1,132 matches
-
păstrat de la evenimentele din 1918-1921. Începînd din 1927, URSS trăiește cu obsesia unei noi ofensive contrarevoluționare, din care Stalin își face un argument pentru justificarea Înăspririi regimului și a ruperii legăturilor cu lumea exterioară. În mai 1927, a VIII-a Plenară a Internaționalei Comuniste proclamă că "pericolul unui război împotriva Uniunii Sovietice devine problema arzătoare a muncitorilor din lumea întreagă". În anul următor, programul Kominternului hotărăște că "proletariatul internațional, a cărui singură patrie este URSS, are datoria să contribuie la succesele
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care o făceați între cultul forței la Cioran și obsesia omului nou la Ceaușescu ; ambiția celor doi de a schimba felul de a fi al poporului nostru. În sensul acesta vreau să vă spun ce am aflat, imediat după celebra plenară a Comitetului Central, din aprilie 1968, o plenară lărgită la care a participat activul din București. Atunci au fost maziliți Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici ș.a.m.d. Fusese prezent la eveniment și un coleg, un excelent observator și critic al
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și obsesia omului nou la Ceaușescu ; ambiția celor doi de a schimba felul de a fi al poporului nostru. În sensul acesta vreau să vă spun ce am aflat, imediat după celebra plenară a Comitetului Central, din aprilie 1968, o plenară lărgită la care a participat activul din București. Atunci au fost maziliți Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici ș.a.m.d. Fusese prezent la eveniment și un coleg, un excelent observator și critic al fenomenului literar, C. Stănescu, atunci redac‑ tor-șef
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
România încheiase un armistițiu cu Rusia, dar nici un articol nu prevedea reparații de război sub formă de muncă silită în deportare și, în același timp, România lupta alături de forțele aliate, împotriva armatelor fasciste. În 3-5 martie 1949 se decide, la plenara CC al PMR, prin glasul lui Dej, transformarea socialistă a agriculturii, în fapt desființarea țărănimii și a proprietății private la sat. Ministerul de Interne și Securitatea aveau puteri discreționare, puteau dispune dislocarea din centrele aglomerate a oricărei persoane care vădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost debarcat cu brutalitate din conducerea de partid și trimis secretar doi la Timișoara. Ne mai Întâlniserăm și cu ocazia lansării romanului meu Bunavestire - publicat de secretarul C. Burtică și care se știe ce furtună a iscat până la vârfurile unei plenare c.c., fapt unic În cincizeci de ani de comunism, ca un roman și un autor să fie atacați la acest nivel, atac răspândit a doua zi de Scânteia și de Întreaga presă de partid, ca și de cea culturală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci, niciodată! Mândria, ideea mea despre propria-mi demnitate m-a salvat Întotdeauna de la această cerșetorie a divinității doar În momente de criză! Nu, ci mai ales În momentele de „victorie”, de prea-plin, de Împlinire bruscă, neașteptată și insuportabil de plenară a unui vis, a unui țel care mie Însumi mi se părea atât de orgolios, de arogant, Încât nu-l confesam decât unor prea puțini intimi, uneori nici mie Însumi. Și atunci, aproape fizic, „Îl” simțeam pe acest zeu al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneam, a vârfurilor unei populații care se vedea, după secole și sub ochii răutăcioși și cinici ai celor care ne Îngenuncheaseră și spoliaseră, că „visul unor generații de utopici” devine realitate, ba chiar de-o realitate atât de plenară, de absolută, cum numai puțini Îndrăzniseră a Întrevedea! Iar dovada este episodul, aș zice dramatic, pentru mine aproape de neînțeles, al emigrării atâtor tineri, buni specialiști și minți splendide, spre țări - nu mai calde, ci mai bănoase, mai bogate, cu o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care unii am fost doar martori, alții, mai puțini, și „eroi”, unii și una, și alta, cu intermitențe - și mai ales „unii dintre noi”, scriitorii, istoricii, poate și sociologii și filosofii, preoții, de fapt, ai unei conștiințe tumultuoase și plenare -, noi, cei care trebuie s-o facem, nu putem, vorbind despre vina, responsabilitatea și participarea personală, despre meritele și eșecurile noastre, să nu le legăm de cele ale grupului din care făceam parte, ale păturii sociale, ale regiunii, dacă vreți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și mii de fețe nevăzute, ale