15,165 matches
-
și mici magazine (dugheni), o măcelărie lângă actualul monument al eroilor și un mic abator lângă podul de peste Siret, distrus de bombardamente. Mai spune că pe Imaș era un aerodrom, deservit de șase avioane. Își amintește și câteva nume de piloți locali: Starler, Ionoscuți, Mateescu. Judecătoria care era amplasată lângă Casa Grigorescu, peste drum de actuala poliție, era deservită de 4 judecători și șase avocați. Fabrica de sticlărie producea sticlă pentru geamuri, diverse obiecte unicat, bibelouri și veselă de cristal. În
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
După absolvirea cursurilor de instructor de zbor cu motor la aerodromul Giulești, a fost repartizată, în 1951, ca instructor, la Școala de pilotaj Ghimbav - Brașov. Ulterior a fost numită instructor la Giulești și la Clinceni, unde a obținut brevetul de pilot public. Și-a continuat activitatea la AVIASAN Otopeni, în calitate de comandant de aeronavă, până la pensionare, în 1969. După mărturiile fraților săi, Maria și Octav, Elena era fericită străbătând văzduhul ca pasărea în zbor și când slujea oamenii suferinzi. Avea o satisfacție
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Avea o satisfacție atunci când făcea curse în Moldova - la Iași, la Bacău, la Suceava -, iar când zbura deasupra satului Heci făcea trei viraje, pentru a vedea oamenii care lucrau pe ogoare și casa părintească în ruină. Activitatea sa de femeie - pilot în acele timpuri, i-a fost răsplătită cu două medalii și a constituit subiect pentru câteva scenarii de film: „Pui de șoimi” și „Tineri cuceritori ai văzduhului”. Fotografiile Elenei, însoțite de reportaje, au fost publicate în diverse ziare și reviste
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
incapacitatea de a vedea în schimbare soluții de dezvoltare; i) lipsa bugetului pentru cercetare și abandonarea cercetării și inovării în favoarea achiziționării de produse și tehnologii; j) nerăbdarea, graba și agresivitatea abordării unor rețete tehnologice sau manageriale noi neverificate pe unități pilot -, ceea ce atrage apoi corecții multiple; k) dorința de profit și de satisfacere a nevoilor pecuniare imediate; l) adoptarea intuitivă a deciziilor individuale, lipsa cunoașterii mecanismelor de operare în cazul deciziilor luate în condiții de incertitudine sau de risc etc. În
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
primul proiect-pilot interesant, o soluție pentru ca elevii claselor V - VIII să nu mai învețe după-amiază. La initiațiva unui grup de părinți, cu sprijinul Primăriei Sector 1 și a conducerii Liceului Jean Monnet, în incinta liceului s-a implementat un proiect pilot. Avesta constă în amplasarea unui ansamblu de construcție modulară în interiorul căruia s-au realizat o sală de mese și o sală de clasă care se încadrează în standardele europene. Totodată, s-a amplasat și un ansamblu modular în care va
EXCLUSIV - Părinții de la Jean Monnet l-au adus pe Masterchef să le gătească elevilor în pauze by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72099_a_73424]
-
cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de localizări topografice. Poseda însușirea de a fabula fiind verosimil, concurând cu existența reală. Ulterior va perfecționa exercițiul de a combina ceea ce era reproducere a lucrului văzut și trăit cu plăsmuirea invenției. În războiul civil din Spania obținuse faima de pilot temerar. S-a dovedit însă mai târziu că nu se pricepea în manevrarea mașinilor, nu putea decola, nici ateriza - era agiamiu în materie. Aptitudinea de a fabrica ceea ce e plauzibil, de a proiecta în real o situație cu care anterior
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
se mărginea la o bicicletă, ascunsă într-o curte vecină, planul era îndrăzneț, vizând folosirea unui avion aflat pe un aeroport din vestul țării. Golit de combustibil în hangar, păzit zi și noapte, avionul trebuia furat, prin bunăvoința și complicitatea pilotului, soții trebuiau să ajungă în orășelul de provincie neobservați, deci nu cu trenul, ci cu taxiul, trecând prin controale succesive care abuzau chiar și de nevinovați. O primă tentativă eșuează, cea de-a doua încercare se urzește cu atât mai
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele pe fir. Sau ca boabele pe abac. Se obține astfel un dicteu papagalicesc, săvîrșit de un pilot automat care este suficient de deștept ca să poată folosi expresiile lui Heidegger, dar și suficient de mărginit ca să nu le poată adînci cu propria minte. Un astfel de jargon, însușit pe dinafară și etalat ca o haină de gală, poate
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
aplicare, în exercițiul critic, a ideilor din Bunul simț ca paradox. Ceea ce reiese cu evidență din citirea în paralel a celor două cărți, este spus explicit de autor în articolul intitulat chiar Despre simțul practic. Scrie Alexandru Paleologu, reluând argumentația pilot din Bunul simț ca paradox: "El (simțul practic - n.n.) e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului simț" (p. 88). Că
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv celebru... Era pilotul. Care se recomandă, după ce o salutase ca un civil nu un ofițer: Volcovăceanu... Ce nume! își spuse ea. Era pe semne de la Volcovici. Ucrainean, poate. Era mai înaltă cel puțin cu un cap decât el. Pe Marșeuză, pilotul o cunoștea
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
celebru... Era pilotul. Care se recomandă, după ce o salutase ca un civil nu un ofițer: Volcovăceanu... Ce nume! își spuse ea. Era pe semne de la Volcovici. Ucrainean, poate. Era mai înaltă cel puțin cu un cap decât el. Pe Marșeuză, pilotul o cunoștea de la teatru, și din oraș fiind prea cunoscută. Ea îi întinsese bărbătește mâna, pe care el, nu se știe de ce, i-o pupă, cu un fel de respect, ceva nepotrivit cu epoca, - dar care ei îi făcu plăcere
