37,317 matches
-
Hrănește verdeața, căprioare./ Kosovei, acestei mame divine,/ Cine i-a făcut nedreptate,/ Cu bună sau fără bună voie?!” Poetul este conștient de evenimentele timpului pe care le trăim, pentru exodul ca o rană nevindecabilă în sânul societății albaneze. Lui îi plânge sufletul, simte durere în inimă. Poetul privește ziua de mâine ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
argint să cumpere uitare.Baloane de săpun se-nmultesc și dispar,Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar.Organica celulă se umflă-n zadar,Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas,Aud cum plânge frica în ochiul rămas.... XXVI. MITRIDATIZARE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. dimineața își înfige colții într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cucerit... Căror nopți le-ai stat alături Păzindu-le liniștea!? Ai continuat să crezi Că mai trebuie să aștepți În mijlocul drumului Îmbrățișările trecătorilor. Îmi pare rău că îți spun... De două săptămâni Tot ninge iar tu, nu vezi Decât că plânge cerul Cu lacrimi de gheață. Citește mai mult Seara trecută tremurai la telefonSupărat că anul acestați-au fost furate două săptămâniDe toamnă lăsându-ți anotimpulFără parfum și culoare.Ți-am spus să mai numeri o datăZilele și să îți aminteștiCe vise
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
aminteștiCe vise te-au cucerit...Căror nopți le-ai stat alăturiPăzindu-le liniștea!?Ai continuat să creziCă mai trebuie să aștepțiîn mijlocul drumului îmbrățișările trecătorilor.Îmi pare rău că îți spun...De două săptămâniTot ninge iar tu, nu veziDecât că plânge cerulCu lacrimi de gheață.... X. SUB PLEOAPE-NGENUNCHEATE, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013. E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
zbor se-opresc toți fluturii sub tei Când tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Culorile adorm târziu în orhidee Pe trupul meu curg lacrimi de femei Cum la poeți plâng doruri din condeie. Culorile adorm târziu în orhidee Tot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvară Și umbra-i obosită în urma ta pe-alee Pe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară. Când desenez un zâmbet pe
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
hrănește clipa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub teiCând tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei...Culorile adorm târziu în orhideePe trupul meu curg lacrimi de femeiCum la poeți plâng doruri din condeie.Culorile adorm târziu în orhideeTot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvarăși umbra-i obosită în urma ta pe-aleePe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară.Când desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiCulorile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
și tu durerea Renașterii mele în fiecare joc De copii care imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nevăzuți semizeiAcum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare jocDe copii care imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape viiMii și brațe sute, de bărbați nemișcațiîn fața goliciunii mele, abur de păcat.Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce crescși iubesc generații la rândPe rând, fără să-mi pese că
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce este umed și, pentru un moment nu am știut ce să îi răspund. Pentru
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a întrebatde ce este umed și, pentruun moment nu am știutce să îi răspund.Pentru o secundă am
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
am prieteni acolo/ Indiferent de fețele putrezite/ Ei au suflet curat”. (Acum mă strigă). Oarecum testamentar, deși poate prea grăbit chiar de pe acum, în conclusivitate, poetul ajunge la ceea ce declamă drept „Dorința mea”: „Când o să mor nu păcătuiți să mă plângeți/ Vă rog peste mine să se arunce noroi/ Și peste noroi domnia urmelor scriselor mele/ Nu-i spuneți nimănui despre moartea mea/ Tăcerea să domneacă pretutindeni/ Urmele să pornească ele cu mersul lor/ Prin pădurea fără zgomot să vină/ Cronici
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Citește mai mult A
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
canutilasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ?Tantissime domande în me...cui l’universo rispondesempre con îl suo mutismo.CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurareași tristețea stelelor ce coboară în mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?...