căror voci se aud uneori vuind așa cum se aude vântul uneori lovind de muchiile ascuțite, de piatră, ale vreunui chei Înalt. La vreo lună de la primul congres liber al scriitorilor, s-a ținut o plenară care a adunat toată crema literară din țară și a Bucureștilor; printre alții, a luat cuvântul acolo Eugen Simion, unul dintre cei mai reputați critici și istorici literari ai perioadei trecute, care, Într-un discurs așezat, a propus ca revistele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o revistă de cultură, unde am publicat În premieră operele integrale ale unor mari scriitori interziși sau calomniați sub comunism: două titluri de Nietzsche, două de Kierkegaard, două de fostul nostru compatriot Emil Cioran și altele. Dar cum, cam de la plenara mai sus citată, frontul literar se scindase brutal În două, „anticomuniștii” și „apoliticii”, cum erau numiți, literatura ca atare nu-și mai afla locul. Fiecare „tabără” Încerca să-și absolutizeze punctul de vedere, cu un plus de agresivitate În rândul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel, și l-am angajat și i-am dat „cronica” unui tinerel care era redactor la ziarul „sindicatelor”, Munca - Mircea Iorgulescu. (Același Mircea Iorgulescu care s-a grăbit, printre primii, „să arunce piatra” asupra romanului Bunavestire, a doua zi după plenara c.c. care condamnase brutal cartea, prin vocea unui alt fost amic, Titus Popovici, și a secretarului general, N.C., și în aceeași revistă unde l-am angajat și i-am dat spațiul critic cel mai prestigios.Ă Lucian Raicu!... L-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literatură universală”, deci fără surse reale de venit și fără titluri de mare prestigiu, iar Breban, în săptămâni de luptă, de rezistență față de Mizil și față de cei de lângă el, amenințându-l pe fostul ministru al Culturii, Pompiliu Macovei, cu o plenară „insurgentă” a Uniunii, a reușit să înduplece „forurile” și astfel s-a „aprobat” noul profil al Cărții Românești. Zaharia Stancu, președintele, conchizând că lupta mea pentru o editură puternică se hrănește din ambiția de a-i fi director, m-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în mai ’77, în plin scandal politic și mediatic, ea recunoscându-se în Lelia - pe riscul ei, se’nțelege! -, a venit să-mi adauge micul ei reproș la cele grave și bombastice pe care mi le făceau Titus Popovici în Plenara c.c. și ziarele politice și literare. Spre deosebire de frumoasa și țâfnoasa Luminița, o veche prietenă a familiei din Lugoj, Măricuța Șuta, soția lui Ludovic, ambii refugiați ca și noi din nordul Ardealului după diktatul de la Viena, s-a recunoscut la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amintesc, în treacăt, cum la ESPLA începuse seria de Scrieri, deci de opere complete, ale unor mediocrități, dacă nu de-a dreptul impostori, de la Ion Pas la Cicerone Teodorescu, Boureanu și alții!Ă În februarie ’68 a avut loc o plenară a U. Scriitorilor, o ședință amplă la care participau mulți scriitori din marile centre literare ale țării; astfel de plenare au fost semnul unei reale liberalizări a literaturii și care aveau loc, cu anume regularitate, în acei ani (nota bene
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a dreptul impostori, de la Ion Pas la Cicerone Teodorescu, Boureanu și alții!Ă În februarie ’68 a avut loc o plenară a U. Scriitorilor, o ședință amplă la care participau mulți scriitori din marile centre literare ale țării; astfel de plenare au fost semnul unei reale liberalizări a literaturii și care aveau loc, cu anume regularitate, în acei ani (nota bene, în ultimii ani ai lui Ceaușescu nu numai că nu mai aveau loc astfel de plenare - de fapt, mini-conferințe ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale țării; astfel de plenare au fost semnul unei reale liberalizări a literaturii și care aveau loc, cu anume regularitate, în acei ani (nota bene, în ultimii ani ai lui Ceaușescu nu numai că nu mai aveau loc astfel de plenare - de fapt, mini-conferințe ale scriitorilor -, dar nici Consiliul Uniunii care, statutar, trebuia să se întrunească trimestrial nu s-a mai adunat ani de zile!...Ă La această plenară, de care am mai amintit, eu și grupul meu de prieteni am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ai lui Ceaușescu nu numai că nu mai aveau loc astfel de plenare - de fapt, mini-conferințe ale scriitorilor -, dar nici Consiliul Uniunii care, statutar, trebuia să se întrunească trimestrial nu s-a mai adunat ani de zile!...Ă La această plenară, de care am mai amintit, eu și grupul meu de prieteni am provocat un „scandal” care pe mine m-a costat premiul Uniunii, iar prietenilor mei le-a creat dezagremente serioase. La incitația mea, Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ne arată adevărata cale de urmat în cultură, servirea clasei muncitoare și forțelor noului, a zidirii noii societăți etc. etc.!”Ă. Nu i-am ascuns nici lui planul meu și al nostru de a-l ataca pe Barbu la plenara ce se anunța, și el a încercat, folosindu-și întreaga putere de persuasiune, să mă facă să renunț. Nu l-am ascultat nici pe el și, cum mă îndoiam că Nichita, care, după al treilea volum și în plină glorie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
