2,096 matches
-
inconștient cu Puterea absolută, fiind invincibil. Omul care crease un asemenea sistem informațional era însuși Dumnezeu coborật din slăvi pe pămậnt ca să nenvețe pe noi, muritorii, că fără informație suntem vulnerabili la fiecare pas și, în cele din urmă, sortiți pieirii. Îi contemplam adesea agenții, ageri, disciplinați și duplicitari, așa cum numai “șeful” putea să fie. Eram în egală măsură creația lui, deși nu avusesem fericirea de a-i fi studentă. Dar iubirile mari, sortite istoriei, sunt cu siguranță cele neîmplinite, pentru că
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper Că liber-mare-mîndru prin condamnarea ta N-oiu coborî în iaduri de demoni salutat, Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân - Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunete plîngătoare. $31 1. Făcusem un legămînt cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? 3. Pieirea nu-i oare pentru cel rău și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4. N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei? 5. Dacă am umblat cu minciună, de mi-a alergat piciorul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și au călcat în picioare spinul. 19. Tu te gîndești că ai bătut pe Edomiți, și de aceea ți se înalță inima ca să te mîndrești. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stîrnești un rău care ți-ar aduce pieirea ta și a lui Iuda?" 20. Dar Amația nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărîse să-i dea în mîinile vrăjmașului, căci căutaseră pe dumnezeii Edomului. 21. Și Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit: și s-au văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins pînă departe, căci a fost ajutat în chip minunat pînă ce a ajuns foarte puternic. 16. Dar cînd a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrînd în Templul Domnului ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii. 17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18. care s-au împotrivit împăratului Ozia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ESTE STINGEREA CONȘTIINȚEI... "] 2255 Moartea este stingerea conștiinței identității numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe cari arborul lumei le produce cu fiecare primăvară, astfel că, -nchipuindu-ne chiar pieirea desăvârșită a organului omenesc de percepțiune, totuși această stare oarbă și neconștie a universului rămâne față cu eternitatea, prin urmare cu o nesfârșită probabilitate. Dacă acum, peste (subiectiv vorbind) miliarde de evi, acest cap omenesc ar răsări iar, faptul că
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
omului mic - un trai individual de-o durată în raport tot atât de scurtă ca ș-a fiecăruia din noi. Văzând însă de pe formațiunea sistemelor dintr-o negură indiferențiată o icoană a formărei pământului nostru și din risipa vreunei planete aceea a pieirei lui, suntem siguri că o nouă formațiune, aceeași în formă și compoziție, au avut, are și [va] avea loc întotdeuna. Pe acest nou pământ s-ar repeta aceleași procese ale vieței cari s-au urmat pe al nostru, încît n-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bogate, totuși nu sunt oameni în Statele Unite care să aibă în urma lor mai mult decât două generații. Toată populațiunea consistă din emigranți și din fii sau nepoți de emigranți. Strănepoți nu sunt. În a treia generație vine neapărata desecare și pieire. Omul apăsat aspiră, cel liber, într-o natură ca a Americei, ajunge adesea la culmea dorinților lui, acolo lâncezește și desperă. Aspirația este caracterul apăsaților, desperarea a celor liberi. Legi liberale duc la națiuni bunome (cum sunt în genere cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adevăr în una. Timpul a dispărut și eternitatea cu fața ei cea serioasă te privește din fiece lucru. Se pare că te-ai trezit într-o lume încremenită cu toate frumusețile ei și cumcă trecere și naștere, cumcă ivirea și pieirea ta înșile sunt numai o părere. Și inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mișcă în această lume
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de sub munte șade veșnic zeul Hapi, vărsând fără întrerupere din două ulcioare apa dătătoare de viață, care se scurge la vale prin gura îngustă a peșterii, strecurîndu-se între capul și coada unui șarpe uriaș. Așa se naște mereu, niciodată supusă pieirii, marea binecuvântare a ținutului Ta Kemet. Auta asculta de fiecare dată aceeași poveste, nemulțumit că nimeni nu-i putea spune și altceva mai vrednic de crezare. Râuri născîndu-se din munți văzuse destule, chiar în Atlantida, unele reci, altele fierbinți. Intrase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bărbatul gingașei femei străine porniră spre oraș. Hainele lor argintii și croite cu totul altminteri de cum se obișnuia pe pământ atrăgeau luarea aminte a trecătorilor, deși nu înspăimîntau pe nimeni. În țara aceasta și înainte străbătută de drumurile lumii, după pieirea Atlantidei începuse să bată inima întregului pământ. Astfel că amestecul cel mai pestriț de veșminte și graiuri străine nu mai izbutea să uimească pe nimeni. Când intrară în orașul Behdet, era încă dimineață. Străinul din planeta depărtată se uita cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la răsărit, unde se născocesc povești foarte frumoase. I-am răspuns că sunt din cer, dar că acuma am venit din țările răsăritene, și ca să nu par necioplit, cum se spune la voi, i-am istorisit venirea noastră pe pământ, pieirea Atlantidei, ocolul pământului în marea noastră navă și coborârea în țara Haru. Când am încheiat, a bătut din palme și mi-a spus că poveste așa de frumoasă n-a mai auzit niciodată. Apoi a vrut să plece. Mie mi-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