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
un fel de respect, ceva nepotrivit cu epoca, - dar care ei îi făcu plăcere. Se știa tot. Intervenția. Până și ghinionul ei. Cel puțin, nu avea să funcționeze de astădată, - sperase. Aparatul avea două locuri alăturate în față, pe care pilotul i le arătă pasagerei, pe cel din stânga, stând cu fața înainte, și se pregăti să o ajute să urce, întinzând piciorul pe un fel de scăriță, dar femeia, sprintenă, cu o mișcare, într-adevăr, de săritoare în înălțime, se săltă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
femeia, sprintenă, cu o mișcare, într-adevăr, de săritoare în înălțime, se săltă cu ușurință, proptindu-și talpa pantofului cu toc jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
pantofului cu toc jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe goluri de aer și că trebuia să se țină bine, arătându-i cum să se lege, să nu cadă cumva, Domane ferește! și, culmea se închină, cam pe furiș. Pe urmă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
apropiase de elicea mică a aeroplanului, s-o pună în mișcare, ceea ce acela și făcu. O explozie de motor pornit urmă, cum ar fi tușit un uriaș de câteva ori. Și totul începu să toarcă lin și, neașteptat, plăcut auzului. Pilotul așteptă, ascultând ronțăitul acela, dând mai tare, mai încet, reluându-l cu și mai mare putere, apoi salutându-l pe cel de jos care participase, porni. Acum arăta altfel. Ca un războinic. Cascheta trasă pe cap, ochelarii și ei trași
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
Nu se aflau decât la 210 metri altitudine, după altimetru. Cam aceasta rămăsese înălțimea la care zburau de vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute spre centrul aparatului, care se echilibră
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
gândea la fel de fel. Așa, de pildă, ce știa că se spune partir, c^est mourir un peu... devenise marcher c^est mourir un peu... Da. Chiar! A merge este a muri puțin. Suna bine. Nu era cazul să-i spună pilotului cu mustăcioara lui și care o tot amenințase cu golurile alea de aer. Pilotul întoarse fața lui ca o mască spre ea și zbieră - Focșaniul... cu cutremurele!... Ea încuviință - dacă spunea dumnealui... Tăcerea se restabilea după fiece indicație. Așa cu
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
mourir un peu... devenise marcher c^est mourir un peu... Da. Chiar! A merge este a muri puțin. Suna bine. Nu era cazul să-i spună pilotului cu mustăcioara lui și care o tot amenințase cu golurile alea de aer. Pilotul întoarse fața lui ca o mască spre ea și zbieră - Focșaniul... cu cutremurele!... Ea încuviință - dacă spunea dumnealui... Tăcerea se restabilea după fiece indicație. Așa cu Buzăul, cu Ploieștiul... până ce la orizont apăru, în cele din urmă, ce părea finalul
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
încă mergea, au ralenti, arătându-i chiloții tot bleu. Doi ofițeri, dintre care unul chipeș, se apropiară, salutând. Unul avea mașină, și, galant, se oferi s-o ducă... pe doamna... pe domnișoara, până acasă. Zizy își luă rămas bun de la pilotul care adusese corespondernța, mulțumindu-i cu grațiozitatea ei, ce părea și ea la aceeași culoare, cerească. Când ajunseră cu mașina la căsuța plină de verdeață, coborî, se despărți de ofițerul elegant, sună la ușă, iar în prag apăru Georgică, tatăl
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
mică, care te ducea mai încet la București, dar sigur, în perfectă siguranță, se zicea în lumea specialistă a aviației. Se interesaseră dacă o puteau lua și pe Zizy, aia de la teatru, care juca și biliard. Sigur că da! exclamase pilotul, flatat de companie. Era pentru el, singur pe micuțul biplan, o plăcere și o onoare. Să se prezinte la aerodrom, că o ia. Numai că se știe, cu golurile astea de aer, la un aeroplan așa de mititel și de
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
criză adolescentină, a făcut un legămînt de tăcere pecetluit cu afișul mare cu figura mustăciosului și furiosului filozof german, Nietzsche, așa că nu comunică decît în scris mesaje laconice în care cuvîntul "ură" revine cu asiduitate și vrea să se facă pilot de avioane de vînătoare. Pentru el drumul spre California este chiar inițiatic, însă unchiul Frank, sinucigaș din dragoste, îi relevă un alt handicap, faptul că nu distinge culorile - aici scenariul are o hibă, e greu de presupus că părinții n-
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
trăiește, iar șoferii cu atît mai puțin. Astfel încît, și fără caniculă, în România se circulă riscant. Dacă luăm în calcul și specia aparte a șoferilor de autocare, care, după părerea mea, ar trebui testați psihic cu aceeași rigoare ca piloții de avion, dar care zburdă pe șosele, unii, cu o inconștiență criminală, putem înțelege o parte dintre cauzele accidentelor din ultima vreme, dincolo de cele consemnate de statistici. n P.S. De vreo lună, de cînd mașina familiei e la reparat, observ
Moartea pândește la drumul mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9437_a_10762]
-
a utilizat termenul "governor", apoi speculațiile semantice au amintit de termenul latin "guvernor", precum și de cel grecesc "Kibernetis". Interesant este că acesta din urmă avea și sensul de a cîrmui, de a pilota și cunoștea și substantivizarea în cîrmaci și pilot. Iată că sugestia lui Ampere de a asocia ideea de pilotare cu aceea de guvernare se potrivește perfect și felului nostru, românesc, de a conduce o țară. În plus, obișnuința de a comanda un grup social izolat oferă oricărui conducător
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]