energic, cu un entuziasm al literaturii și al prieteniei ce ne unea ieșit din comun, să aibă grijă ca Nichita să se afle în sala cu oglinzi a casei scriitorilor, la ora nouă, în ziua când urma să aibă loc plenara. Ca să-mi dovedească fidelitatea și zelul de nestins, Adrian mi-a făcut o surpriză: s-a prezentat în jurul orei șase, cu o zi înainte, după-amiaza, în ușa camerei pe care o ocupam la Pelișor, împreună cu... Nichita și noua sa iubită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Barbu însuși nu a făcut nimic pentru a-și nuanța poziția în interiorul breslei, ba uneori prelua aproape voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor și încă nu celor mai de frunte: cea de provocator. Un exemplu: la una din plenarele Uniunii de care am mai vorbit, mini-conferințe pe țară ale U. Scriitorilor unde câteva generații de literați se puteau exprima mai mult sau mai puțin liber, Eugen Barbu, prozator consacrat, șeful celei de a doua reviste literare a U.S., membru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ședință la c.c., în prezența lui Ceaușescu, care a încercat să-l apere fără mare succes - era una dintre ultimele dăți când șeful statului a mai acceptat să participe la întâlnirile aproape regulate cu conducerea Uniunii! - și după o plenară furtunoasă de „reorganizare” a revistelor literare, Barbu a pierdut și Luceafărul, la care ținea. În acea plenară, zeci de vorbitori, sub conducerea placidă a lui Stancu, au propus cam aceiași „trei scriitori” să conducă cele două reviste importante ale Uniunii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era una dintre ultimele dăți când șeful statului a mai acceptat să participe la întâlnirile aproape regulate cu conducerea Uniunii! - și după o plenară furtunoasă de „reorganizare” a revistelor literare, Barbu a pierdut și Luceafărul, la care ținea. În acea plenară, zeci de vorbitori, sub conducerea placidă a lui Stancu, au propus cam aceiași „trei scriitori” să conducă cele două reviste importante ale Uniunii: Geo Dumitrescu la (încă!Ă Gazeta literară și Miron Radu Paraschivescu și Nicolae Breban la Luceafărul. Cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viitorul organizator și, se pare, executant al condamnării la moarte al urâtului tiran, iată cum se nasc procurorii istoriei dintre literații mărunți, aviz viitorilor tirani, aviz celor care disprețuiesc excesiv „inutilitatea și ineficiența” literaturii!...Ă În aceeași seară, după terminarea plenarei, M.R.P., cum i se spunea între familiari, m-a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei pe care aveam să o facem împreună”. Nu știu de ce, de felul meu optimist, uneori chiar și nerealist de-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unele situații discutabile, pentru o dată am fost rezervat și mi-am exprimat scepticismul față de hotărârea pe care o vor lua „cu adevărat, forurile”. Într-adevăr, „forurile” cele mai înalte, speriate de aerul cam prea „liberal”, prea „ne-organizat” al acelei plenare sau temându-se cu adevărat de numele noastre - de unele dintre ele! -, au lăsat să treacă câteva zile și l-au rechemat în grabă pe Ștefan Bănulescu, aflat într-o călătorie în Italia, numindu-l redactor-șef la fosta revistă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nicio zi de armată și totuși, a fost avansat până la gradul de general, devenind șeful Biroului Politic al Armatei. Zelos executant al indicațiilor Moscovei, va servi regimul comunist după 30 decembrie 1947, cu prilejul declanșării procesului colectivizării agriculturii, după acea Plenară din martie 1949, ținută la Constanța, Nicolae Ceaușescu participant la eveniment s-a implicat cu trup și suflet în acțiunea de lămurire a țăranilor de a intra în unitățile cooperatiste. Va folosi și metode brutale, după unele informații și chiar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]