surdină numai balade. Cele două șiruri de imagini, sensuri, idei se Împletesc. Fiecare este sprijin pentru celălalt și viața omului este altoită pe cea a anotimpului. Dar, dincolo de cele două, se strecoară și un alt fir al nostalgiei: Îmbătrînirea și pieirea iremediabilă a satului cu prispa lui, de pe care, ca o consolare, mai puteai asculta o vreme greierii. Merită remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca să nu zic și duhurilor necurate, că și ele zic: Te știm cine ești; ești Fiul lui Dumnezeu (Lc. 4, 34). Dar ambele tabere, ale oamenilor trupești și a duhurilor necurate, sunt dușmane ale crucii lui Hristos. Sfârșitul acestora este pieirea. Pântecele lor este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rușinea lor, ca unii care au în gând pe cele pământești (Filip. 3, 19)”. (Viața Sfântului Macarie Egipteanul Epistola Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 34, p. 74) „Căci sfânta
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cel întrupat, nu crede că este un Tată Care are un Fiu. Deci nu crede într-un Dumnezeu al iubirii. Ca atare, nu se va împărtăși de o viață veșnică întru fericirea comuniunii iubitoare cu Dumnezeu. El e condamnat la pieire, sau la o veșnică nefericire a singurătății. Acela nu crede că Dumnezeu e un Tată Care trimite pe Fiul Său să Se facă om, ca să-i facă și pe oameni frați ai Fiului și fii ai Săi. (n.s. 1304, p.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ci Patrocles, este dragostea lui, cu mult mai adâncă, dintre toate câte i-au fost date. Dragostea aceasta veche, de frate, i-a hotărât destinul, și nu numai pe-al lui: al aheenilor și al Troiei. Durerea Viața lumii, nașteri, pieiri, primeniri, treceri și stări și statornicii, creșteri și veștejiri, dezastre, prăbușiri și pustiiri peste care viața se întoarce în floare, marea și astrele, întinderi de pământ, râuri, fiare, păduri, toate vin și trec și stau, trainice în lungul timp, așezate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și se adună, una câte una, pe țărm. Și, plângând și ea amarnic, Tetis îl îmbrățișează pe Ahile, care hohotea, și îl întreabă ce s-a petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că pe Neoptolem l-a adus el însuși din Sciros lângă Troia, unde s-a dovedit bun la sfat și viteaz în lupte, și unde s-a aflat și el, împreună cu toate căpeteniile, în calul de lemn care a adus pieirea Troiei. A plecat de acolo teafăr și încărcat cu prăzi. Ahile îl ascultă și, fără un cuvânt, se îndepărtează. Comparațiile Orice s-ar mai ști despre el, se știe din alte părți, nu din marea poezie homerică. Din ea fac
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod, Ariel: then to the elements Be free, „apoi fii liber să te-ntorci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ci Patrocles, este dragostea lui, cu mult mai adâncă, dintre toate câte i-au fost date. Dragostea aceasta veche, de frate, i-a hotărât destinul, și nu numai pe-al lui: al aheenilor și al Troiei. Durerea Viața lumii, nașteri, pieiri, primeniri, treceri și stări și statornicii, creșteri și veștejiri, dezastre, prăbușiri și pustiiri peste care viața se întoarce în floare, marea și astrele, întinderi de pământ, râuri, fiare, păduri, toate vin și trec și stau, trainice în lungul timp, așezate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și se adună, una câte una, pe țărm. Și, plângând și ea amarnic, Tetis îl îmbrățișează pe Ahile, care hohotea, și îl întreabă ce s-a petrecut (doar i se împlinise ruga, aheii, fără el, sunt la un pas de pieire). Și, aflând de la fiul ei că, drept răzbunare, îl va ucide pe Hector, îi plânge din nou soarta, pentru el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că pe Neoptolem l-a adus el însuși din Sciros lângă Troia, unde s-a dovedit bun la sfat și viteaz în lupte, și unde s-a aflat și el, împreună cu toate căpeteniile, în calul de lemn care a adus pieirea Troiei. A plecat de acolo teafăr și încărcat cu prăzi. Ahile îl ascultă și, fără un cuvânt, se îndepărtează. Comparațiile Orice s-ar mai ști despre el, se știe din alte părți, nu din marea poezie homerică. Din ea fac
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod, Ariel: then to the elements Be free, „apoi fii liber să te-ntorci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]