2,469 matches
-
său de dragoste, erosul - construit cu delicatețe și o deosebită atenție la detalii - este pur, lipsit de orice urmă de indecență ori trivialitate. Un om cu o experiență remarcabilă de viață are abilitatea de a crea stări de exaltare incredibile: picură peste secvențele „fierbinți” nevoia de tandrețe și romantism sau construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
Articolele Autorului Poem hieratic XXII de David Sofianis reeditare 7.02.2016 A.D. Tabula Rasa Noapte de magnolii înseninată blândă față petale de smarald au coperit paloarea zilelor din urmă cu tainice atingeri de safir sunetul tău psaltiră de celestru picură cu flori de smirnă peste marea neputință a ființei de a-și striga nenuntirea cu Cel ce atinge infinitul cu lacrimi de Logos flămând + + + cu Cea care tămăduiește zarea minților noastre albe din Tabula Rasa continentul uitat pe palimpsest de
POEM HIERATIC XXII-TABULA RASA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369967_a_371296]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > OCEANUL MEU Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un ocean se deschide în mine în fiecare zi, Îmi picur în el lacrimile sărate, greoaie, ce cad bolborosind, Se scurg suferințe tăinuite, dureri nemărturisite, visuri neîmplinite, În oceanul meu... Catarge plutesc pe apele lui agitate, În care marinării n-au zâmbet, n-au somn, n-au odihnă, n-au răsărituri
OCEANUL MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370387_a_371716]
-
Găsind drumeagul către fericire Sunt umbra ce te cheamă să revii. Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc... Furtună, amintiri, potop de stele Și pace ochii tăi îmi dăruiesc... DE CE ? Întreb: de ce te naști în gândul meu Și picuri veșnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor. De ce-mi sculptezi același suflet dur Din stânci ce le-ai rănit adeseori Și mă obligi târziul să-l îndur Când
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc sărbătoarea... Au fost fetele târguite pe crestele Găinii cu
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
retrase și intră din nou între șoldurile fetei mângâindu-I acum cuptorul cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am să rezist dorinței de a te iubi și a te păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
de-altădat’./ Feciorii/ le furau/ câte-un sărut,/ aprobat sau nu,/ dar bine/ motivat,/ la câte-o Periniță, încinsă cu-o batistă.”. Din nefericire, întorcându-se la începuturile vieții sale, nimic nu mai este cum a fost, drept pentru care,„Amintirile/ picură-n suflet/ liniști înecate/ în nostalgii.” Satul este aproape pustiu, lipsit de viață, obiceiurile frumoase s-au pierdut și poeta este cuprinsă de tristețe și atenționează cititorul să ia aminte, să îndrepte cele stricate pentru că această stare este, se pare
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Căscase gura și ochii mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în acel moment, dacă ar mai fi fost cineva prin preajmă. Și culmea, de parcă n-ar fi fost de ajuns, lui Pepsi începură să-i picure câteva lacrimi pe obraji. Atunci Căpitanul îl luă de umeri și-l zgudui tare. - Ce-i mă’ omule? Ce drac ai? Ce pățiși mă, așa de grav? Hai mă, că n-o fi nici capăt de lume, nici de cer
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
nu-ți spargă pieptul. Nările, inspiră parfum de dor cu tării de chemări, fără încetare! Picioarele, pornesc doar spre tine, pe poteca de iarbă semănată de ochii tăi în nopți de reculegeri, nemaicunoscând somnul! Chipul, în nori de visare, îmi picură mereu, sub luna așteptării! Referință Bibliografică: Descoperire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESCOPERIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370571_a_371900]
-
muscălește) - tot sângele - viața și o parte din moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
acolo pe munte, Trupul Lui, dezbrăcatul, arde în frig, Tăcerile mele sunt așa mărunte Și nu e nevoie să mi le strig... N-o să le spun niciodată-ajunge! De-acum și până la capătul zării, Rana din fluierul Lui dacă plânge Îmi picură-n suflet rășina-mpăcării. El nu ne-a fost, Crăișorul bolund, Nici nu-i cunosc suferința de-aproape, Dar știu că îmi place în ea să m-ascund, Cum se ascunde lumina sub pleoape. Aveți prea destule durerile voastre De
PRIETENII MEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369399_a_370728]
-
greșesc - din grabă - unde să-și găsească locul Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfi oară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fi r de ață. Toamna pustie Plouă cu frunze, frunzele-s moarte Îngropând vise - multe deșarte Picură versul singurătății La poarta tăcerii eternității Plouă cu gânduri rupte din carte Toate-l acuză pe Zeul Marte Bântuie neguri vorace și seci Plouă cu cețuri cupide și reci Cântă-n neștire într-o răsură Păsări pornite pe aventură Șuieră
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
respiră aurul gutuilor” iar poetul se întreabă: „Mai găsesc lacul cu vise, tăcut, înmiresmat? De ierburi de leac?/ Doar anotimpul l-am înrămat/ În fauna mută”. (Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu. Arzători,/ Coboară și cerul, tresărind plumburiu, o dată cu ele/ Cad frunze... și iar le rotesc, tot mai departe de stele...(Șuieră toamna). Există și o altfel de muzică a
