5,205 matches
-
închiși, aveam un avantaj în fața celorlalți. L-am simțit atingându-mi părul, apoi când mi-a dezvelit pântecul. Tocmai în momentul acela, când am vrut să-i spun „Iubitule, te-ai trezit?”, am făcut contrariul: am strâns mai tare din pleoape. Și, la fel ca în copilărie, când îi pândeam pe ai mei ca să văd dacă mai erau supărați pe mine pentru ceea ce făcusem cu o zi în urmă, am început să-l observ de la spate. Nervozitatea îi izbucnea prin toți
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
pagini; Petre Stoica - Polifonia nopții, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Cornel Ungureanu, 294 pagini; Ileana Mălăncioiu - Ardere de tot, ed. a II-a, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Daniel Cristea-Enache, 144 pagini; Ana Blandiana - Pleoape de apă, antologie de autor, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Mircea Martin, 264 pagini; Ștefan Augustin Doinaș - Jucătorul de șah, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Mircea A. Diaconu, 302 pagini; Mircea Ivănescu - Versuri alese
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
pun în servieta ridicată de jos, pe genunchi. În clipa în care mă pregăteam să o închid, m-a ajuns iarăși vocea lui, rostind tot tărăgănat, în falset, dar într-o altă tonalitate, care m-a făcut să îmi ridic pleoapele și să mă uit iarăși în ochii lui. Privirea-i mi s-a părut, de astă dată, adiată de o lumină tandră. - Ai auzit? m-a întrebat. - Nu! - am răspuns. - A trecut un înger printre noi și te-a binecuvântat
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
Un băiețel chinez a rămas desfigurat după ce focul i-a ars chipul într-un mod îngrozitor, în timp ce se juca cu o brichetă. Wang Xiaopeng, în vârstă de șase ani, a rămas fără păr, buze, pleoape și degete după ce a suferit un accident în luna noiembie 2010. Autor: Anca Murgoci Băiatul a provocat incendiul în timp ce se juca. El a găsit o brichetă și a dat foc unei grămezi de paie. Incediul i-a desfigurat chipul. Părinții
Băieţel desfigurat din cauza unui joc cu bricheta () [Corola-journal/Journalistic/58440_a_59765]
-
eu, eu singură, pe plaja pustie, în lumea pustie, în universul golit de ființe, lucruri și întâmplări, curățat, eliberat de toate formele, de toate zgomotele astea obositoare, ah, de toată nebunia asta prelungă? Mda, numai întunericul ăsta blând, roșiatic, de sub pleoape, nimicul ăsta bun, odihnitor, în care sunt numai eu. Eu. Eu. Eu. Și deodată totul fu eu. Prosopul fu eu. Nisipul fu eu. Aerul cald și tremurător fu eu, Eu. Spuma îndepărtată a mării fu eu, eu, Eu, Eu.” (p.
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
gamă de expresii echivalente și nuanțate, precum «a decedat», «s-a săvârșit», «a încetat din viață», «s-a petrecut», «s-a stins», «ne-a părăsit», «a plecat dintre noi», «a pornit pe ultimul drum», «a închis ochii», «și-a plecat pleoapele», «și-a dat sufletul», «și-a dat duhul», «și-a dat ultima suflare», «a trecut la cele veșnice», «s-a mutat la Domnul», «a fost chemat de Dumnezeu» și încă multe altele, în toată literatura, în tot graiul și la îndemâna
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
poezie: „Încet, de mână-am să te duc/ Să vezi cum fluturi zboară din cuvânt/ Și dintr-un măr prinde să plouă/ Cu lacrimi însetate de pământ// Cum în derivă mugurii se trag/ Din carnea ramului și zboară/ Precum o pleoapă prin tăceri călcând/ Se înfioară aerul în nară...”. Și nu cerem cititorilor să ghicească cine este autorul, căci ar fi prea greu. Îl numim noi: Ioachim Ștefan. Și, cum știm că nici această dezvăluire nu limpezește lucrurile, mărturisim că aceste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
scurt/ era un zeu imprecis/ cumsecade”. Finalul poemului are un caracter criptic, întrucît autorul ne aduce la cunoștință că „din motanul meu/ a început să picure apă// cu o singură picătură/ poți întemeia un deșert// așa - ca un secret/ între pleoape”. Ceea ce s-ar putea interpreta ca o trimitere la acel ritual asiatic în care pisica e adorată ca o aducătoare de ploaie... Eleganta carte a lui Eugen Suciu m-a cucerit.
