1,052 matches
-
cu rodul unei vieți Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților, cu un Cohíba În gură și cu o fetișoară de douăzeci și cinci de ani pe genunchi. Fiul lui era plămădit din alt aluat. Arogant cum numai imbecilii pot fi. Prima lui mare idee a fost să Încerce să vîndă stocul de cărți al catalogului editurii, moștenirea tatălui său, pentru a le transforma În pastă de hîrtie, sau așa ceva. Un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mai bine să se gândească ce va spune la examen, dar nu mai are nimic în cap, nu-și mai aduce aminte de nimic, parcă nu ea a scris acea lucrare, parcă nu ea a inventat realitatea fiecărui cuvânt. A plămădit lucrarea în doi ani, dedicându-se ca într-un descântec. A citit cu poftă, s-a jucat cu ideile cum te joci cu un iubit și acum ratează cununia științifică. Îi vine să izbească cu pumnul în geam. Ajunsă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi răspuns, dacă ar fi descusut-o pe tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridica un deget împotriva mea, dacă nu se va găsi cineva care să întărâte haita. Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Tot mai rece. Peste Domeniu plutește, aproape tot timpul, un fum violet. Se ridică dintr-unul din coșurile donjonului, se îndoaie după vântul ce îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
crede că viața este ca în cărțile lui. ROMANCIERUL. Filozoful a început să țină discursuri! Bate câmpii prin cafenele! Nu-i mai convine Regatul! Poporul din care se trage! „Republica” din Regat - Stațiunea! Un zăbăuc! Vorbește de elită! Elitele se plămădesc de-a lungul secolelor, nu le caci peste noapte, minte constipată! Ramolitul ăsta îmi încurcă treburile, năucește lumea, o dezorientează de tot. Or, eu indicasem o direcție: Domeniul! Vrea să schimbe Ordinea! Nici măcar nu știe cu care... Pentru un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat omul, plecând de la imperfecțiunea de a pluti. Noe a cioplit mereu cu gândul la uscat și nu la apă, așa cum Dumnezeu a plămădit lutul cu gândul la înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină raportată la decadență și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru masa domnească. Pentru a mulțumi ambele variante ale destinației acestei clădiri putem spune, că în vremea lui Duca ea a fost o baie, iar mai târziu a fost transformată în bucătărie. Clădirea are un plan pătrat cu latura de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
toate punctele cardinale. Un cîștig substanțial pentru clinică și unul nu cine știe ce pentru Thomas; o ședință și, gata, o sută de dolari. Nu prea des, existau niște reguli, dar totdeauna banii erau bineveniți. Din recoltarea trecută deja, Între timp, se plămădeau În pîntece necunoscute feți. Nu se știe cîți, dintr-o singură donare. Femeile purtătoare de mici Thomași erau vegheate de medici, asistente și soți. Liniște deplină, alimentația potrivită, minerale - calciu, mai ales, pentru viitoarea osatură a celui ce avea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uita la televizor, se gîndea la multe. Mai fusese un univers, pe care Dumnezeu Îl arsese pînă nu mai rămăsese din el decît un atom. Cu voia Sa, atomul explodase, repetînd Creația, dar un om mai bun tot nu se plămădise. Asta era, În viziunea Antoniei, povestea cu Big-Bang-ul. Nu chiar o teorie, după cum, rezervați, o numeau savanții, ci un adevăr sigur, hotărît de Atotputernicul, Rusoaica nu se Îndoia. Nu o ținea mereu așa, doar cînd se strîngeau prea multe. Numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-o bună zi, o să te plămădim și pe tine! Deocamdată, ascunse sub Alpi, ca niște cîrtițe, armate de ucenici vrăjitori vroiau să deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or să se Întoarcă toate Împotriva voastră! Voi o să aprindeți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmaseră, chiar pătrundeau, deseori, În trupurile urmașelor celor doi; femei - carne, nu sfinte. Thomas și Ann s-au atins, instinctul Întrecea rațiunea, repunea În drepturi pornirile omului dintîi. Din amestecul tați cu fiice, mame cu fii, frați cu surori, se plămădise, prin peșteri și păduri, nu În paradis, omenirea. Simțămîntul păcatului se născuse tîrziu, fusese descoperit Dumnezeu, familia căpăta preț, legi anume aduseseră rînduială. Dar tot mai des, prin alte legi, impuse probabil de un subconștient colectiv, fuseseră Înlăturate de la o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel mai nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea omului de către om
