1,060 matches
-
concepția ei limitată văzută din perspectiva noastră contemporană, dar și că, prin susținerea ideilor sale abstracte și totalizatoare, va prevesti apariția modelului informațional sau discursiv peste aproximativ două mii două sute de ani. Un astfel de jurnalism este un model în tradiția platonică deoarece aspiră la un ideal obiectiv, un raport perfect abstractizat, aparent lipsit de subiectivitate, ideologie și de natura limbajului, care filtrează și deformează în consecință, rezultatul fiind fundamental platonic în încercarea de a transcede natura contingentă și heracliteană a experienței
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ani. Un astfel de jurnalism este un model în tradiția platonică deoarece aspiră la un ideal obiectiv, un raport perfect abstractizat, aparent lipsit de subiectivitate, ideologie și de natura limbajului, care filtrează și deformează în consecință, rezultatul fiind fundamental platonic în încercarea de a transcede natura contingentă și heracliteană a experienței umane. Dacă un jurnalist ipotetic ar fi fost fidel idealului lui Platon, ar fi relatat într-un eveniment cine, ce, când, unde, de ce și cum. O astfel de relatare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
filtru a limbii. În al doilea rând, deoarece rezumă, acest stil elimină sau distilează diferențele distincte care sunt implicite în natura aleatorie a lumii înconjurătoare, sau volatilizare, după cum o caracteriza Nietzsche. Putem spune că stilul știrilor obiective aspiră la idealul platonic. Dar o consecință politică sau ideologică a fost, după cum observa Trachtenberg, lipsirea cititorului de puterea experienței prin prezentarea vieții ca fiind un obiect distant și de neatins (Incorporation, 124-25). Ca rezultat, acest stil avea un plan politic ascuns, deși nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a coborât privirea de la ideal și a privit spre lumea din jur ca un ocazional jurnalist al formei narativ literare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Lafcadio Hearn, Stephen Crane, Hutchins Hapgood și Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub forma eticii și esteticii hegeliene, Steffens în 1880 și Hapgood în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dureroasă decât un șoc, pentru că eram cumva pregătit. În cele câteva întâlniri din parcurile Cotrocenilor, unde purtam discuții asupra filozofilor neoplatonici italieni, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino etc., deoarece el lucra pe atunci la sonetele shaekespeariene iar eu la traducerea sonetelor platonice ale lui Michelangelo, mi-a împărtășit unele aprehensiuni legate de faptul că era urmărit. Mi-a sugerat că ar fi bine să nu ne mai vedem o vreme... Astăzi, după cincizeci de ani, port discuții de aceeași natură cu fiica
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
legați de „Alma mater”. O revistă lunară cu același nume, pe care am primit-o mulți ani, ține legătura. Se dau acolo știri din cele mai variate, mișcarea din corpul didactic, noi construcții, diverse îmbunătățiri. Dar acest contact nu este platonic. Absolvenții de la Cornell sunt plasați în posturi înalte, bine plătiți, unii cu renume mondial, medici, ingineri, filozofi, oameni de litere. Fiecare contribuie cu diverse sume, realizându-se fonduri importante. Luăm masa intr-o imensă sală pavoazată. O friptură, o prăjitură
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
reduce la curiozitate în privința vieții private a personalităților publice, iar arta vieții publice se limitează la expunerea publică a afacerilor private și la confesiunile publice despre sentimente particulare (cu cât mai intime, cu atât mai bine)2. Într-un dialog platonic, Protagoras povestește, sub forma mitului, modul în care au apărut cetățile, afirmând că acestea sunt rezultatul unei deficiențe fundamentale a indivizilor: aceștia, ontologic vorbind, nu-și sunt suficienți, deci fiecare are nevoie de celălalt care să-i completeze lipsurile. Dacă
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în germană. Realția ca o categorie. În daneză, 1921. Traducere în germană. Etica lui Spinoza analizaă și caracterizare. În daneză, 1918. Traducere în germană. Idei directoriale în secolul al XIX-lea. În daneză, 1920. Traducere în suedeză. Observații asupra dialogului platonic Parmenide. În daneză, 1920. Traducere în germană, 1921. 1 Vezi articolul meu despre noțiunea de intuiție (Vid. Selsk.Oversigt, 1914, p. 81). 2 Harald Höffding, Geschichte der neueren Philosophie, 1895, I, p. 232. 3 Cf. despre psihologia deciziei, cartea mea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Xenofon, care de altminteri ne oferă o imagine destul de searbădă și de superficială despre Socrate. Heinrich Maier (Sokrates, pp. 57-62) a și demonstrat de altfel că toată această parte din Memorabilia cărei îi aparține dialogul respectiv, este împrumutată din dialogurile platonice sau imitată după ele. 98 Cf. Heinrich Maier, Sokrates, pp. 435 și urm. În contrast cu această poziție, Burnet (Greek Philosophy from Thales to Platon, London, 1914, p. 182) crede că Apologia ar trebui interpretată în concordanță cu Fedon a cărui succesiune