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
o lovească în spinare cu plasa noduroasă. Un bătrân șchiop, cum stătea direct pe pământ, se sculă și se apropie de Zinaida din partea cealaltă și, drăcuind- o, ridică mâna s-o lovească: - Hai, șterge-o de aici! Zinaida își strânse pleoapele și se opri. Își simți picioarele ca paralizate, coapsele și pulpele o ardeau. - Pleacă, hai, pleacă, n-ai ce căuta aici, ne ajung ai noștri! o goni o bătrână micuță, cu o cușmă de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
Billy Hamilton în fiecare zi, și prezența acestuia făcea totul mai ușor. Aveau paturi aproape lipite în teugă și uneori se trezea devreme ca să-și privească noul prieten dormind, cu buzele lui palide strânse într-un mod ciudat și cu pleoapele zvâcnind. Un alt newyorkez de la bordul lui St. Lawrence era Robert Jackson, un bărbat de treizeci și unu de ani, cu fața ciupită de vărsat și ochi verzi-gălbui. Era măcinat de febra unei vieți irosite pe meleaguri străine, și fusese
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
Gura nu mai rămâne decât un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țâșnesc, de parcă pescarul/ își sfâșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gând să se audă./ Cuvântul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cânt, ce-o să-i adune de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare în lumea în care ne-a atras Alice Călugăru! Poeta vorbește despre "vicleanul cap triunghiular,/ în care tulburi ochi veghiază sub străveziile pleoape"; e un alt mod de a ne îndemna să învățăm a descifra aceste embleme ale puterii universale, ermetice doar pentru cei ce contează excesiv pe intuiția scrutării directe. Tocmai aceste scrutări sumare se refuză "vicleanul cap triunghiular", fascinant și primejdios
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
fie alături, senzația care se degajă e tot aceea a unei absențe, a unei făpturi care-l însoțește în visele și dorințele sale: „pot să zbor cu tine în brațe/ deasupra oceanului,/ teama există./ pot să zbor cu tine între pleoape/ nu te voi scăpa niciodată. dar e vis. // poate o să te miri/ că mă găsești tot aici/ scoțând sarea/ din fiecare cuvânt.// tu-mi spui/ că privești intens marea/ până când/ ochii tăi se vor umple de sare // și orizontul coboară
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
încrucișat dintre mamă, fiu și prietena lui pare decupat dintr-un film de Lynch, iar camera urmărește contrastul dintre figurile litificate ale personajelor și discursul lor fie coroziv, fie cu reținerea politicoasă a unei lame de ras ținută delicat între pleoape. Cu acest film, Refn a încercat transgresarea limitelor unui gen, exercițiu care îi definește pe alți câțiva mari regizori care l-au inspirat. Regizorul danez a intenționat să meargă chiar mai departe decât atât, plasând întreaga substanță a filmului în
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află sub
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de acțiune aflat sub imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de străfulgerările vieții, ne poartă prin Egiptul vechilor pergamente („Bucură-te de fiecare zi. Unge-ți trupul cu arome. Unge-ți nasul cu parfumuri
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
a subconștientului. „O clipă șovăii, ca în urma sa ma hotărăsc iar. Alergai spre dânsul, nerăbdătoare să mă dau toată lui. El nu ezită ... Îmi cuprinse că o flacăra trupul și sufletul, mă încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură. Era somnul” (72). Nicio mirare că Sărina Cassvan ne lasă cumva cu dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
îndoială. Adică o conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu o nostalgie ofensivă (Cenușa din gura lui Dumnezeu). Sau cel puțin cu ingeniozitatea unei figurații de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
infirmității) fizice a personajului: ,,Un apendice de fată drapată într-o lungă rochie care să-i acopere scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
reverele pînă cînd își revine din criză o, scurtă albastră cu ce mă aleg purtîndu-te pot oare învinge cruzimea și indiferența lumii prin bezna mînecilor în ce direcție s-apuc doar o zi dacă mai întîrzii buzunarele tale mucegăiesc ca pleoapele unui orb 3. un băiat mi-a bătut la ușă i-am deschis eram cu scurta albastră pe mine băiatul i-a atins brusc reverele și a fugit nici nu-l cunoșteam pe băiat din acea zi mă simt ca
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
timp pe propria sa limbă - Exfoliindu-se Iată - îmi spun: pentru că nici-un bărbat nu a aflat intrarea în mine - atunci Primul care aruncă cu piatra - Pietrificându-mă. Acela să fie. Singurul care El nu are ochi decât pentru mine iar eu sub pleoapa lui mă întind cât toată pupila de mare odaliscă ce (nu) sunt Carnea mea tremură și se (cu)tremură la gândul că Nici-o distanță nu e prea mare să ne separe Chipul luiîmi apare cu viteza luminii în față Și
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
privirea ta, iubite, ca-ntr-o rază ce crește repede în vid de-acuma știi și tu calea degeaba m-am temut că întunericul din podul bunicii din Anvers nu e decât un tuș pentru tatuaje suprarealiste ceva care adăugat pleoapelor dilată subconștientul cum pe un submarin al dorinței când ne-am despărțit de podul cu hârtii desangvinate tu mă țineai de mână și linișteai înainte-mi hohotele mării ca să pot păși mi-ai spus la telefon după zece ani cum
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
nemuririi. Cerneală Nimic nu e mai înrudit Cu mine decât marea. Apă sărată sunt și eu Închisă între maluri diferite Dar desenate de același zeu, Ca și pe ea Luna mă soarbe Și soarele mă pătrunde Ca să-mi răsară Dintre pleoape în zori, Ca și pe ea Vântul mă răscoală Și mă face valuri Și nori, Ca să curg în izvoară, Ca să mă-ntorc În fiecare undă de cerneală În stare să poarte, Să legene și să ascundă În giulgiurile albăstrii Corăbiile
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]