1,291 matches
-
apoi, prin forța gândului, să ridice grăunțele minuscule de praf formând nori mici, de diferite culori, unindu-i apoi în forme complexe. Jorlee nu-și amintea să fi simțit vreodată o bucurie mai intensă decât aceea când Zerri închipuise silueta plăpândă a unei fetițe spunând că avea să fie fiica lor. Tânărul rânji. Distanța dintre exaltarea aceea și furia rece pe care o resimțea acum era într-adevăr unul dintre cele mai de spaimă lucruri cu putință. Dar nu el era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de-a Doua Însămânțări. În detaliu, lucrurile păreau clare. Privite însă de la depărtate ele semănau cu recrearea Satului de Clone, în încercarea de a revitaliza Abația. Mai ales că nimeni nu părea să-și aducă aminte prea bine de frizerul plăpând și bizar care avea să devină mai apoi Sfântul Augustin. El existase fără îndoială, dar nici unul din cei O Mie de Voluntari nu putea băga mâna în foc că vocația politică lui o depășea pe aceea religioasă. - O să pârjolim Locurile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cei aproape un miliard de locuitori ai săi devenise acum o ruină vitrificată. Imaginile panoramaseră îndelung pe sutele de mii de kilometri pătrați pe care se întinsese cea mai mare aglomerație urbană a Galaxiei și semnele de viață erau foarte plăpânde. La fel se întîmplase și cu noul oraș al zeților, care nu lăsase nici măcar cel mai mic semn că existase vreodată. Între timp, pe orbită, clonele aleseseră o cu totul altă strategie. Îngrămădiseră atâtea nave de atac încît zeții, deși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sdruncina va surveni prăbușirea ordinei morale a credinței și chiar a existenței unui popor. Mama generației de astăzi va trebui să aibă răspunderea a sta la postul ei, cu convingerea că este imperios trebuincioasă, pentru a Învia tradițiile În sufletele plăpânde ale fiilor ei52. Același discurs plin de pasiune conține Însă și limitele emancipării femeilor. În primul rând, esențializează rolurile sociale ale femeilor, folosind singularul atunci când se referă la toate femeile din România. În plus, definiția responsabilității morale față de generațiile viitoare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Iată o adaptare a motivului abissus abissum invocat: „Abis ești, Doamne. Însă nu mi-e teamă:/ abisul sufletului meu Te cheamă.// Chemare fără glas și fără țintă,/ minciuna mea azi nu mai vrea să mintă.// De-aceea-ntreb: De ce să se agațe/ plăpânda mea făptură fără brațe?” Dacă în raporturile poetului cu realitatea, dominantă este tema iluziei, în raporturile poetului cu cuvântul tema dominantă este a luptei învingătoare pentru supunerea Logosului. Preocupare constantă, situarea poetului față de cuvânt și față de poem găsește la sfârșitul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
regulă eliptică și sincopată, a unor fragmente de real, împinse însă spre sensuri ce-l transcend. Maniera frecventă este aceea prezentă în Efemeridă (din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
și studiul Intelectuali români implicați în dezvoltarea civilizației economice (2003). SCRIERI: 77 dedicații pentru statornica demnitate, pref. Emil Manu, Piatra Neamț, 1977; Cultură și economie (Puncte de vedere din perioada interbelică) (în colaborare cu Mihai Todosia), Iași, 1986; Ca o pasăre plăpândă, Iași, 1991; Eu știu că îngerii nu plâng, Iași, 1993; Fântâni cerești, Iași, 1994; Singur la altarul vieții, Iași, 1995; Singur pe-un bizar aisberg, Iași, 1995; Armonii din orgi divine, Iași, 1996; În fața veșniciei, postfață Gabriela Drăgoi, Iași, 1997
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa noastră plăpândă.” Treptat, orizontul peregrinului se lărgește spre cele mai diverse spații geografice și culturale: India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Se revelă astfel tot mai pregnant scriitorul „de aleasă sensibilitate, pe care o temperează singură excesiva sa grijă de expresie” (Perpessicius
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
într-o dimineață,/ să te trezești în brațe cu o realitate doldora,/ - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" Altă dată apar scurte pasaje memorabile, un fel de istoriografii concentrate, dar la fel de metaforizate: "Era într-un sfîrșit de secol plăpînd,/ cînd oamenii mari era răspîndiți prin cămări de tot felul/ și priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii." Tonul se ridică într-adevăr înspre volumele celelalte și mult mai multe lucruri încep să fie spuse pe nume. într-o poezie dedicată
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
