3,250 matches
-
la Chișinău, unde colaborează cu Editura Școala Sovietică, e redactor la gazetele „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Moldova” și la radioteleviziune. Primele încercări literare îi apar la București, în „Scânteia tineretului”, „Flacăra” și „Gazeta literară”. Debutează editorial la Chișinău, în 1958, cu placheta Caiet liric. Atât primul volum, cât și culegerile Trezirea viorilor (1963), Drum deschis (1966), Dor de cuvinte (1971) ș.a. vădesc imposibilitatea adaptării lui T., format în alt mediu literar, la climatul rigid al realismului socialist. Temele general-umane se răsfrâng în
TULNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
din Tiraspol. În iunie 1944 este arestat, fiind învinuit de naționalism românesc, și deportat la Norilsk, în Siberia, loc în care va rămâne până în 1952. Se întoarce în satul natal, unde va fi învățător și profesor de limba română. Tipărește plachetele Întâiul pahar (1940), Cântări din tinerețe (1941), Rod (1963), Vânjosul pământ (1968), Poezii (1983). În 1992 Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi decernează, post-mortem, Premiul Opera Omnia. Versurile lui Ț. conțin tablouri pitorești de natură, ținuturile natale fiind văzute în contrast cu cele
ŢURCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290305_a_291634]
-
de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură, personajele din schițele sale au
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
periodice. Au rămas în manuscris ciclul de poeme Grigorescu, textele proiectate să alcătuiască volumele Albastru - poeme de mare, Steaua Doftanei, Cheia universală, precum și Excursii (reportaje din anii 1929-1946), monografia Din trecutul de luptă al Câmpinei. Reprezentativă pentru T.-M. e placheta Standard. Poeme de petrol și energie, unde poetul exaltă, cu un vocabular adecvat, modernitatea industrială, figurată prin sonde, motoare, pompe, uzine, cuptoare, generatoare electrice, linii de înaltă tensiune, birouri dotate cu mașină de calculat etc., apoi radioul, incendiul de sondă
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
profesor la Conservatorul din București, iar din 1951 șef al Sectorului de istoria muzicii de la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Funcționează, de asemenea, și la nou-înființatul Institut de Teatru (1951-1956). După ce Fundațiile Regale o premiaseră în 1935, în manuscris, placheta Amor 1926 va fi tipărită în 1937 și primită cu interes de comentatori. Cartea Moscova (Reportaj despre metropola lumii noui) (1948) adună, fără însuflețire, în texte descriptive, multe locuri comune ale literaturii de călătorie din epocă. În schimb, schița monografică
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
materia cărților anterioare și texte recente, împlinind portretul poetului sexagenar. Cuvinte încrucișate (1996) și Mătrăguna dulce (2001) adună, într-un conglomerat eclectic, texte de gazetar polemic, schițe și portrete, reverii și meditații pe marginea vieții literare, eseuri. Încă de la întâia plachetă poezia lui T. pare să își precizeze direcțiile, obsesiile și mijloacele de expresie. Deschizându-se cu o „fereastră”, în mod simbolic „închisă”, dar prin care un fel de pasăre poate să intre, Punctul de sprijin oferă cheia unui lirism construit
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
exemplar unic”) Diamantul conduce mâinile (1940). După război formează cu Gherasim Luca o aripă a grupului suprarealist român, organizează o expoziție (ianuarie 1945), cu textul explicativ Présentation de graphies colorées, de cubomanies et d’objets, ilustrează cu trei „vaporizări” o plachetă a comilitonului său, intitulată Un lup văzut printr-o lupă (1945), tipărește, singur, Vision dans le cristal. Oniromancie obsessionnelle et neuf graphomanies entoptiques (1945), Le Profil navigable. Négation concrète de la peinture (1945) și, din nou cu Gherasim Luca, trimite un
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
pe diverse șantiere ca tehnician, normator, șef al serviciului de pază, iar din 1963 ca metodist la Biblioteca Regională Banat. Pensionat pentru invaliditate în 1968, se stabilește la Iași. Își publică primele versuri în 1933, în paginile revistei școlare „Mugurași”. Placheta Liane crude îi apare în 1935, tot pe când era elev de liceu, fiind urmată de Prohod pentru zi (1939), volum bine primit de critică. După 1956 reintră în viața literară și începe să publice în „Scrisul bănățean”, iar în 1966
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
