6,847 matches
-
degetelor simte o gheară dușmănoasă care încearcă să-i zmulgă carnea din piept. „Nenorocita!... vrea să-mi scoată sufletul din mine, înainte de vreme. Doamne, fii milostiv cu mine!” Gura i s-a deschis neputincioasă, iar aerul nu mai pătrundea în plămâni și, în următorea secundă, corlata s-a lăsat într-o parte, se apropia de el să-l strivească, că abia a reușit să-și pună o mână peste frunte ca să se apere, dar și-a revenit instantaneu. „Afurisita de ea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
mi se amestecau, cu intensități lăuntrice inegale, și râsul, și plânsul, și bucuria, și clasica durere fără margini a sufletului, oprindu-mi-se aproape organic, pentru o anumită bucată de vreme de „întinderea” unui infinit matematic scurt, suflul firesc al plămânilor, ca și cum atmosfera aceea compusă din câteva elemente chimice atât de cunoscute tuturor devenea brusc un soi de intrus complet nedorit în stare să îmi spargă în mii de bucăți micul edificiu estetico-emoțional, ce tocmai se străduia cu sfioșenie a-și
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
an în postul Crăciunului, să ne aducă o bucată de carne pentru a avea de sărbători. Dar porcul i-a scăpat din strânsoare și a început să alerge prin curte, iar tataia a fugit după el. A făcut aprindere la plămâni. Tata l-a adus la București, dar doctorii n-au avut cum să-l salveze și el a cerut să fie dus acasă să moară în patul lui. Am stat alături de el împreună cu Andrei care tăcea și se ruga în
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e dor de verdeață; ai vrea să-ntâlnești smochini, măslini seculari, Dar apa-i puțină și nu-i mai adapă, minune că mai există stejari. Anotimp secetos, aici, tu cât mai rămâi ? În tine-s toate pe dos Primăvara
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Micareașă și am băut apă pe nerăsuflate până când am simțit că-mi pocnesc tâmplele. Dacă am fi reluat jocul, mai mult ca sigur că nu s-ar fi întâmplat nimic, dar oprindu-mă din efort, am făcut o aprindere de plămâni de toată frumusețea. Oboseam, aveam temperatură, transpiram din te miri ce, am început să tușesc că părinții s-au îngrijorat începând să umble cu mine pe la doctori. Sărăcia sărăcie dar și-au rupt de la gură și au făcut tot ce
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mine doctorul sau pe părinți, îi recomandam cum să ia medicamentele, calciu gluconat, sirop câte lingurițe, injecții după fel, etc. Din discuțiile celor mari, am înțeles că din cauza apei băute când nu trebuia, mi-au apărut câteva pete la vârful plămânului stâng și dacă acestea nu aveau să dea înapoi ci se vor transforma în caverne, nu mai e rost de vindecare. Mergeam la radiografii și tot pe cei mari îi auzeam că omul se poate îmbolnăvi și din cauza radiațiiilor la
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
se vor transforma în caverne, nu mai e rost de vindecare. Mergeam la radiografii și tot pe cei mari îi auzeam că omul se poate îmbolnăvi și din cauza radiațiiilor la care este supus, că razele alea care scot pozele cu plămânii sunt prea tari și nu trebuie să faci mai mult de șapte ori raze toată viața. Mobiliza primăria tinerii satului plecați la orș după învățătură când veneau în vacanță, să scrie tot felul de lozinci pe gardurile oamenilor fie pentru
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
încheie o discuție cu nea Mitică decât pe un ton vesel, îi zise în finalul acelei convorbiri: Ia stai încă un pic să-ți zic una de la Bihor și în secunda următoare a și început să cânte cât îl țineau plămânii: «Cum dai mamă laptele / Tri li li li li / Trei pițule, domnule! / Cum dai mamă smântâna / Tri li li li li / Tot așa ca vecina! Lasă-l mamă și mai jos / Nu pot domnule, că-i gros!» Să tot ai
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348727_a_350056]
-
despre excursie. Ți-a plăcut la pădure? - Desigur. Cum să nu-mi placă în mijlocul naturii? Ce-i mai frumos decât să fii înconjurat de verdeață, fie că ești la munte, deal sau la câmpie. Este aerul nepoluat care îți oxigenează plămânii și este suficient pentru a-ți plăcea să trăiești în mijlocul naturii, mai ales că erau înflorite și brândușele prin întreaga pădure. - Apropo de munte. Am putea merge în weekend până la Soveja că este mai aproape. Te-ar încânta? - Desigur, dacă