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
ceasuri de lumină divină. Primăveri în muguri de culoare, Zâmbiți-mi, fascicule de lumină! În vâltoarea zborului înaripat, M-am luminat, cât mai sus, Cât mai aproape de Tine. Copacul meu, cer de lumină, Glasul mă leagă de inima ta, Să picure roua în dimineți înmiresmate! Sufletul meu aici dobândește inepuizabilul. Prin trecerile mele, copacul înflorește. Referință Bibliografică: Copacul meu / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Claudia Bota : Toate
COPACUL MEU de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370622_a_371951]
-
suprapuse”: „Colonie de idei în memoria noastră,/ idei incadescente sau răcite de/ ceața uitărilor./ Idei fredonând pe aripa dorului,/ Idei încărcate de povara trecutului./ Idei paralizate de puhoiul timpului/ trecute-n negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne ascunși după
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
vesperum. La ceasul înserării, când real și crepuscul, Umbrind urzeau vremelnic un tainic univers, Când, în tăcerea ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit de mine
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
desfășurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur și eu, avându-l permanent în cinstirea și prețuirea mea... Din învățăturile, cuvintele, sfaturile și îndrumările sale, reținem, în cele urmează, doar zece citate celebre: Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalță spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniș, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se știe ruga, nu va ști
IN MEMORIAM – PĂRINTELE ARHIEPISCOP IUSTINIAN CHIRA – PĂSTORUL DUHOVNICESC AUTENTIC ŞI „PATRIARHUL” JERTFELNIC AL MARAMUREŞULUI VOIEVODAL ŞI AL SĂTMARULUI STRĂMOŞESC ŞI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/370713_a_372042]
-
care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea. Focul a picurat vlăstari ieri. Se oprește din scris.) Dar astăzi? Astăzi iarna este atât de înverșunată, încât gheața geme și refuză să își topească trupul pe
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea. Focul a picurat vlăstari ieri. Se oprește din scris.) Dar astăzi? Astăzi iarna este atât de înverșunată, încât gheața geme și refuză să își topească trupul pe altarul artei. (Scrie din nou.) Din când în când se aude sufletul deșertului pustiit de viscol
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
le-aș putea gusta din nou! Cât de mult m-aș înălța! Aș fi o carte ce urcă spre steaua supremă. (Zâmbește.) Cu fiecare bătaie a aripilor cartea mea ar fi din ce în ce mai mare până ar deveni ea însăși soarele ce picură energie. (E liniște un moment.) Ce aș putea face? (Se apropie de fereastră.) A înghețat totul. Iarna nu a iertat nimic. Până și frunza încăpățânată din vârful teiului ce s-a luptat să viețuiască pocnește de ger. E ultima amintire
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Eminescu îi zâmbește Din steaua cu suflet de Zei. Iubirea-i caldă-mbălsămează Moldova și pământu-i sfânt, Copoul veșnic lăcrimează, Purtându-i versurile-n gând. De la poet și-a lui iubită, Din Cerul care i-a unit, Către aleea părăsită Picură gând de bun venit. Așteaptă Iașiul în tăcere, Îl trec fiori de veșnicie! În Catedrală, de Înviere, Va fi o Sfântă Cununie! Referință Bibliografică: Nunta lui Eminescu! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30
NUNTA LUI EMINESCU! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369571_a_370900]
-
LA MULȚI AN DE IUBIRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cerul s-a luminat deasupra ta Pământul s-a învârtit de șaizeci de ori, În jurul soarelui Domn. Și copacii au picurat cu ramuri pline Cu rod domnesc azi pentru tine. Eu m-am așezat în muzică de iubire Și cânt poemul nopților de zile Pe care le ador, de dincolo de eu Este ziua ta iubirea mea, poem. Să spunem în corul
LA MULȚI AN DE IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369602_a_370931]
-
a-ți împărtăși sentimentele cu o altă ființă indispensabilă vieții tale viitoare. În vis, sub tei se afla o pereche ce-și spuneau jurăminte de dragoste unul celuilalt și ca un laitmotiv repetau cuvinte de iubire, sărutându-se. Florile parfumate, picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir al împărtășaniei sfinte în tainele spiritual - creștine. Era mirul iubirii ce se năștea în inima celor ce poposeau pe banca fermecată. Era pecetea ce marca legătura ancestrală a iubirii,moștenită din
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
PLOII DE APRIL Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La-ntrecere unii cu alții, În rotocoale de lumini, În floare-au explodat copacii Din mugurii de sevă plini. Ceară se picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MIROASE A PRIMĂVARĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se răsucește bezna spre lumină Cu clorofila picurând o scuză— Străpungere solară-n liniștea senină Aruncă-n poala iernii o acuză. Neobosite ore pedalează Cu frazele-azvârlite în răspăr. Din rotunjimi de muguri explodează Parfumul alb al florilor de păr. Cuvintele—catarge-ascunse-n ceață— Adâncuri de tăceri învolburate. Și totuși
MIROASE A PRIMĂVARĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369700_a_371029]