2,058 matches
-
plouă Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid De munți și miresme de șoapte și dor O ușă pe care cei de aici o deschid Cetate și perlă pentru popor Clujul aici e-un zbor înspre stele Un salt peste piscuri un glas în izvor Brașovul aduce unghiul de perle Și Sighișoara surâde gingașă-n zbor Taine și munți ziduri palate Își deapănă firul aici în Ardeal Și case si râuri iubirii i-s date Să zburde în voie ca apa
ARDEALUL-BIJUTERIA ROMÂNIEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378789_a_380118]
-
adună pătura împăturește cearceaful așează perna *** sub patul copilului meu au crescut fluturi îi adun cu migală printre gratiile balaurului le dăruiesc primul zbor la noapte vor crește alții *** când eu încă zbor în alfa cu îngerii de serviciu peste piscuri de univers andrei își încalță realitatea nu e corect mă tachinează obosit de învățături inutile tu dormi mai mult decât mine nu contează cât dormi copile ci cât visăm râde știe că nu mă poate întrece nimeni la împletit vise
ZILELE MELE SUNT GEMENE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377698_a_379027]
-
și mijlocul celor ce trăiesc, și tot așa sfîrșitul lor. Eu sînt între stele, soarele strălucitor, între semnele lunare, luna. Între cărțile sfinte, sînt cartea imnurilor, între simțuri, sensul, înțelegerea celor vii etc. Între Rudras sînt Siva, Meru între piscurile munților, între munți, Himalaya etc.; între animale sînt leul etc., între litere sînt A, între anotimpuri sînt primăvara etc. Eu sînt sămînța tuturor lucrurilor, nu există nici unul care să fie fără mine etc. Chiar în aceste nesfîrșite descrieri, în întregime
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al societății. De tovărășia lui se teme omul bun și caută, pe cît îi stă în putință, să o evite: Teama pomilor e vîntul, Pentru lotusul în floare, Teama toată stă în ger, Cum stă-n fulgerul din cer. Teama piscului din zare, Iar în omul rău, dar tare, (Suflet negru ca pămîntul) Teama celor buni (ce pier). [2] deoarece societatea celui rău, dacă nu "frige", în cazul cel mai bun "mînjește": Cu omul rău nicicînd nu căuta Să fii cumva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
parte, cu privire tocmai la scopul defensiv, înalta Poartă nu-și poate esplica de ce Conferința, în partea Epirului, a adoptat valea lui Kalamas, pe când în partea Tesaliei, în loc să urmeze valea lui Peneu, a dus linia de graniță în sus, până la piscurile coastelor nordice ale Olimpului. Întru cât privește partea strategică a liniei de graniță propusă de Conferință, Înalta Poartă se mărginește la aceste puține observațiuni. Considerată din punctul de vedere politic, realizarea proiectului acestei linii de graniță ar avea de urmare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
urma să fie construit, la întoarcere ei trebuiau să facă „analoghisirea” satelor la lucru, oameni, cară, locurile unde vor lucra, lemnul necesar etc. Instrucțiunile prevedeau că podurile să se reconstruiască, acolo unde ar fi fost nevoie, cu balustrade, dealurile și piscurile să se taie, mlaștinile să se acopere cu lemn din păduri, drumurile să se curețe și să se lărgească, să se încadreze cu șanțuri, iar porțiunile de drum de prin păduri să se lărgească pe o distanță de 15 stânjeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