se (7, 5). Sensul ultim al vieții noastre este slăvirea Creatorului. Dar, dacă Dumnezeu îl iubește atât de mult pe om, încât a creat întreaga lume pentru bucuria sa, cur mortalem fragilemque constituit („pentru ce l‑a creat muritor și plăpând?”). Din două motive, răspunde Lactanțiu: „În primul rând, pentru ca stăpânirea infinită a ființelor însuflețite să se perpetueze, să umple întreg pământul; apoi, pentru a propune omului virtutea, adică puterea de a îndura necazurile și încercările, virtute prin care poate câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
steluță magică din cristal. Ea era Crăiasa Zăpezii. De fapt, ea era prințesa acestui anotimp friguros, iarna. În fața ei ședeau tot felul de animale, păsări, care erau slujitorii acesteia. Toți puteau să vorbească și toți erau ca niște îngerași albi, plăpânzi și adorabili. Ei îndeplineau cu sfințenie ordinele crăiesei și mereu erau de față când se întâmpla ceva. După ce noaptea se lăsă peste sat, prințesa a ieșit din palat și s-a urcat în caleașca ei de diamant, trasă de șase
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar stați! Văd parcă un mic fulg de nea ce cade din văzduhul larg. Ajunge pe sol și se topește. Dar ceva incredibil se întâmplă. Din rămășițele vechiului fulg răsare acum un mic și gingaș
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată tragicomedie a ființelor plăpânde și neajutorate, surprinse de venirea iminentă a iernii. În cadrul viziunii fabulistice se reconstituie un mic univers uman, față de care poetul încearcă sentimentul compasiunii. Dacă întregul discurs poetic e scris cu vervă, cu o anume tentă ironică și un anume ton
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
G. Călinescu -, astfel încât parodiile după Homer, după Octavian Goga și mai ales după Tudor Arghezi ajung să concureze originalul. El își însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
o dragoste mai mare ca dragostea părinților pentru copii. Este cea mai desăvârșită, sacră și nobila. O vedem în fiecare zi, necondiționata și fericită, fără rezerve și fără neliniști, o dragoste plină de încredere și adorație față de ființa aceea mică, plăpânda, copilul. Părinții sunt cei care știu să hrănească, să încălzească, să răsfețe, să învețe cum se rezolvă atât lucrurile ușoare cât și cele dificile, cum să se ferească de probleme și greutăți dar tot ei sunt cei care atunci când e
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
filosofie, citind și comentând pagini din Platon. Lydda se stinge însă la nașterea copilului. Nesuportându-i absența, socrul o invocă prin practici spiritiste. Cu un astfel de cuprins, cartea e mai mult eseu filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea ca un pește , Când și când. 5. Scrie cuvintele care îl caracterizează pe arici 6. Memorează versurile poeziei! 7. Alcătuiți un text
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
peste crânguri și poieni; odată cu păsările vin și florile-n câmpie; primăvara este pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel plăpând; cântec îngânat de vânt; zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii; cântă florile la soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de lumină; mătăsuri lungi de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-n inimă pătrunde; cocostârcul tainic în lume călător, al primăverii dulci, iubit prevestitor; în aer ciocârlia, pe casă rândunele, pe crengile pădurii un soi de păsărele; pătrundeau ca niște sulițe de aur, prin frunzișul crud, raze palide de soare primăvăratic; plăpând la soare iese ghiocelul cu creștetul de zahăr și lumină; balerine-s florile de vișin; Vara expresii frumoase soare dulce cu lumină și căldură spre răsărit mijește o geană de lumină trandafirie snopii aurii se leagănă în adierea lină a
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
crengile goale ,ca niște monede de aur; stejarul bătrân și gros a fost îmbrăcat într-o platoșă de aramă; vântul răscolește pădurile; o adiere rece înfioară crengile copacilor; un covor albicios acoperă iarba poienilor și covoarele arămii ale copacilor; gâze plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-fluturaș de argint ce zboară pe aripile nevăzute ale vântului; -se joacă de-a prinselea prin aer; -satele s-au împodobit cu lână scântietoare; -cad din cer ca niște mărgăritare; -flori înghețate pe geamuri; -suflare aspră de vânt; -ploaie de plăpânzi ghiocei strălucitori; -floare mică și rotundă, o minune de-o secundă; -covor moale și pufos; -aripi de puf argintiu; -vântul aspru care frige obrazul ca un brici rău ascuțit; -valuri de zăpadă măruntă; -cojoc de omăt; -talazuri uriașe de omăt
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de / mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]