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum era știută, putea să distrugă pe oricine, bărbat sau femeie - se culca, serafică, În orice pat. Un Înger, ai fi zis, văzînd-o, dar acela nu avea sex; ea parcă le avea pe amîndouă, mai nimeni nu Îi rezista, o plămădise și pe ea tot Dumnezeu, deși Antonia ar fi jurat, dacă ar fi știut-o, că sigur diavolul o zămislise, trimițînd-o apoi În lume. Rusoaica nu mai distingea decît alb și negru, nu ar fi admis că Adanil era un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în locul lui.“ Cu o adâncă reverență, lunganul prinse mâna zârnoaicei și o sărută îndelung, prelung. În cele din urmă Andromanda îl goni: „Ho, potcosule, că mă prinde Zorilă p-acilea și-mi ia puterile“! Astfel, povestesc unii, s-ar fi plămădit fata veterinarei. Alții jură că a fost făcută cu un excavatorist, Sile Bogheanțu, din echipa de instalatori care au tras conducta cu gaze aduse de la ruși. Au plecat din Șoptireanca la 20 februarie 1970, când se constituise Academia de Științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași și pisicile nu miorlăiau de foame. Așadar, acolo, în hoția națională de subinare a dictaturii și opresiunii, s-au călit caracterele. În mărunta găinărie s-au plămădit marii deschizători de drumuri ale noii economii. Stâlpii societății, cum a spus și marele și nemuritorul Dostoievski, titanul de la Leningrad. Parafrazând ideea, putem spune că din ceea ce odinioară era poate de condamnat, că intra în contact cu penalul, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au propus să-mi fie printre aliați. Ei sunt puternici deși par plăpânzi; ies ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte. Voi sta la gura sobei, sorbind din pahar, visuri șiamintiri de-o viață, prin vinul fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Azi, anii și timpul cu el s-au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
urdinarea", trebuiau asigurate bolnavului odihnă și dietă, apoi băgarea picioarelor sale în baie foarte caldă, "iuțită" cu sare, săpun, oțet sau muștar, înainte de a intra în așternut. Trebuia să i se pregătească cataplasme cu miez de pâine, cartofi sau făină plămădită cu apă, în care să se fi fiert căpățâni de mac sau, în lipsa acestei plante, cataplasmele să fie stropite cu laudanum și apoi să i se aplice pe pântece. Bolnavul urma totodată să ia la fiecare ceas o ceașcă de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ea cu patimă. Acum câteva zile am spus că, odată ce ai fost verificat, știi de ce ești în stare. Ei, acum știu. Și ce-ar trebui să fac? Să-i întind mâna și să-i spun: „Bun venit, frate. Suntem amândoi plămădiți din același aluat“. —Nu te înțeleg, spuse Charlot. L-ai dat afară. Ce altceva ai fi putut face? — Aș fi putut să-l împușc. Asta aveam de gând să fac, să-l împușc. Nu poți să te duci, să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei nu se explică numai prin descendența mimică a personajului și desigur, în mai mare măsură prin meridionalismul ei”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 168. footnote>. Vociferările Miței, totala agitație a ei nu par a avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
e mai grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întîlnite în cale. Fusesem, prin urmare, umilit în două rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspundem. Nu scrisesem încă nici o scrisoare de dragoste. Nu pentru că nu m-aș fi priceput, dar nu se ivise nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]