890 matches
-
și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru numele lui Dumnezeu, taie-o!“. Totul se petrecu fulgerător, în mai puțin de o jumătate de minut. Ă Taie-o, fir-ar al naibii! tună Stubb. Și astfel, balena fu pierdută, iar Pip salvat. De îndată ce-și veni în fire, bietul negrișor fu asaltat de zbieretele și înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel simplu, practic, dar pe jumătate hazliu; apoi, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndată ce-și veni în fire, bietul negrișor fu asaltat de zbieretele și înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel simplu, practic, dar pe jumătate hazliu; apoi, îi dădu lui Pip, neoficial, unele sfaturi sănătoase, care sunau cam așa: Ă Uite ce e, Pip, nu trebuie niciodată să sari dintr-o ambarcațiune, decît... Restul, însă, era cît se poate vag, cum sînt totdeauna sfaturile, fie ele cele mai bune. „Ține-te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel simplu, practic, dar pe jumătate hazliu; apoi, îi dădu lui Pip, neoficial, unele sfaturi sănătoase, care sunau cam așa: Ă Uite ce e, Pip, nu trebuie niciodată să sari dintr-o ambarcațiune, decît... Restul, însă, era cît se poate vag, cum sînt totdeauna sfaturile, fie ele cele mai bune. „Ține-te bine în ambarcațiune“ reprezintă într-adevăr deviza cea mai înțeleaptă a vînătorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-adevăr deviza cea mai înțeleaptă a vînătorilor de balena. Se întîmplă însă ca „Sari din ambarcațiune“ să fie o deviză mai nimerită în unele cazuri. Mai mult încă, dîndu-și parcă seama că, prin sfaturile lui generale, îi lăsa lui Pip o prea mare libertate de a sări peste bord în alte ocazii, Stubb încetă brusc să-l mai povățuiască și încheie cu un ordin categoric: Ă Ține-te bine în ambarcațiune, Pip, căci de nu, să știi că altădată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că, prin sfaturile lui generale, îi lăsa lui Pip o prea mare libertate de a sări peste bord în alte ocazii, Stubb încetă brusc să-l mai povățuiască și încheie cu un ordin categoric: Ă Ține-te bine în ambarcațiune, Pip, căci de nu, să știi că altădată nu te mai pescuiesc! Nu ne putem permite să pierdem o balenă pentru niște indivizi ca tine, mai ales că pentru o balenă se plătește un preț de treizeci de ori mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voia poate să facă aluzie la faptul că, oricît și-ar iubi omul semenii, el este un animal înclinat spre cîștiguri materiale, iar asta care îi ține prea adesea în frîu bunătatea înăscută. Dar sîntem cu toții în mîinile zeilor - iar Pip sări peste bord încă o dată, în împrejurări foarte asemănătoare cu cele din trecut, deși acum nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frîu bunătatea înăscută. Dar sîntem cu toții în mîinile zeilor - iar Pip sări peste bord încă o dată, în împrejurări foarte asemănătoare cu cele din trecut, deși acum nu mai tîrî după el saula; ca urmare, cînd balena o luă la goană, Pip rămase pe mare, ca un cufăr aruncat de vreun călător grăbit. Dar vai! Stubb se ținuse de cuvînt. Era o zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zi frumoasă, generoasă, senină; marea, calmă și rece, se desfășura de jur-împrejur pînă la orizont, scînteind ca o imensă foiță de aur, bătută subțire de tot. Săltînd în sus și-n jos pe marea asta, capul ca abanosul al lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oare Stubb îl abandonase într-adevăr pe negrișor, lăsîndu-l în voia soartei șale? Nu, adică nu aceasta era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma lui veneau două ambarcațiuni, iar el își făcea socoteala că acestea vor ajunge repede lîngă Pip și-l vor pescui - deși vînătorii de balene nu manifestă întotdeauna o astfel de solicitudine față de vîslașii care-și primejduiesc viața din pricina propriei lor lașități; asemenea accidente se petrec destul de adesea pe mare, iar în tagma vînătorilor de balene, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar în tagma vînătorilor de balene, un laș este aproape invariabil privit cu aceeași scîrbă necruțătoare cu care sînt priviți fricoșii în armatele și flotele de război. Din întîmplare, însă, oamenii din cele două ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor; între timp, ambarcațiunea lui Stubb ajunsese atît de departe, iar oamenii ei erau atît de absorbiți de vînătoare, încît Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiuni, fără să-l observe pe Pip, zăriră deodată în apropierea lor niște balene, așa că virară și porniră în urmărirea lor; între timp, ambarcațiunea lui Stubb ajunsese atît de departe, iar oamenii ei erau atît de absorbiți de vînătoare, încît Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai mult în jurul lui. Printr-o pură întîmplare, corabia însăși îl salvă în cele din urmă; dar începînd de atunci, negrișorul rămase fără minte - cel puțin așa pretindeau oamenii care-l vedeau rătăcind în neștire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
l trăsese într-un abis miraculos, unde sub ochii lui morți, lunecau formele stranii ale unei lumi rămase, de la obîrșii, neschimbate. înțelepciunea, această sirenă cărpănoasă, îi dezvăluia comorile fără de număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un soare și sînt sigur că Fedallah e un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd îl văd. S-a uitat și el la toți tălmacii ăștia, chiar și la mine, iar acum vine să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cracii unui pantalon vechi și alte două vîrîte în mînecile unei haine ponosite. „Mă întreb dacă nu cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el). Capacul prins într-o balama de piele, coborî peste Queequeg, nelăsînd la vedere decît fața lui liniștită. Ă Rarmai îmerge, e ușor), murmură el într-un tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici? Caută-l pe un anume Pip, care-i plecat de multă vreme, cred c-a și ajuns în depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui nebunie, o mărturie dumnezeiască despre dumnezeieștile noastre patrii, căci unde ar fi putut învăța el vorbele astea, dacă nu era acolo? Dar stai, iarăși vorbește, parcă și mai aiurea! Ă Doi cîte doi! Să-l facem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l colo, curmeziș! Taram-taram-tam-tam! Ura! Acum mi-ar trebui un cocoș să i-l pun pe cap și să-i cînte! Queequeg moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cap și să-i cînte! Queequeg moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moare vitejește! Nu uitați asta! Queequeg moare vitejește, luați aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face general, dacă-ar muri aici, încă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face general, dacă-ar muri aici, încă-o dată. Nu, nu! Rușine tuturor lașilor - rușine lor! Să se-nece cu toții ca Pip, care-a sărit dintr-o barcă. Rușine, rușine! în tot acest timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ar muri aici, încă-o dată. Nu, nu! Rușine tuturor lașilor - rușine lor! Să se-nece cu toții ca Pip, care-a sărit dintr-o barcă. Rușine, rușine! în tot acest timp, Queequeg rămăsese cu ochii închiși, ca într-un vis. Pip fu dus de-acolo, iar bolnavul fu așezat din nou în hamac. Iată, însă, că, acum, după ce-și făcuse toate pregătirile pentru moarte și după ce-și încercase sicriul și se arătase mulțumit de el, Queequeg reînvie subit; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]