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că nu există nici o regulă. Pseudo-ancheta televizată are un decor care, prin repetiție și multiplicare de la un post la altul, are toate șansele să devină simbol al fenomenului. Sau, cine știe, emoticon pe Yahoo Messenger. O marcă înregistrată a necrofiliei „platonice“ de care dau dovadă promotorii săi. Din cadru face parte, obligatoriu, o masă „cât mai rotundă“. Invitații se poziționează simetric și maiestuos, stând mai drepți în jurul acesteia decât pietrele de la Stonehenge. Din cadru nu poate lipsi, aproape niciodată, o tablă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Toate demersurile ei în favoarea noastră, toate articolele în folosul nostru înscrise de ea în tratatele cu turcii, n-au avut de scop decât mărirea influenței și puterii sale în Principate, slăbirea legăturilor acestora cu Poarta. Încercările Rusiei rămaseră de altminteri platonice, însăși repetarea insistențelor, în acest scop, în tratate, pentru ca acele clauze să fie aplicate, ar ajunge spre a ne dovedi că ele fuseseră puse mai cu seamă pentru a orbi pe locuitorii Principatelor, a mări în ochii lor vaza Rusiei
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de bază, edificate în decursul diverselor epoci istorice. Alături de criteriul valoric, de promovare a creațiilor, a "prezicerilor" cu putere de iluminare pentru eternitate a pașilor pe care îi urmează cunoașterea științifică și culturală, se mai află și o imensă "grotă platonică" ce este capabilă, respectând aceleași exigențe de edificare a paradigmelor, să-i cuprindă pe toți cei pe care istoria trebuie să-i dea, acolo, uitării pentru totdeauna. 4.4. Identitatea psihologiei, identitatea psihologului Oriunde în lume, psihologia, împreună cu psihologul, au
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
între filosofi, fapt care a avut un efect formativ important pentru activitatea sa ulterioară. A constatat că filosofii de acolo nu dădeau prea mare importanță la ceea ce învățase el până atunci despre natură. În acord cu spiritul dominant din Academia platonică, întreaga natură și viață este imaginară. Ea există doar prin Idee, iar când totuși ajungea să acționeze în funcție de simțuri devenea demnă de dispreț. Aristotel apare la Academia lui Platon în culmea disputei acestuia cu Democrit. Aceasta a fost pentru el
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
șansă pentru a se remarca, de a-și putea expune modul său de gândire, diferit de al celorlalți din Academie. Aici el și-a prezentat opiniile despre fenomenele naturale, despre viața sufletească. El a constatat că, pentru perspectiva de gândire platonică, opiniile lui despre suflet ca parte a naturii reprezentau un veritabil obstacol instituit în calea cunoașterii acestuia. Cadrul respectiv s-a dovedit prielnic să-și prezinte punctul de vedere și asupra fenomenelor disputate, cele sufletești. Învățătura Stagiritului a fost mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
calea cunoașterii acestuia. Cadrul respectiv s-a dovedit prielnic să-și prezinte punctul de vedere și asupra fenomenelor disputate, cele sufletești. Învățătura Stagiritului a fost mai mult decât o simplă interpunere printre numeroasele probleme contradictorii disputate de gânditori în Academia platonică, pe care nu s-a rezumat doar să le sintetizeze sau să le clasifice în acord cu o altă logică. Opera lui Aristotel este o veritabilă tentativă de reformulare și fundamentare a științei care se ocupă de cunoașterea fenomenelor din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
exprimată de numeroși filosofi ai vremurilor moderne, care au apreciat modul cum a fost criticată concepția lui Platon despre suflet, felul în care au fost puse în relație de dependență viața sufletească și condițiile de dezvoltare etice, modul cum sufletul platonic a fost raportat la determinismul său etic, faptul că manifestarea acestuia a fost păstrată în domeniul științelor naturii. Lui Aristotel i-a fost de mare ajutor descoperirea dialecticii Ideii la Platon, care i-a asigurat reușita despărțirii definitive a sufletului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
despre suflet, idei care astăzi stau deopotrivă la baza teoriilor moderne ale instinctului. Sufletul înseamnă o activitatea concretă și nu ceva care se află în afara corpului, ca ceva care "din afară" să contribuie la punerea acestuia în funcțiune. Polemizând cu platonicii, Aristotel spune că "se gândesc bine și corect cei ce afirmă că sufletul nu poate exista în afara corpului și că sufletul nu este corp. Incorect este să se spună că sufletul se poate separa sau diviza de corp". Aceasta ar