de proză, Memoria timpului (1977), ce cuprinde „mărturii și evocări literare”, de fapt amintiri despre Otilia Cazimir, D. Popovici (profesorul său de la Iași), Ion Pillat, Magda Isanos, Eusebiu Camilar și câteva pagini de jurnal, Ț. publică numai versuri. Încă din placheta Liane crude, el se dovedește un poet delicat, imagist inspirat care, servindu-se de metrul clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
X.1928, Ianca, j. Brăila), poetă. Urmează cursurile Școlii Normale „Elena Doamna” din București, pe care le încheie în 1903, și devine învățătoare în comuna Ianca. În 1908 debutează cu poezia La răscruci în „Ramuri”, și editorial în 1921 cu placheta Sub plopi. Colaborează, în primele decenii ale secolului al XX-lea, la „Drum drept”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Năzuința”, „Viața literară”, „Teatrul de mâine” (Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
suficiență intelectuală”, incapacitate „de investigație critică”, „poză”, „infantilism”, „lipsă de maturizare” și indicând scrierea ca una „de trucaj romantic”. Puțin mai blând este același semnatar cu versurile lui Ilarie Voronca din Act de prezență, admițându-i aproape concesiv talentul și placheta drept „certificat de naștere al unui nou poet”. O examinare critică mult mai nuanțată se află în Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz liricii argheziene, dar mai ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar), Tudor Vianu (Închinare, Lemn, Pe stânci), Enric Furtună, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihail Celarianu, G. Spina, Virgiliu Moscovici (Virgiliu Monda). Se reproduc sonete din placheta Frontul roșu de A. Steuerman-Rodion, de la a cărui moarte se împliniseră doi ani. Proză semnează Ionel Teodoreanu (câteva miniaturi „pentru Lili” - Corbii, Puricele, Vrăbiile, Albinele ș.a. -, sub titlul generic Privind iarna), Ioan Slavici (Pascal, săracul, nuvelă), Ion Pas (Răvaș..., schiță
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
articol deosebit de critic, Gramatica la noi, scris de Delavrancea, referitor la carențele de discernământ, de pregătire și chiar de gust literar prezente la unii recenzenți entuziaști, de felul lui G. Ionnescu-Gion în comentariile la poeziile „lipsite de orice duh” din placheta Coarde sparte de G.T. Djuvara. Pentru deplina susținere a opiniei sale, la final Delavrancea atașează și o epigramă acidă. Numărul 37/1885 este consacrat împlinirii a treizeci și șapte de ani de la Marea Adunare de la Blaj: se comunică programul sărbătorilor
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
ulterior numeroși membri și invitați de prestigiu. Amfitrioană era soția lui T., poeta Zoe G. Frasin. Debutează, cu poezii și epigrame, în 1887, la gazeta bârlădeană „Paloda” („Tutova”), unde din 1895 va fi și redactor, iar în volum cu Albastru, plachetă apărută în 1902, urmată de La arme! (1913), Balade (1919) ș.a. Începând din 1898 semnează cu pseudonimul care l-a consacrat în „Revista modernă”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română” ș.a. Intensa activitate de animator cultural se manifestă și prin editarea
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
de televiziune. A publicat o masivă antologie - în premieră mondială - de proză umoristică tipărită în alfabet braille (Clepsidra cu minutare, I-II, 1997). În ciuda faptului că este cunoscut în principal ca autor de proză umoristică, U. a debutat cu versuri. Placheta Iasomia cuprinde poezii de factură sentimentală, cu accente ușor ironice și autoironice, sau cu subiecte abordate destul de convențional (patria, istoria transilvană, căutarea de sine, moartea, trecerea anotimpurilor), compensate din loc în loc de o atitudine parodică. Portretele luminii, Albastrul nisip de acasă
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
loc în loc de o atitudine parodică. Portretele luminii, Albastrul nisip de acasă, Iasomia se îndreaptă mai ales spre un lirism de tip simbolist, cu sonuri parcă împrumutate de la Ștefan Petică și Ion Minulescu. Filonul parodic e mult mai vizibil în următoarea plachetă, Respirația ceasornicelor (1975), cu precădere în ciclul Vitralii, unde lirismul este copleșit până la manierism de ludic și ironie. U. se va exprima și pe linia exultării patriotice, scriind versuri declamatorii, chiar agitatorice. Dar scriitorul se va consacra aproape total genului
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
