4,022 matches
-
Are darul detaliului semnificativ, ochiul ei atent surprinde incidente, siluete relevante din Cartierul Chinezesc. Amestecul de culoare și sunet, bine dozat, caracterizează pasajele descriptive din povestirile ei. Pe de altă parte, Sui Sin știe să treacă dincolo de suprafața caracterizată cu ajutorul pitorescului exotism chinezesc. Sui Sin Far pune în evidență marile probleme ale acestei Chine în diasporă care a fost patria ei. Inegalitatea dintre bărbat și femeie, analfabetismul, sărăcia, cutumele milenare care duc la stagnare socială sunt problemele care îi obligă pe
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
clasicismul erudit al lui Odobescu și barocul emfatic al lui Bogza. Relatarea nu e lipsită de un umor cărturăresc, naratorul dându-și aere quijotești în fața unui Sancho Pânză care îl însoțește pe drumurile lui de munte. Ici-colo, câte un personaj pitoresc că părintele Ghermănuță scoate capul dintre rândurile unei proze care n-ar trebui să lipsească din manualul pentru clasele mici, din care i se vor recrută, foarte probabil, de aici înainte cititorii.
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
din născare, și-a ticluit cărțile sub formă de roman, ceea ce din capul locului înseamnă un matrapazlâc. Ca un coropcar a cărui tarabă pestriță nu conține decât mărunțișuri de rebut și de furat, el a ținut să dea o înfățișare pitorească și fantezistă negustoriei sale. Știa că un ziarist sau un politician răspunde măcar moralmente de adevărul "destăinuirilor" pe care le tipărește. Ca romancier însă, ești scutit de obligația de a dovedi sau chiar de a te explica. Totul, la nevoie
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
unei agresivități naturale ce nu este întotdeauna în defavoarea lui. Undeva, o carieră de piatră, ce păstrează urmele agresivității umane, va fi luată în primire de ape și brutalitatea șocantă a primei fotograme se îmblânzește, devenind, dacă se poate spune așa, pitorească. Sunt și așezări omenești încremenite, iar acolo unde timpul se exprimă prin acțiunea umană, natura se contemporaneizează, făcând un transfer fulgerător, ca și când un veac și jumătate ar curge brusc în prezent. Spuneam la început că prezentul unei acțiuni poate să
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
românești, el atingând însă maturitatea spre sfârșitul deceniului al patrulea și începutul anilor '50 ai secolului trecut. Pictura sa nu pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian, este lipsită de pitoresc autohton și, mai ales, nu are intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
o inteligență corozivă de factură rece, Pavlovici avînd mina sobră a unui martor care descrie în detaliu ororile prin care trece. Paradoxul e că, sub ochiul mustind de ironie al autorului, iadul penitenciar e preschimbat într-un șir de episoade pitorești, pe care cititorul le urmărește cu o crescîndă bună-dispoziție. Deținuții își scot ochii, se spînzură, cad în latrine, se îneacă, sunt bătuți pînă la leșin, sunt înfometați pînă la nebunie, li se scot dinții, li se strivesc degetele, - și cu
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
bună-dispoziție. Deținuții își scot ochii, se spînzură, cad în latrine, se îneacă, sunt bătuți pînă la leșin, sunt înfometați pînă la nebunie, li se scot dinții, li se strivesc degetele, - și cu toate acestea aerul care domnește e de circ pitoresc. În loc să te înfiori ca în fața unor atrocități, te delectezi de spectacolul unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă deci iuțeala, repezeala cu care apar ideile. „Ca să ajungă acolo unde îl cocoață dramaturgul” (p. 101), notează
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Calea Moșilor, în a cărei horă pictată se prind deopotrivă sfinți, sibile și filosofi greci, desparte două mahalale. Altă despărțitură e făcută de cârciuma „La trei ochi sub plapumă” (aceea din În curte la Dionis) numită inițial, nu mai puțin pitoresc, a Fărâmițoaiei. Bucureștiul acestor mahalalele care curg dintr-una într- alta ca apa Dâmboviței (zice-se că, în epocă, cine o bea nu se mai duce însemna că-și ia loc la Bellu, într-atât era de murdară...) e, în