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LOG)OS DIAFAN Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului plămânii pământului respiră solemn nonculori aerul incert îmi doarme ca un șarpe fără piele la piept crater siliconat avid de iubiri consumiste inspiră oxigen din lobul tău drept lumina difuză îmi șoptește erezii mă dezbrac de sentimente ca de niște aripi
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
cu cel subiectiv, dosare de existență sunt proiectate în timp, decodarea mesajului antrenează cititorul în toate semnele civilizației. „Întâmplări uitate, dintr-un trecut îndepărtat, se ridicau la suprafață. Plonjau ca bulele de aer în expir, din adâncul mării, slobozite de plămânii gata să explodeze. Toate erau vii și clare cu cât se distanța de ele. Ca să devină tulburi și de neînțeles, când se întorcea departe în timp. Companie mută, umbra îl însoțea în plimbarea aceea stranie. Coridoarele se continuau unul pe
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
de ce te-ar interesa cât e ceasul la Tokio? Drumul înapoi spre Timișoara a fost...îngrozitor. Atât de cald se făcuse, și mașina cu care veneam nu avea aer condiționat, că mă temeam și să respir, ca să nu-mi ard plămânii cu dogoarea mașinii încinse. Ne-am făcut fițoși! îmi ziceam. În urmă cu câțiva ani, aș fi fost în stare să merg și până la mare cu prosopul după gât, iar acum un ceas de călătorie, mi se părea un infern
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
jertfa supremă în chinurile greu de imaginat ale infernului concentraționist născut prin decretele regale și păstrat cu grijă de partenerii de coaliție, comuniștii rămași la putere după plecarea regelui. La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrâni, orbi, bolnavi de plămâni, anchilozați, bătuți crunt, scuipați și batjocoriți, 21 de generali: Aurel Aldea - mort 1949, Constantin Anton - mort 1950, Constantin Antonie - mort 1952, Emanoel Barzotescu - mort 1951, Ion Carlaonț - mort 1950, Dumitru Carlaonț - mort 1952, Constantin Eftimiu - mort 1950, Nicolae Gheneraru - mort
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A freca un cal cu un șomoiog de paie.] bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului, de la trupele rusești cartiruite în plevar
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
să nu mă controleze, ci eu să-l pot controla...” In fiecare zi trăiește un coșmar... ; Rehaklinik ( clinică de reabilitare), gimnastică specială pentru a ține mușchii în formă..., medicamente pentru a-i minimaliza durerile, exerciții speciale de respirație fără de care plămânii acestui tânăr și-ar înceta funcțiunea, ducând la asfixiere... Insă cu fiecare zi care trece, spune Samuel, devine ”mai însetat de viață”; cu toate că nu va putea niciodată să conducă singur o mașină, a încercat totuși să o facă, pe un
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
că n-o văzuse. -Pe la Botoșani, a dus-o Gheorghieș cu căruța s-o mai arate pe la doctori și-a lăsat-o la spital. Suntem supărați, Mihai, izbucni Raluca în plâns, avem mari necazuri, Iorgu s-a aprins la plămâni și trebuie tratat și îngrijit, Șerban cere și el bani, Matei de la Botoșani, la fel, soru-ta, Aglaia, s-a măritat și ne cere dotă, tu spui că-ți trebuie pardesiu și-acum ne-ai făcut-o și cu examenele... Taică
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Cam spre sfârșitul clasei a șasea, când colegele Verginicăi se străduiau să vină acasă cu note bune, ea, fără vreo strădanie deosebită, veni cu un copilaș frumos, înfășat într-o rochiță mai veche și care, evident, răcnea cât îl țineau plămânii, semn că era sănătos și voinic. Părinții se bucurară nespus la vederea nepoțelului și, conform tradiției, tatăl o stâlci în bătaie pe proaspăta mămică, alungând-o din casă cu vorbe pline de tâlc: - Pleacă în lumea largă, să nu te
