1,564 matches
-
eram demult pe lumea cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și care zdroncănea pe pietrele de pe drum ca un tanc. Iar mătușile din Delani, Meziad și Pietroasa, unde mai mergeam în câte-o vacanță, nu-mi apăreau în fața ochilor decât deșălate la propriu, ca niște cai mici și suri din Apuseni. Cât despre sora mamei, Nuța, care după război ajunsese bucătăreasă pe la IAS-urile din jurul Bucureștilor și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
La Poartă - La Măru Gheții - Deasupra Gruiului - Calea Câmpului - Piscu Mare - La Hula lui Măriuț - La Podul Glăjăriei - La Pârâul Grecului - La Roghina lui Lazăr - Calea la Fântâna Noianului - Pârâul lui Iojă - Coastele Malului - Lunca Popii - Lazu Cernicului - Hula a Pietroasă g. În Pădure - Pârul Zmizii de Jos - Pârâul Zmizii de Sus - Pârâul Morarului - Luncile Glăjăriei - Pădurea Zmidei - Lazu Mărdării - Lazu lui Loghin - Lazu lui Iordache - Lazu Rigului - Fruntea Malului - Pârâul lui Ion Grovu - Coastele Malului - Gaura Neamțului - Pârâul Malului - Piscul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cele două sate ale noastre, Oprea și Streza Cârțișoara. Conscriptorul face mai întâi câteva constatări pertinente de ordin general și anume că fiecare din cele două sate au câte două hotare «din sus» și «din jos», că înfățișarea pământului e pietroasă, motiv pentru care trebuie arat de trei ori pe an cu patru și chiar cu șase boi, că gunoiul lipsește (probabil din cauza secetei celei mari de acum câțiva ani când oamenilor le pierise vitele, fapt pentru care nu mai aveau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putea permite să vezi și-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era aproape în înaltul cerului când după o clipă de răgaz, doar o clipă, Mousen ne-a purtat pe cărarea de întoarcere, de data asta extrem de îngustă, pietroasă, abruptă, dar în schimb, umbroasă. Drumul acesta a fost mai dificil decât cel pe care-l urcasem și oboseala nordicilor care nu bănuiseră în ce va consta escapada, nefiind nici obișnuiți cu muntele, a dat naștere unor vociferări care pe cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie de vară, moale, pe cap, și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea, părinții ne-au luat unul, pe care l-am botezat Astra și pe care, după câteva luni, a trebuit să-l dăm doamnei Bugnariu, directoarea școlii unde lucra mama. Argumentul, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar ne-a recunoscut imediat și de departe, repezindu-se în direcția noastră cu un elan ce-i trăda bucuria - imensă precum curtea aceea, ce ne-o răpise. * După mai bine de patru decenii, aflu că la Cluj, pe strada Pietroasa, am avut o mică admiratoare. Umblând după niște acte, Jeni face cunoștința unei doamne (căsătorită, cu copii) cu care intră în vorbă și de la care află că a copilărit în Cluj și că a locuit și ea pe strada Pietroasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pietroasa, am avut o mică admiratoare. Umblând după niște acte, Jeni face cunoștința unei doamne (căsătorită, cu copii) cu care intră în vorbă și de la care află că a copilărit în Cluj și că a locuit și ea pe strada Pietroasa. Ne ține minte pe amândoi, și pe Jeni, și pe mine. Pe mine, ca băiat, mă „remarcase” în mod special și, din simpatie, văzându-mă cum merg, cu vârfurile picioarelor întoarse înăuntru, se străduia cu toată seriozitatea, pe cât îi stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare - iau cunoștință de ele cu profundă gratitudine. Să mă văd, acum, cu ea, nu mă încumet. Dar pe fetița aceea de pe Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine (de defectele mele), ci dintr-o spontană, pură afinitate - o voi întâlni, cu siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba - lungă și obositoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost. Mergând prin Puștiul Hozevei spre Peșteră Sf. Ioan Iacob Românul am văzut și Muntele Ispitirii. Este foarte înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, în puștiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, canicula mare. Și nici gură să o uzi cu apă nu puteai. Greu de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
contacte cu oameni de treabă și am reușit să trec toate evenimentele sociale și naturale neplăcute. Copilăria și o parte din tinerețe mi-am petrecuto în Țara Dornelor, mai exact în orașul Vatra Dornei, urcând pe piscurile Oușorului, ori a Pietrosului din Călimani, coborând pantele abrupte ale Bârnărelului, ori ale Rarăului. Din vârful Carpaților Orientali, viața mi-a îndreptat pașii spre răsăritul țării, făcând cunoștință cu altă formă de relief, câmpia. Câmpia de silvostepă de pe Valea Jijiei și luând contacte cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
