973 matches
-
de luptă din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului. Săgeata lui Ogodai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră și ei. Deci, totuși, se apropia cineva. Dădu pinteni ca să iasă din luminișul de pe malul apei și abia atunci Îl văzu, uluită, pe Oană călare pe Crivăț, armăsarul lui de luptă. Îi ieși În Întâmpinare și vru să-l certe că riscă prostește să cadă de pe cal și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și boierii rămânem, cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața lui Mahomed. Nu riscați În câmp deschis și nu pierdeți călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care Îi desluși chipul abia când ajunse la zece pași. - Ce se Întâmplă, căpitane? Dacă rămânem aici, În câteva minute vom fi Încercuiți! Trebuie să ne retragem dincolo de Ștefănești! - Nu mai cedăm nici un metru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sigur n-a spus să fim proști. - Mai bine proști cu măria ta, decât deștepți cu Mahomed, răspunse Alexandru. Eu unul mă declar primul prost al Moldovei și ies din pădurile astea. Parcă mi-era dor de soare. Tânărul dădu pinteni și ieși În poiana largă a obcinei Suceviței. Gestul lui era unul de apărare. Dacă cineva Îl urmărea pe voievod, avea să sară asupra lui Alexandru. Iar voievodul avea o șansă să scape. Dar nimeni nu se arătă dinspre marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era cu putință. Cineva Îi citise ultimele gânduri. Sau, oare, vorbise cu voce tare? Comandantul de regiment Își Întoarse, Încet, fața spre sultan. - Tu... șopti Mahomed, cu ochii măriți. Sesizând că ceva nu e În regulă, generalul Ali Mihaloglu dădu pinteni și se apropie de sultan. Garda de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul celor doi. Când ajunse În apropierea lui Mahomed, Ali se opri, Încremenit. Ochii mari și albaștri ai Marelui Maestru al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu În acest an? Ce se va Întâmpla? Tânărul dădu pinteni și porni la trap. La douăzeci de pași Întoarse capul și strigă: - În acest an vei cunoaște rușinea Înfrângerii, Mahomed! Într-un loc În care nu te vei mai Întoarce niciodată! - Care?! - Moldova !! * - Moldovaaa!!! Strigătul de luptă al vânătorilor domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de tot ce se Întâmplă. - Tata... repetă, parcă pentru el, Ștefănel. N-am mai auzit semnalul ăsta de o viață... de când eram mic... pe un deal... - Dealul Tudorei... spuse Alexandru. Eram Împreună... Ștefănel rămase tăcut. Pietro nu Îndrăzni să dea pinteni calului. În jurul lui, Apărătorii așteptau fără să știe ce urmează. Cu toții erau copleșiți de revenirea celui de-al doilea fiu al căpitanului. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială. Participau la un miracol. - Du-te, Pietro... spuse, blând, Ștefănel. Schimbă strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai simți nimic, ca și cum ar fi intrat Într-o lume a imposibilului. Pietro tresări violent. Ștefan se apropie, privind spre Apărători. Erina trase frâul calului, care se cabră, ridicând copitele din față. Cu o mișcare venită din reflex, căpitanul dădu pinteni, Îl luă cu mâna stângă de gât pe cel care rostise aceste cuvinte, Îl aruncă la pământ, se rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i genunchiul pe piept. Totul se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel avu o ezitare, dar se stăpâni repede. Privirea lui deveni fixă, ca un mesaj. Iar mesajul veni. Pădurea deveni roșie ca sângele. Primejdia era aproape și era reală. Ștefănel o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi așteptat prima ciocnire cu armata otomană. Târziu am Înțeles că oamenii aceia, deși locuiau În Transilvania, socoteau Moldova tot ca pe o țară a lor. Și că legenda lui Vlad Îi făcea să dorească lupta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatăl lor de adusese doi mânji micuți, pe care Îi Învățase să călărească. Porneau de la marginea pârâului și alergau până la pădure, trecând pe lângă curtea unde moș Onofrei Îi urmărea, sprijinit În gard, cu un zâmbet șugubăț. - Gata! spuse Ștefănel. Dădură pinteni deodată și se lansară la galop. Tropotele cailor se apropiară de casă și apoi se duseră spre pădure. Erina privi pe fereastra bucătăriei și continuă să trebăluiască. Avea un sentiment ciudat, de fericire și de așteptare. Nu știa ce așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secrete a bunei Lina, caseta aceea frumoasă din lemn de trandafir, lucrat din bucățele ca un mozaic, Mini văzuse o altă fotografie, o Lenora travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și cavalcade, îl înălțase în rang
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
putut zice. Le plimba, pe toate, cu mașina, pretutindeni: pe la piață, pe la iarbă verde, prin magazine, prin locuri pitorești de prin Împrejurimi, ba, și, pe la grădini de vară, terase ale celor mai vestite restaurante din municipiul, așezat, ca pe un pinten, la rădăcina munților din vecinătate. Fetele Își croiseră un plan concret, măreț și criminal, dintru Început. Aflaseră, cumnecum, că Bubu este un om foarte bogat, și, totodată, fără pereche de precaut, de bănuitor, de suspicios, de reținut, În ale femeilor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
făcut acum? ― Tu i-ai spus ceva lui Cornel? ― Nimic! ― Nici să nu-i spui; fă-te că nu știi nimic și poartă-te cu el ca și mai-nainte... și las' că te răzbun eu, de-o să bați în pinteni de bucurie! ― Ce ai de gînd? ― Ai să vezi! N-avea nici o grijă... Dacă nu s-o întoarce Tanți la tine cu mai multă dragoste ca-nainte, să-mi faci ce vrei! Pe tine te servesc mai presus decât pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap... Ce-o apucase oare să spună astfel de bazaconii În fața unui necunoscut, care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
similare, oamenii și-au luat măsurile cuvenite: încărcarea unor bunuri în caiace și plecare, pentru un timp, la rude sau la prieteni, în locuri mai sigure: Jibrieni, Galilești și oriunde se putea ajunge cu barca. Școala fiind așezată pe un pinten de pământ, s-a transformat pentru mai multe zile în staul comunal. Cum Agriscov Fedorcic iubea apa și nu o considera dușman ci prieten, m-a sfătuit să rămân cu familia, adică cu ai lui. Unde să mergi, domnișoară? La
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]