Fizică și Sport (1978-1990), realizator în cadrul Redacției literatură-arte a Societății Române de Radiodifuziune (din 1990). A debutat în 1970, sub pseudonimul Ana Maria Condor, în „România literară”, la rubrica „Poșta redacției”, deținută de Geo Dumitrescu, și editorial în 1976 cu placheta În prelungirea luminii. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Ramuri”, „Contrapunct” ș.a., cu versuri, proză și traduceri din literatura polonă, uneori semnând Mariana Urbanovici. Cu o bună cunoaștere de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
semnând Mariana Urbanovici. Cu o bună cunoaștere de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim, apărut în 1984: „Sunt un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra esențială (1997), ori ale unor poeme (Lumină sonoră), s-ar putea conchide că poeta scrie o lirică vitalistă, solară, tentată doar de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
rubrica „Poșta redacției”; abia după doi ani, în 1966, revine cu poezie în „Contemporanul”; debutul editorial, cu un grupaj de versuri prezentat de Geo Dumitrescu, îl face în antologia colectivă Eu port această ființă (1972), alcătuită de Nicolae Prelipceanu. Prima plachetă personală, Patinoar (1979), este urmată de altele, între care Un domeniu al meu (1982) și Sonete din Nord (1990). Mai colaborează la „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox” ș.a. Poeziile lui U. definesc un cadru imaginar, caracterizat
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
iubito, ai dispărut / cu picioarele tale ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în structura plachetelor ulterioare - Un domeniu al meu, Astrele negre (1983), Sintagmele nopții (1987), Ce mai e nou cu Apocalipsa (1997) - nu diminuează valoarea operei, în majoritatea situațiilor discursul având resurse de a fi aparent același, dar în realitate diferit ca modalitate interpretativă
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
la revista „Scrisul bănățean” (devenită „Orizont”) până în 1982, când este scos din funcție din cauza unor tentative de trecere clandestină a frontierei, pentru care suferă și o condamnare. Debutează în 1958 cu versuri la „Scrisul bănățean”, și editorial în 1964 cu placheta Temperamentul primăverii. A colaborat la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Familia”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis” ș.a. A scris și la publicații din Iugoslavia („Libertatea”, „Lumina”, „Polja”), Bulgaria („Literaturen front”) și Ungaria („Népsabadszág”). A mai semnat Daniel Jaleș, Dan
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
și 1950 este student la Institutul de Construcții din București. După absolvire lucrează neîntrerupt ca inginer la Institutul de Proiectări în Construcții din Capitală. În 1944 debutează cu un eseu în pagina literară a cotidianului „Ecoul”, iar în 1971 publică placheta Mereu doi. Din 1943 începe să țină un jurnal ce se va întinde până în 1983 și va însuma peste șase mii de pagini, în care notează zilnic observații despre sine și despre familie, despre diverse aspecte politice și culturale ale
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
în 1984 motivul arestării, iar în 1985 al torturării și morții sale violente în arestul din Calea Rahovei, în București. După 1989 câteva reviste culturale vor publica fragmente din acest jurnal, considerat mărturia unui scriitor martir al comunismului. Prin formula poetică, placheta de debut, Mereu doi, se înscrie în lirica modernă cu aderențe suprarealiste. Tema esențială, iubirea, o iubire explozivă, totală, devine pretext al unui discurs polifonic, intertextual, generat de un eu liric disimulat. În poeziile coagulate în ciclurile În Litere, În
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
chiar vetust, al caducității lucrurilor omenești” (Al. Piru): „Frunzele de aur peste noi, de plouă,/ Vor rodi pământul vechilor dureri./ Cum să plec aiurea, către nicăieri,/ Când mai am o floare de cules din rouă?” (Rondelul unui epicureu). În următoarele plachete, Dealul brândușelor (1974), Fulg și zăpadă (1978), autorul își asumă mai decis postura livrescă, artizanală sau doar ocazională, dar își diminuează astfel simțitor palpitul poetic. SCRIERI: Poetul G. Tutoveanu, Bârlad, 1928; Istoria literară a Bârladului, București, 1936; G. Ibrăileanu și
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
de specializări în audiovizual la BBC (Londra) în 1997 și în management cultural în 1998 la Amsterdam, iar în 2000 a predat, ca profesor asociat, la Universitatea din Louisville, Kentucky. Debutează în 1974 la „Luceafărul”, iar editorial în 1977 cu placheta Viața deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]