1,548 matches
-
urât toată noaptea. Ne solicitam unul pe altul, cu atenții și menajamente, arătin-du-ne o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Trebuia să-și strângă vinele subt frunte, să le întindă apoi. . . vinele sinilii, ce stau acolo la suprafață, vizibile, așa de rău apărate de epidermă. Nu răspunse aimic. Păru tăcerea afirmativă a unui personagiu sobru și corect, extrem de corect în pijamaua de duvetină marron, încheiată sus peste cămașa de mătase, cu gâtul înfășurat artistic în fularul de mătase alb, cu încălțămintea și pantalonii de tenis - o jumătate de toaletă elegantă de dimineață. Peste umărul Adei, Lică îl privea cu un fel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
afiș ce-și înfigea persuasiunea în mintea spectatorului, pe calea auzului. Canțoneta conținea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuranți; conținea atmosfera încărcată de pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în spectator multiple senzații care zăceau în el latent. Orchestra făcea să tresalte tot jazz-ul pe care-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îndeajuns de bine dezvoltată și cam lipsită de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în fiecare seară, „Pe genunchii Lui Iisus”, o carte cu povestiri despre Iisus și cu multe imagini colorate. După ce bea o cană cu lapte cald, se pregătește de culcare, așa cum făcea în fiecare seară: își spală dinții, picioarele, apoi îmbracă pijamalele primite de la unchiul lui. Îi plac tare mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nu uită de niciunul dintre noi. Tot o poveste despre vise împlinite prin rugăciuni de copil este și Pe genunchii lui Iisus, test construit într-o manieră inedită, cititorul descoperind abia la final secretul anumitor pasaje narative. Copilul adormit în pijamaua lui cu îngeri și sub plăpumioara albastră cu stele și lună îi încredințează doar lui Dumnezeu cea mai mare dorință a lui, despre care a doua zi constată că s-a îndeplinit: întoarcerea tatălui. Mâinile, ultima povestire din volum, impresionează
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
adevărat că bănuiam altceva: o criză de colon sau de bilă. Nu primisem nici un avertisment de la inimă. Electrocardiogramele de rutină arătau perfect. Când m-am hotărât să mă duc la spital (era Duminica Floriilor), n-am luat cu mine nici pijama, nici schimburi. Eram sigur că, peste un ceas, două, mă voi întoarce acasă. Nici auzind că făcusem infarct, n-am fost impresionat. Prima mea reacție a fost de o stupiditate enormă: Nu voi petrece Paștele într-o cameră de spital
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un hotel plin de prostituate. Avea și alte ciudățenii. Se șoptea în clasă și pe coridoare că obișnuia să se plimbe, mereu singur, pe stradă, la ore târzii, fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se irita pielea la gât atât de tare, încît nu mai suporta gulerul cămășii. Dar încerca să ascundă asta punîndu-și cravată la pijama. Cei care l-au văzut la concerte și la operă ― fiindcă era meloman ― povesteau că se ducea să asculte muzică în smoking. Și tot singur. Singurătatea lui devenise o legendă. Intra în clasă întotdeauna absent, cu un aer suferind, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Învîrtea În jurul camerei bolnavului, În afară de copiii lui, care nu trebuiau să-l vadă. Însă nu și Julius, era prea mic pentru a-și da seama de nenorocire și umbla destul de liber Încât să apară cînd te așteptai mai puțin, În pijamaua lui de mătase; se oprea cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin asta era părerea lui Juan Lucas, care stătea pe marginea patului său cu baldachin, după ce isprăvise micul dejun. Dacă n-ar fi fost ora zece dimineața, ai fi spus că abia se culcase: nici o cută nu se vedea pe pijamaua lui. