2,537 matches
-
-mi cu să fac asta. — Așa voi face, domnule Rennie. Scuzați-mă dacă vorbesc nervos, dar mi-e teamă să nu dispăreți. Mi-ați mai putea împrumuta schelele cîteva zile? Vreau să mai lucrez la tavan. — Asta n-o să-i placă pastorului. — Doar două-trei zile. Ajutorul domnului Rennie, cu toate că nu-l avea decît șase ore pe săptămînă, era atît de bine-venit, că Thaw se liniștea adresîndu-i-se cînd nu era acolo. — Nu lucrăm la marginea universului, nu-i așa, domnule Rennie? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primi un semn similar; apoi Wilkins își vîrî a doua oră degetul mare în măciulie și-l scoase curat. — Nu este un semn evident, dar spune celor educați că ați lucrat pentru institut și sînteți sub protecția consiliului. Nu o să placă tuturor, dar or să vă trateze cu respect, iar la căderea Unthank-ului nu o să aveți probleme cu transportul spre Provan. — Se șterge? întrebă Rima. — Nu, doar soarele puternic îl poate șterge, și n-o să găsiți asta pînă nu ajungeți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe o potecă sub un cer imens și negru. Lanark își dădu seama că se află pe vîrful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Avem noroc... domnul Gilchrist vă primește imediat. în timp ce merseră printre celelalte birouri, ea murmură: — între noi fie vorba, cred că domnul Gilchrist e foarte interesant să vă cunoască. La fel și domnul Pettigrew, deși n-o arată, bineînțeles. O să vă placă domnul Pettigrew, e un cinic nemaipomenit. îl conduse pînă la ușă, dar nu intră cu el. Lanark păși într-o încăpere cu două birouri și cu o secretară care dactilografia ceva la o masă din colț. Un bărbat înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare între noi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine. „Află, bătrâne“, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) „află că, mai demult, făceam și eu sport și, fii atent, placam frumos, aveam și viteză, eram numai voință și forță, nu mă gândeam la nimic, o nebunie întreagă !... Împingeam la grămadă cu umerii și cu ceafa, disperat și fericit. Câteodată mă trezeam în afara grămezii, cu balonul în brațe, și alergam ca și cum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o goangă de stepă. Își aduse aminte de robinetele înșirate pe parapetul placat cu faianță și păzit de însemnele lui Allah. Toți școlarii de vârsta lui așteptau să își spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau să își soarbă din pumni apa rece. Vreo câțiva
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-mi-i aici!...“. Numai ochii aceia văzuseră ceea ce nu se putea povesti: trupul ei răstignit pe spate, cu brațele așezate cruciș pe deasupra sânilor și pletele negre, revărsate pe pernă. Numai ochii aceia știuseră frica lui că ei n-o să-i placă și că nu îl va mai dori după. Numai ochii din ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau, ca verigile dintr-un lanț. Dar, odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare bună. Avea luneta gravată și balansier la vedere, iar de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în mănușă și îl așeza la loc, în cutie. Aghiotantul, la rândul lui, îl purta ca pe inima unui porumbel până la palat. — Bunicule, ni s-a întors
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au topit a lor lumină. Peste-a apei dalbă placă Ea acum zâmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos Și în lună își disbracă Corpul ei așa frumos. Luna parcă se roșește De amor și de mirare, Numai lacul o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că zicea c-a me și ea, Cucoșul cotcoreza Că zicea că n-a lăsa, Zicîndu-i că-i poruncește Ca și când o cocoșește. 331 Mere racul a peți La broscuța-n pipirig; Află broasca nevedind. - Bună ziua, roască broască! - Sănătos, race drace! Placă race la prânzit. - N-am venit ca să prânzesc, Ci-am venit să te pețesc. - M-e a dracu după tine, Că n-ai cap de cumenac Nici piciorul de nădrag. 258 {EminescuOpVI 259} 332 Pipalaca Mulge vaca, N-are oală
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
leagăn, sau pe altul care i-a băgat praf de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați gândit bine ? Tarrou îl privea cu ochii săi cenușii. Ce părere aveți de predica lui Paneloux, domnule doctor ? ÎNTREBAREA ERA PUSĂ ÎN MOD FIRESC ȘI RIEUX A RĂSPUNS TOT LA FEL DE FIRESC. ― Am trăit prea mult în spitale ca să-mi placă ideea pedepsei colective. Dar, știți, creștinii vorbesc uneori în felul ăsta, fără să creadă într-adevăr vreodată în ceea ce spun. Sunt mai buni decât par. \ Credeți, totuși, ca și Paneloux, că ciuma are partea ei bună, că ne deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