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
recitaluri solo, mizând pe expresivitatea „nudă” a ghitarei și, respectiv, viorii. Atât Ferenc Snetberger, din Ungaria, cât și Alexander Balanescu, originar din România și afirmat în Anglia, sunt nume de referință în peisajul postmodernității muzical-improvizatorice. În pofida amenințării ploii, spectatorii din pitorescul patio al Castelului le-au urmărit cu interes și empatie demersurile acustice, cu rezonanțe insolite în multisecularul edificiu. Pe de altă parte, în cazul ambilor interpreți - cunoscuți pentru sociabilitatea lor muzicală - evoluția solo mi s-a părut a avea un
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și interioare pitorești, purtătoare inerente de melancolie (Astralis) ori stilizări în gust medieval, la modă pe tot parcursul prelungitei belle époque (Decor și Cîntec de orologiu). Tot atîtea cărări înfundate, curînd părăsite. Unica temă centrală a poeziei sale se insinuează chiar și în
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Pavel și de sărăcirea treptată a familiei, să se mute în fundătura Mătăsari, Petru Anicet percepe locul ca emblematic pentru noul statut social al familiei. Într-una dintre discuțiile acestuia cu Alexandru Pleșa, își mărturisește o aparentă afecțiune pentru mahalaua pitorească și „casa veche și mică”, aflată la „sfârșitul străzii Mătăsari”, dar Alexandru intuiește adevărata stare sufletească a prietenului său: „Alexandru cunoștea bine casa din fundătura Mătăsari. Cunoștea și tragedia familiei Anicet, moșieri din moși strămoși, siliți acum să se mute
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
mirosea cu totul altfel. Chiar sunetele păreau aici mai virile, mai clare. Pașii lui pe trotuar răsunau aici altfel...” De remarcat ar fi că, în timp ce fundătura Mătăsari se caracterizează printr-un aspect mai degrabă rural, de o ruralitate fără nimic pitoresc însă, e un spațiu dezolant, imund, al lipsei de speranță, „noul cartier”, străbătut de marele bulevard mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
de nouă zile, nouă artiști contemporani importanți ai culturii românești: Ioana Crăciun Dobrescu, Vasile Craita Mandra, Ioan Darida, Ion Grigore, Dumitru Macovei, Marinela Măntescu, Ștefan Pelmuș, Ana Petrovici Popescu, Ștefan Pristavu. Menirea artiștilor, în cele nouă zile de popas în pitoreasca așezare din valea adapostită de munți, este de a face să izbucnească pe pânzele lor toată splendoarea acestui loc încărcat de istorie care se întinde pe o durată de aproape două milenii. Artiștii vor fi însoțiți pe parcursul taberei de fotograful
„Cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32724_a_34049]
-
al unei copilării privilegiate, împărțite între tandrețea delicată a mamei și fascinanta lume pe care o deschide profesia tatălui, entomologul Konstantin Kirillovici), nici o coordonată a spațiului - unul neomogen, cu numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise și glisase într-o parte și
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
paharul, ibricul... Bine, dar nu-s om? Și oricît m-aș amăgi (însă nu încerc; nu "detașarea", zburdatul peste dealuri și cîmpii, abandonul în fistichiu și tralilulila, amestecarea mîlurilor personale, așa, de dragul cuvintelor...), oricît aș privi nourii, amurgurile fastuoase, curțile pitorești ale periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări nebănuite. Calm, îmi
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să ajungă la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie lucitoare./ Doamne, du-mă
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
-i mare lucru să descoperi într-o zi/ în păhăruțul tău un dinte de țață balcanică)". Neîndoios, balcanismul reprezintă genul proxim al poeticii lui Marian Drăghici: o simțire ageră și dezabuzată, convulsionată de trupească atracție, dedicată irezistibilului concret, desfătată de pitoresc și învederînd o remarcabilă artă regizorală, a montării unui spectacol în spectacol (spectacolul verbului în Theatrum Mundi). Aidoma unei păsări de curte ce-ar vrea să-și ia zborul, misticismul, atît cît e, se prăbușește în contingent... Să mai adăugăm