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, stătea alături de el; ar fi vrut să găsească o soluție mai bună decît asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petreceri, de bărbați care țineau În mînă pahare de whisky și o mulțime de afaceri, ca să răsune la club, spunînd cuvinte potrivite În orice Împrejurare, ca să fie respectat de barmanii care știau prea multe lucruri. Termină cu bărbieritul și acum pijamaua devenise insuportabilă, Îl aștepta un duș rece și o să mai cînte puțin, Înainte de a se Înfășură În prosoape viu colorate, tot for men only, apoi o să-și pună cămașa de mătase italienească, pe urmă o să-și aleagă cravata, nici o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rosa Maria, Mary Anne, În timp ce cîntau All day, all night Mary Anne și el se apropia fredonînd melodia, „nu dansez“, Îi spuneau Grimanesa, Elena, Susan, apăreau din nou băieții din cartierul Marconi care plăteau berea... Și Șobolanul căsca, Îmbrăcat cu pijamaua lui de playboy și adormea trist cu gîndul la tot ce nu făcuse, căci În realitate nu făcuse nimic, ca bunăoară În după-amiaza asta, cînd Susan n-a știut cum să plece mai repede și el n-a fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clătină ușor din cap și uită ce voise să-i spună. Julius uită și el să-și scoată cămașa sau, mai bine zis, nu mai apucă să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gust din lume. Și Într-adevăr așa era. De altfel, totul era foarte urît acolo. PÎnă și Cano, În patul lui mare și vechi. Era o cameră de pe vremea lui Matusalem și el stătea cu capul pe pernă, cu o pijama cum poartă Celso și Daniel, zîmbindu-i și spunîndu-i m-am lovit rău. Îi puseseră atele la braț și-l bandajaseră pe deasupra, nu putea să le scoată decît peste două săptămîni. Julius stătea de cîteva ore pe fotoliul acela incomod, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Julius... Ce părere avea? Părerea ei era că Țanțoșa e o femeie foarte bună și pricepută, că din fericire marea n-a ajuns la... — RÎul n-a ajuns la mare, corectă Țanțoșa... ...da, la mare. Trebuia să-i plătească pijamaua pe care i-o rupsese și mai ales era de părere că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig. Mâinile îmi înghețaseră cum nu le mai simțisem de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai rămâne nimic altceva, păsările vor găsi apă. Când Karin Schluter intră în camera fratelui ei, omul care n-o recunoștea dispăruse. În locul lui, un Mark pe care nu-l mai văzuse niciodată stă pe un scaun, îmbrăcat într-o pijama vărgată, citind o carte care are pe copertă fotografia unei prerii. Se uită la ea de parcă ar fi întârziat la o întâlnire de mult stabilită. Tu ești, îi spune el. Ai venit. Limba i se lipește de cerul gurii, conturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luă de acolo ceva ce arăta ca o uniformă cenușie. Partea ca o haină îi fu aruncată lui Gosseyn; și, când acesta o prinse, cei doi se repeziră spre el și-i traseră pe picioare un fel de pantaloni de pijama. Dându-și seama că îi fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Întâi faci o baie și te-ntinzi acolo. Și după ce fac și eu un duș, o să mă-ntind lângă tine. O să hotărâm mai târziu ce-o să facem, aici. Chiar atunci Dan Lyttle aduse o cămașă lungă pentru Enin și o pijama pentru Gosseyn. Și-n curând, adormiră. ...Gosseyn se trezi, somnoros, și rămase un minut cu ochii închiși; și-i veni un gând ciudat: Acela era primul somn normal al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zi, Președintele Hardie pleca spre Venus. Gândul acesta îl însufleți. Războiul împuținase comunicațiile. Între cele două planete nemaifiind decât un schimb săptămânal și nu era nevoie de o autorizație de îmbarcare. Se aplecă și manevră receptorul. Dar, fiind încă în pijama, lăsă stinsă placa video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cele două buzunare exterioare și am găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și jerseul, observă că mîneca dreaptă îi era țeapănă de sînge uscat, și cînd își scoase cămașa, descoperi că brațul, de la umăr la încheitură, era năpădit de dragonită, cu pete care se întindeau și pe dosul palmei. Se îmbrăcă în pijama, se vîrî în pat și adormi. Părea sinfurul lucru pe care îl putea face. CAPITOLUL 6. Guri Fără nici cea mai mică dorință de a vedea pe cineva sau de a face un lucru anume, se cufundă în somn, trezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]