gavrilcea luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a da relații. Deschise ușa de fier a cavoului și privi înaintea lui. Era cinci jumătate, soarele nu apusese încă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceștia, văzîndu-l, făcu un semn cu mâna. Gavrilcea închise repede ușa și privind pe o ferăstruică cu grătar practicată în ea, observă că agenții se dispersau cu intenția vădită de a învălui cavoul. Nu mai era nimic de făcut, cu Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil vremea cu o scuză față de Pica. Trase lada
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcut, cu Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil vremea cu o scuză față de Pica. Trase lada, destul de grea, în dreptul ușii, vorbind în acest timp Pichii. Îi spuse că nu era altă cale, fie că el scăpa, fie că erau prinși împreună, decât să declare că ea venise cu Gavrilcea la cimitir să vadă cavoul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști până se apropie agenții. Atuncistrigă-le să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]