închinat eroismului popular, luptei pentru unitate și independență națională, încheie opera de istoric a lui N. Bălcescu. Soliditatea cunoștințelor, metoda științifică de lucru, elevația gândirii și concepția înaintată l-au ridicat pe N. Bălcescu pe unul din cele mai mari piscuri ale istoriei patriei noastre. Opera lui N. Bălcescu s-a bucurat, chiar de la debut, de o largă audiență și aprecieri entuziaste. Referindu-se la Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum, Barițiu o califica drept o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost-a-n pădurea lui Dumnezeu construit De către Ariston, regele frumuseții, pentru a sa răpită mireasă."96 Aici Blake vorbește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în eter topindu-se, în vreme ce sămînță, dusă de vîntul furios, Pe-ndepărtatul vîrf al Muntelui se odihnește. Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntunecatul spectru, 95 Numitu-l-au Lanțul Geloziei. Los suferințele-i acum lui Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nou se așeza pe al său scaun de domnie și Cărțile își rîndui în jur Pe-o stîncă de fier încruntîndu-se la focurile înspumate-ale lui Orc. Și Urizen plutit-a peste Orc și îi văzu mînia cruntă; Șezînd pe-un Pisc de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de foc Al lui Orc, plecîndu-se așa cum cel ce leagă snopii secerătorului Urmează, în brațele-i strîngînd înfuriatele văpăi dezlănțuite. Nainte Los le trase, afară din adîncuri, piciorul drept punîndu-și hotărît 465 Pe piscul cel de Fier al lui Urizen, sărind înalt de-acolo Într-o măreață volta în cerurile lui Enitharmon. Și-ntîi el trase-o linie pe zidurile cerului luminator, Si Enitharmon îi dădu culoare 217 cu raze de înfloritoare dragoste. Rămase neștearsa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala, VI, 194). 16 (I, 191) Gilead / Galaad: (ebr. "stîncos") Regiune muntoasă la est de Iordan, care se extinde pînă spre nordul Mării Moarte. 17 (I, 191) Hermon: Cel mai înalt munte din Palestina (se află în lanțul munților Anti-Liban). Piscul sau înzăpezit delimitează hotarul de nord-est al Palestinei. 18 (I, 193) Noon însemna inițial "oră nouă", cf. engl. non, lat. nona (hora), care semnifică ora trei după-amiază (nouă ore după răsăritul soarelui). 19 (I, 200) Scris cu majuscula goat semnifică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
insula stîncoasa a Albionului (Anglia). (Cf. S. Foster Damon, 1973, p. 350). 39 (I, 467) Snowdon: ("Deal de Zăpadă", numit astfel pentru că cinci luni pe an este acoperit cu zăpadă) Masiv muntos din Carnavon, în nord-vestul Țării Galilor; cel mai înalt pisc din Țară Galilor și Anglia. Considerat de Bake ca fiind echivalentul britanic al Muntelui Galaad. În poemul "The Bard" (III. 1) Gray invocă scene din ambianța sublima a piscului acestui munte. 40 (I, 469) Silo (Shiloh): (ebr. "pace"; Gen. 49
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zăpadă) Masiv muntos din Carnavon, în nord-vestul Țării Galilor; cel mai înalt pisc din Țară Galilor și Anglia. Considerat de Bake ca fiind echivalentul britanic al Muntelui Galaad. În poemul "The Bard" (III. 1) Gray invocă scene din ambianța sublima a piscului acestui munte. 40 (I, 469) Silo (Shiloh): (ebr. "pace"; Gen. 49, 10: "Împăciuitorul") Nume al lui Mesia că "Prinț al Păcii" (cf. Isaia, 9, 6). A fost primul loc sacru, un oraș sanctuar din țară lui Efraim, unde a fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ARISTON: este "regele frumuseții", personaj ce apare în poemul America: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, / Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, / Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, / Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, / Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost-a-n pădurea lui Dumnezeu construit / De către Ariston, regele frumuseții, pentru a sa răpită mireasă." 347 (3) womb impress
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e doamna pe care o tot cităm? Catherine Gore (1799-1881), prozatoare celebră În epoca despre care vorbim, Întrupare a viselor frumoase pentru orice tânără din Londra sau Paris. Fiica unui negustor de vinuri ajunge la nici 30 de ani În piscul notorietății pe două căi, una mai netedă decât alta: o căsătorie reușită cu locotenentul Charles Gore (viitor diplomat În Franța, care o propulsează În high life) și scrisul pe nerăsuflate. În fiecare an, câte un volum (roman, eseuri, memorii) aruncat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