activitatea, au plecat, iar după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
contacte cu oameni de treabă și am reușit să trec toate evenimentele sociale și naturale neplăcute. Copilăria și o parte din tinerețe mi-am petrecuto în Țara Dornelor, mai exact în orașul Vatra Dornei, urcând pe piscurile Oușorului, ori a Pietrosului din Călimani, coborând pantele abrupte ale Bârnărelului, ori ale Rarăului. Din vârful Carpaților Orientali, viața mi-a îndreptat pașii spre răsăritul țării, făcând cunoștință cu altă formă de relief, câmpia. Câmpia de silvostepă de pe Valea Jijiei și luând contacte cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
activitatea, au plecat, iar după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în plină noapte, ca pe o ședință de spiritism. Trecutul care există este tot atât de străin de noi ca și viitorul care nu există. Oamenii care și-au amestecat fostele vieți cu fostele sentimente, într-un amalgam lutos, rece, pământ rudimentar, pietros, nici ei nu mai există. Nici în amintiri nu-i mai putem vedea; ni-i imaginăm doar, și, desigur, cu totul altfel de cum au fost. * Cineva, un intelectual, ros vădit de alcool, bate sfios la ușă, cerând parcă să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine potopul. Ne tremura și inima și sufletul și trupul. Îi căutam cu buzele formele pietroase, abia îndrăznind să le deslușesc. Acasă, bunica sforăia ușor: și-a făcut cruce și a poruncit să ne încălzim, să ne stoarcem hainele, să le uscăm la bucătărie. Ne-am trezit târziu. Ploaia spălase munții și apele vuiau vesele, sprintene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde albăstrii", buze rumene "ca bobocul de trandafir", sânii pietroși "ca poama pîrguită", "ca două mere crețești". Mahalaua cultivă florile cu tonuri vii, mușcate, cerceluși, și paleta scriitorului e plină de vopselele lor. Cu tehnică machietistă e descrisă lunca Vitanului (sînge, păcură, apă galbenă). Căutarea monstruosului indică și ea un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din monede, cum poartă și astăzi unele bănățence dar și regina Șubad din Sumer. În brațe ține un copil mic în scutece. Dar statueta a fost descoperită și în numeroase morminte care erau niște găuri orizontale săpate într-un deal pietros unde se depuneau morții. Cuvîntul este scris așera pen-tru că semiții nu foloseau sunetul ce și îl înlocuiau cu consoana ș. În limba română acera înseamnă a avea nădejde la..., a aștepta să..., a nădăjdui, a spera la... În ebraică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că aici era o societate așezată care putea înțelege asemenea mesaje și nu umbla bezmetică numai după hoțit sau mîrlit(împerecheat). Să vedem cine a condus neamul străbun al geților. ? - mato, în anul 1838 pe coastele muntelui Istrița în localitatea Pietroasa s-a descoperit un tezaur care conținea și un colan(tăiat mai tîrziu în patru bucăți) cu inscripția GLIE I(i: a alerga, a goni) IO RINE(a rîni: a curăța bălegarul din grajd sau coteț) I GEG(jeg, murdărie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
căruia Pantazescu îi încredințase secretul unor ascunzători fictive unde s-ar fi aflat produsul numeroaselor lui furturi.171* 396 bucureștii de altădată 171. Furtul „Cloștii cu puii de aur“, celebrul tezaur vizigot sau ostrogot descoperit în 1837 în apropierea satului Pietroasa (azi Pietroasele) din județul Buzău, din care se mai păstrează doar 12 piese aflate la Muzeul de Istorie a României, a avut loc - aproximativ în împrejurările descrise de Bacalbașa - nu chiar „precis“ în noaptea de Crăciun a anului 1877, ci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îi încredințase secretul unor ascunzători fictive unde s-ar fi aflat produsul numeroaselor lui furturi.171* 396 bucureștii de altădată 171. Furtul „Cloștii cu puii de aur“, celebrul tezaur vizigot sau ostrogot descoperit în 1837 în apropierea satului Pietroasa (azi Pietroasele) din județul Buzău, din care se mai păstrează doar 12 piese aflate la Muzeul de Istorie a României, a avut loc - aproximativ în împrejurările descrise de Bacalbașa - nu chiar „precis“ în noaptea de Crăciun a anului 1877, ci la 20
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]