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
-n piatră, / Căci dacii s-au născut din stâncă / O Țară-aveau - Mamă și vatră / O țară ce trăiește încă // Le-am urmat noi - așa-i destinul - / Să apărăm prin veac, cu sânge / Meleagul pe care și crinul / Rezistă când pământul plânge!” Conștient de puterea de penetrare a cuvântului scris, poetul se audodefinește astfel: „Câte-au fost compuse, toate ce se scriu / Cântă suferința / Scrierile mele-s cuie de sicriu, / Mi-am semnat sentința!” (La lansarea unei Antologii). Această strofă scoate la
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Să luăm și noi, ceea ce e frumos și bun din ea, să pregustăm liniștea și bucuria de a trăi, într-o lume, destul de confuză și potrivnică, îndreptată împotriva omului simplu: „Admir o floare de salcâm / Când roua a-nceput să plângă / Cum gându-i dus pe-un alt tărâm / Nu vreau ca inima să-mi frângă // Caut stingher un luminiș / În zilele de dor umbrite / Să pot privi în ascunziș / La visele neîmplinite // În amintirile ce dor / Caut limanul fericirii / Și
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși, Cănd mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi? De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi plângea, De cât de singuri noi eram? De câte ori n-am adormit plângând, Sperând la o viață mai bună, În timp ce nu făceam nimic, Ca să fim și noi fericiți? Tu nu crezi omule că-i drept, Să faci și tu ceva în viață
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
Că suntem buni și generoși, Cănd mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi? De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi plângea, De cât de singuri noi eram? De câte ori n-am adormit plângând, Sperând la o viață mai bună, În timp ce nu făceam nimic, Ca să fim și noi fericiți? Tu nu crezi omule că-i drept, Să faci și tu ceva în viață? Nu doar mereu să te prefaci, Că te implici în a
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea. Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng în versuri, altii strigă! Camelia tace, simte, crede și iubește. A scris în taină zeci, dacă nu sute de poeme, le-a citit și recitit, le-a postat pe diferite site-uri literare ori religioase, și-a câștigat un număr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea.Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng în versuri, altii strigă! Camelia tace, simte, crede și iubește. A scris în taină zeci, dacă nu sute de poeme, le-a citit și recitit, le-a postat pe diferite site-uri literare ori religioase, și-a câștigat un număr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
LIMBA NOASTRĂ N-O SĂ PIARĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1689 din 16 august 2015. Limba noastră românească, Este limba din străbuni, Limba-n care scriem vesuri, Limba-n care suntem buni. Limba noastră românescă (Î)n-care plângem și doinim, Este limba strămoșească, Ce-o cântăm și o vorbim. Nu e limbă mai frumoasă, Nu e grai ca graiul meu Când în limba românescă Îl slăvesc pe Dumnezeu. Limba mea e-așa de dulce Parcă-i miere de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
o să dispară, Cât români în lume-or fi. Așadar, pe copii și pe nepoți Citește mai mult Limba noastră românească,Este limba din străbuni,Limba-n care scriem vesuri,Limba-n care suntem buni.Limba noastră românescă(Î)n-care plângem și doinim, Este limba strămoșească,Ce-o cântăm și o vorbim.Nu e limbă mai frumoasă,Nu e grai ca graiul meuCând în limba românescăîl slăvesc pe Dumnezeu.Limba mea e-așa de dulceParcă-i miere de albine!Dor îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Dhe papritmas më kape për dore Dhe vrapuam drejt shtëpisë. Machiaj de zi Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar când mă machiez să mă primești în dar, când ploaia se revarsă pe pământ, când ne cerșim și ne iubim plângând, când ardem în plecări și-n regăsiri, când ne-nvelim cu fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mereu amestecat cu ființa ta. Alergând frenetic o să mă-ntorc prin toate clipele și prin toate îmbrățișările: poate o să te găsesc undeva acolo, privind iubirea noastră liniștit, invizibil. Clipele ne mureau Clipele ne mureau în brațe, unele zbătându-se și plângând, altele tăcute, neputincioase sau resemnate. Ne rugam de ele să mai stea puțin, încă puțin, dar era prea puternică pânda care le dorea și care le smulgea sărutului nostru. Stăteam amândoi îmbrățișați în camera goală și pereții ne încercuiau și
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Si gândul acesta că n-ai să revii. Singură privesc astăzi marea, Si răsăritul, ca în trecut, Privesc la copii ce râd și se joacă, Cu gândul departe, doar în trecut. Singură urc astăzi un munte, Și-mi vine a plânge fără motiv, Nu ești cu mine că în trecut, Când noi visăm atât de mult. Singură conduc azi mașină, Si imi lipsește azi glasul tău, Opresc și te caut doar cu privirea, Sperând acum sincer, la un nou început. Singură
SINGURĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380728_a_382057]