gustă din salata de cartofi, linse lingura și o puse cu grijă pe un șervețel de hârtie, lângă farfuria cu salată. Sugând dintre dinți niște resturi de pătrunjel și ceapă, îi spuse mamei ei din fotografia de pe cămin: „O să le placă grozav. Nime’ nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pământ. — Și acum nu tărăgăna cu pregătirile, îl sfătui Ignatius. — Am să muncesc până la extenuare, spuse vesel tânărul. Organizări de mitinguri, înregistrarea votanților, broșuri, comitete. Vom da startul acțiunii cam pe la opt. Eu stau pe St. Peter Street, o casă placată cu stuc galben, imediat cum ieși din Royal Street. Nu poate să-ți scape. Uite cartea mea de vizită. — Oh, Doamne! mormăi Ignatius, privind cartonașul mic și sobru. Nu se poate să te cheme Dorian Greene! — Ba da. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scaunul din față când voia să sublinieze anumite puncte-cheie. Pe St. Peter Street se dădu jos și primul lucru pe care îl auzi fu zgomotul înăbușit dar frenetic de cântece și râsete care venea dinspre o clădire cu trei etaje, placată cu stuc galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o mănânci e Levy Pants. Mașina pe case o conduci e Levy Pants. Eu sunt Levy Pants. Asta ți-e recunoștința? Ăsta-i devotamentul pe care îl aștepți de la un copil? În curând nici numele meu n-o să-ți mai placă. Taci din gură, derbedeule. Du-te și te joacă cu automobilele și cu codanele. Și-așa am de luptat cu o depresiune economică. N-am nevoie de sfaturi de la un deștept ca tine. Du-te mai bine și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
orice companie ar dori celule proaspete. Nu știu ce să spun. — Nici o problemă. Gândiți-vă, domnule Burnet. Tânărul se ridică și își împinse ochelarii pe nas. Poate că ați fost tras în piept. Dar ăsta nu este un motiv să vă și placă. Din Alumni News al Colegiului Beaumont CONTROVERSA LEGATĂ DE CELULELE STEM IA AMPLOARE Tratamente eficiente „peste zeci de ani“ Prof. McKeown șochează audiența de Max Thaler Vorbind în fața unui public numeros, în Beaumont Hall, vestitul biolog profesor Kevin McKeown și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
niște mostre congelate și unele vii, în incubatoare in-vitro. Mergi la fiecare dintre ele și ... le atingi. — Doar le ating? Brad se uită la sticlă. — Ce e în chestia aia? Nimic care să te rănească. Dar celulelor n-o să le placă. — Camerele de securitate mă vor înregistra. Cardurile de acces sunt înregistrate. Vor ști că eu am făcut-o. — Nu și dacă te duci între unu și două noaptea. Sistemele sunt oprite, pentru verificare. Nu, nu sunt. — Ba da, sunt. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate să-i spargă nasul și bărbia și să-l facă și mai urât decât era. Dar Maimuțache țâșni într-o parte, placa se agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să plângă. — Dați-mi-l să vorbesc cu el, zise ea. Se simte bine? — E foarte bine. Ridicară telefonul spre stinghia lui Gerard și acesta ascultă vocea femeii. Dădea din cap, agitat. Apoi, spuse: — Acolo locuiești? Oh, mamei o să-i placă mult aici! Gail Bond veni în vizită câteva zile mai târziu. Rămase o săptămână și se întoarse singură. Se părea că Gerard voia să mai stea. Zile întregi după aceea, el cântă: Iubita mea stătea afară toată noaptea, Mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nevoie de somn. E un zbor lung, a spus mătușa Zeliha. Deși avea un accent potrivit, Însă evident, și tendința să accentueze silabele greșite, părea destul de În largul ei vorbind În engleză. Nu ți-e foame? Sper c-o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de linte. Aproape mecanic, Sultan al Cincilea a sărit de pe perna lui și a urmat-o, miorlăind rugător tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
François i-ar fi putut spune că fusese Într-adevăr Îndrăgostit de un băiat. Și-ar fi amintit oare tatăl lui de trimestrul al treilea al anului 1953, cînd François căpătase brusc note bune la algebră? O făcuse ca să-i placă lui Alain. La liturghie, În clipa cînd se rostea rugăciunea pentru vii și morți: „Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]