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NECUPRINDERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânii tăi au alveolele trăirilor mele, răsfirate în lumea asta grăbită și indiferentă. Doar aburul blândei inspirări întins pe sute de kilometri mângâie totul și înverzește în cuprinderea lui. Astfel, treziri năucitoare șăgalnic își deapănă mersul în aripi-lumină, retrăind începuturi în
NECUPRINDERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350070_a_351399]
-
se întâmple?... să răspundă elevul din ultima bancă, de lângă fereastră. - Nimic mai simplu, când cade internetul... Clasa a dat în clocot, râsete care mai de care: stridente, țipurituri și tropăit de picioare. - Copii!... Vă rog liniște, a țipat din toți plămâni doamna prof. Luxița Prădăreanu. Ce răspuns este acesta, Glumăreanu? Elevul Mihai Glumăreanu, fără să se piardă cu firea, s-a deplasat spre doamna inspector și a îceput să-i explice foarte calm, voia s-o convongă că afirmația lui este
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
plăcerile mari, dar atât de efemere și insipide în felul lor ale amorului contra cost. Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de toți și de toate, respirând aerul pur și rece al înălțimilor, dar din păcate am plămâni slabi, nu am nici banii necesari și nici măcar experiența mersului pe munte. Astfel încât nu am de ales. Citesc ziarele - violuri, crime, războaie. Deschid tv-ul: sinucideri, greve, discursuri. Singurul lucru bun care mi s-a întâmplat în ultima vreme a fost
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
LEONTE 2 BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ Minerul nostru moș Pipa trebuia să fi ieșit la pensie, căci era trecut de cincizeci ani. La frontul de lucru făcea doar munci care nu necesitau un efort fizic prea mare, fiindcă era cu plămânii în pioneze cum se zicea, adică avea silicoză. Tot la trei luni era programat la sanatoriul TBC pentru repaus. Conform programului de lucru noi trebuia să ne facem planul de vagonete încărcate și trimise la suprafață. Acum aveam un ajutor
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
prime efecte ale accidentului vascular. După aceea veți vedea ce faceți cu mama dumneavoastră. Nu va fi ușor. Norocul că sunteți amândouă femei. Dacă era tatăl în această situație? - L-am avut și pe el la pat, a murit de plămâni. A făcut o congestie pulmonară în urma unei răceli puternice și în câteva luni ne-a părăsit. Dar totuși domnule doctor, sunt șanse să-și revină? - Nu știu, însă este posibil dacă are voința de a trăi, lucru ce nu prea
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-am luat grațios iubirea și am așezat-o la loc de cinste; Icoană a peretelui de la răsărit. Soarele se privește fericit, înflorind-o în fiecare dimineață iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi cu mireasma ei de iasomie. Serile mă închin ei și îi aduc ode de dragoste mereu proaspătă. Referință Bibliografică: Icoana / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 482, Anul II, 26 aprilie 2012. Drepturi de
ICOANA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362052_a_363381]
-
cu cel subiectiv, dosare de existență sunt proiectate în timp, decodarea mesajului antrenează cititorul în toate semnele civilizației. „Întâmplări uitate, dintr-un trecut îndepărtat, se ridicau la suprafață. Plonjau ca bulele de aer în expir, din adâncul mării, slobozite de plămânii gata să explodeze. Toate erau vii și clare cu cât se distanța de ele. Ca să devină tulburi și de neînțeles, când se întorcea departe în timp. Companie mută, umbra îl însoțea în plimbarea aceea stranie. Coridoarele se continuau unul pe
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
luaseră forme de monștri hidoși, imenși, dansau în jurul lui cântând: „Eu sunt virusul dizenteriei și am să-ți fac praf și pulbere intestinele” „Eu, al hepatitei și am să-ți distrug ficatul!” „Eu, al tuberculozei și am să-ți găuresc plămânii!”... Policarp sări ca ars din pat. Foamea cruntă ce-l chinuia îl dădu în sete: „O să fierb niște apă și o s-o răcesc în frigider, dar în ce, vasele spălate de femeia aceea precis sunt pline de microbii de pe mâinile
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]