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tot mai tumultuoase a prezentului, pentru a o îndrepta spre o contemplare neputincioasă a slăbiciunilor sufletești, de retragere din fața dorințelor declanșate, de accentuare a genialității magice individuale și iraționale. Plotin a făcut eforturi mari ca să refacă atmosfera creatoare din Academia platonică de odinioară, de evocare a sufletului ca pe o esență, pe care să-l ferească de "precipitațiile" la care era expus de problemele pământești. "Căci dacă sufletul uman ar ceda seducțiilor lumii materiale și orgoliului și nu s-ar constitui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
excese, cu o centrare conceptuală greșită, opusă ideilor inițiale. Se știe că teologii au refuzat cu ostentație contribuțiile anticilor despre suflet, concepția lor asupra ideii preexistenței vieții sufletești epicurienii au ajuns din această cauză proscriși. Ei nu admiteau valabilitatea ideilor platonice și a celor ale stoicilor despre existența unui suflet cosmic și, ca un fragment al acestuia, a celui individual, cu propriul său destin. Împăcarea opiniilor a avut loc când s-a ajuns la sufletul individual, în accepțiunea teologilor născut dintr-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unei alte lumi. Însă, între lumea materială și cea a reflectării psihice, Wundt a negat existența unei alte legături decât cea care trece prin conștiință. Un dualism clar care, deși separă corpul de suflet, realizează acest lucru diferit de demersul platonic, diferit de cel cartezian, un dualism care are doar rol metodologic. Deși Wundt a declarat existența a două "lumi paralele", din rațiuni metodologice, pe cea fiziologică a subordonat-o celei psihologice. Astfel, se ajunge ca evidențele fiziologice să aibă rațiune
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cel furnizat de Anselm. Într-un articol intitulat "The Ontological Argument in Plato", Johnson Prescott consideră că unele expuneri ale lui Platon din Republica sunt niște dovezi indirecte ale unui argument ontologic pentru existența lui Dumnezeu. Johnson Prescott recunoaște principiul platonic: verificarea vine de sus și nu de jos, ajungând la un argument ontologic al existenței necesare a formei binelui, acesta fiind în efect un argument pentru existența necesară a lui Dumnezeu. În interpretarea lui Johnson, realitatea supremă nu trebuie tratată
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Deac, Editura IRI, București, 2000. Rene Descartes, Expunere despre metodă, traducere de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1995. Descartes, Rene, Reguli de îndrumare a minții; Meditații despre filosofia primă, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 2004. Dombrovki, Daniel, A platonic philosophy of religion, State University of New York Press, Albany, 2005. Dombrowski, Daniel, "Oppy, infinity, and the neoclassical concept of God", în InternationalJournal for Philosophy of Religion, nr. 61, 2007. Dombrowski, Daniel, Rethinking the Ontological Argument, Cambridge University Press, New York, 2006
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Connecticut, 1964, p. 104. 363 Charles Hartshorne, Man Vision of God and the Logic of Theism, Connecticut, 1964, p. 98. 364 John C. Moskop, Divine Omniscience and Human Freedom, Mercer University Press, Macon, 1984, p. 72. 365 Daniel Dombrovki, A platonic philosophy of religion, State University of New York Press, Albany, 2005, p. 59. 366 Charles Hartshorne, Omnipotence and Other Theological Mistakes, State University of New York Press, New York, 1984, pp. 69-71. 367 Charles Hartshorne, The Logic of Perfection and Other Essays in
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
suprem al revelației supranaturale. Ele sunt bune în măsura în care înfățișează afinități cu doctrina creștină sau cel puțin în măsura în care nu contrazic prin nimic această doctrină. Când îndeplinesc asemenea condiții, ele sunt asimilabile în corpul culturii creștine. De pildă, cele patru virtuți cardinale platonice, având afinități cu doctrina morală a Evangheliei, au fost pe de-a ntregul asimilate. Calculele astronomice, aplicate la măsurarea exactă a timpului nu contrazic cu nimic doctrina creștină; în consecință ele slujesc la așezarea calendarului. Afară de aceasta, sunt unele idei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el ca substrat metafizic și etern al lucrurilor din această lume. În felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a tuturor lucrurilor din cosmos e Dumnezeu. Și cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]