intră dezinvolt În prim-planul vieții mondene. Stilul său elegant, distins și distant se impune fulgerător, ca un canon, În cele mai selecte cluburi de pe St. James Street, În jurul meselor de joc de la „White”, „Brooks”, „Watier” și, foarte curând, În piscul exclusivității, pe King Street, la clubul „Almack”. Baluri, recepții, matinee, serate, meeting-uri: nici un eveniment al lumii bune nu Îl ratează pe Brummell. Fără el, orice reuniune Își pierde din strălucire. Timp de 22 de ani Londra mondenă nu cunoaște alt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este defel la Îndemână, deoarece explicația succesului stă Într-un suflet ales. Fericiți cei ce Îl pun la lucru! Ce poate fi mai frumos decât să vedem că totul ne surâde, și natura, și oamenii!... Acum, după ce am străbătut toate piscurile, ne vom apleca asupra lucrurilor mărunte. PARTEA A TREIAtc "PARTEA A TREIA" Despre lucrurile care țin direct de persoană — Credeți că cineva poate fi talentat fără toate aceste maimuțăreli? — Da, domnule, Însă veți fi o persoană talentată mai mult sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a Întins
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atenția asupra jocului dublu și cu un umor conținut, de tipul pince-sans-rire, în care excela. În prima fază a liberalizării, C. introduce în canon descrierea tematică amplă și onestă a operei, în funcție de câteva linii-forță. Arghezi este poetul „agatelor negre”, al „piscurilor mari de piatră”, al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Toată lumea, vreau să spun toți cunoscătorii a căror opinie trebuie să precumpănească, e de acord că astăzi avem un mare, foarte mare poet. Este Tudor Arghezi [...], nu numai o personalitate uluitoare care-și depășește epoca și o domină ca un pisc de înaltă zonă, ci și cel mai reprezentativ poet al neamului românesc, după Eminescu. Nimeni ca dânsul n-a frământat cu atâta măiestrie graiul românesc, n-a știut să dea cuvântului tocit o vigoare nouă [...]. Un creator, un geniu verbal
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Nicolae Bârsan, George Nan, Dumitru Bodale, Simion S. Caplat, Ștefan Feraru, Vasile M. Neagu ș.a. Se publică sau se reproduce poezie din țară și exil, în adevărate pagini de antologie: V. Voiculescu (O turmă și-un păstor, Colindul ninsorii, Floarea piscurilor, Comoara), Lucian Blaga (Înviere, Ce se schimbă-n poezie, inedită, Psalm), Tudor Arghezi (Moștenire), Nichifor Crainic (Eu), Nicu Caranica (Sfânta Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
îmblată. Adesea cu Siretul, cu Bistrița adesea Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre ușurică Alăturea cu mine având o plasă, arcul... Găsii acolo oameni vorbind aceeași limbă Ca și ai noștri. - Aflat-am și munți cu piscuri nalte. Așa fel, de pe unul căruia-i zic Ceahlăul În zile după ploaie cuprinzi cu ochii lumea Daca-i rotești... Acolo privești din miezul nopții Un râu puternic *** curgând spre miazăzi Care apoi, departe, se varsă-n Marea Neagră La gura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acum se odihnește pe o creastă a munților care împrejmuiesc valea: Din locul în care se odihnea, valea părea o groapă, și aproape cu o milă mai jos. Începuse să nu se mai zărească lămurit din pricina ceții și umbrei, deși piscurile munților din jurul său aruncau încă flăcări de lumină, iar micile detalii ale stîncilor din apropiere erau scăldate de o frumusețe subtilă; o vînă de mineral verde care străbătea printr-o rocă cenușie, fulgerul cristalelor sclipind într-un loc sau în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]