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
risipite - și cu temerea, din inimă mușcătoare, de a nu include piese de prim ordin, dar și de a nu lua act de altele, marginale eventual, dar cu acces la o nouă direcție de cercetare sau, cel puțin, de anumit pitoresc, completînd un portret, întărind o supoziție". Nu ne îndoim de acribia, de lealitatea, de vocația unei atari întreprinderi săvîrșite de către o persoană care nu cultivă, așa cum spune cochet, ,iluzia de-a cunoaște la literă opera mateină", întrucît o cunoaște de-
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
limbă română din Banat și Transilvania), Osman Pașa (născut în 1671 Timișoara, mort după anul 1725 Istanbul) este, probabil autorul care a descris cel mai bine viața cotidiană a cetății Timișoara în vremea dominației turcești și care a descris cu pitoresc, dar și cu precizie, prejudecățile și superstițiile turcilor din Banat. Proiectul acestui dicționar, născut din colaborarea Universității de Vest din Timișoara cu Institutul pentru Cultura și Istoria Șvabilor Dunăreni de la Tübingen, este unul foarte ambițios. O versiune germană a cărții
De la Osman Pașa la Robert Șerban by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11178_a_12503]
-
aflat în echilibru precar cu realul propriu-zis, apăsător sau neglijabil (prin injecție onirică), deformat și deformator. Plasticitatea ficțiunii se datorează, firește, celui care o scrie. Dar și contribuția realității autohtone e semnificativă. Lumea românească de azi oferă atâtea elemente de pitoresc, aspecte comice ori sumbre, evoluții spectaculoase la nivelul indivizilor și al societății. E suficientă o privire atentă pentru ca în laboratorul de creație al prozatorului să intre o cantitate uriașă de fapte, episoade existențiale intense, care ,bat literatura". În romanul de
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
al fondatorului, de a cărui sănătate nu prea pare să-i pese dacă l-a uns, cu sprijinul lui Geoană, tocmai pe Vanghelie șef peste pesedimea bucureșteană. Simpatizat pe la el prin sector, că altfel n-ar fi fost reales primar, pitorescul personaj nu e nici el din cale-afară de cușer, chiar dacă n-are nici mătușă, nici soacră. Așa că alegerea lui ca interimar n-a fost un semnal că partidul caută oameni instabili. Să spui că prin Vanghelie PSD-ul se întoarce
Ce ascunde soluția Vanghelie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10710_a_12035]
-
îi împărtășește cu sinceritate bucuriile și tristețile lui și se ușurează". Uneori îi apare de ,un romantism anacronic", alteori, descoperă în filele lui ,dosare de viață", ,foi de temperatură". Mai mult, faptele evocate ,capătă o anumită coloratură epică, devin interesante, pitorești". El era deci conștient de valoarea literară a jurnalului. Meditând asupra lui, meditează în același timp și asupra scrisului, care pentru el are ,un efect terapeutic". în afara romanului de debut Adolescenții de la Brașov, mai proiecta și altele (nerealizate). Boemul, care
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
zona dubiului, a dilemei, printr-un nou și bine plasat accent interogativ. Tehnica aceasta e vizibilă în dialogul cu Johnny Răducanu, trecut prin toate apele îndoielii de către un demon jucăuș cum Tita Chiper știa să fie. În cele din urmă, pitorescul artist, pus în încurcătură de propria biografie (cum să cânți jazz în comunism? și, dacă ai făcut-o, cum poți explica asta azi?), găsește niște imagini aproape poetice, de o remarcabilă expresivitate: ,și atmosfera și decența și frumosul cu care
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
cu un patrulater foarte exigent de modele: Gogol, Anton Pann, Caragiale și Rebreanu. De la primul va lua apetența pentru fantasticul descins din firescul cotidianului încărcat de un trecut ce irupe în prezent. De la cel de-al doilea a învățat înțelepciunea pitorescului balcanic, schimbat pentru o feerie bizantină. De la cel de-al treilea va deprinde economia frazei și religia scrisului. Iar la Rebreanu l-a impresionat modul în care realitatea alunecă în ficțiune, făcând ca aceasta din urmă să o concureze până la
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]