1,866 matches
-
Am ridicat ușor receptorul și am șoptit: - O clipă, vă rog. L-am lăsat apoi cu grijă pe sugativa cafenie. Musca era încă pe colțul biroului, lucioasă, albastră-verzuie și plină de păcate. Am tras adânc aer în piept și am plesnit-o. Rămășițele ei au traversat jumătate din încăpere și au căzut pe covor. M-am apropiat, am apucat-o de aripa întreagă și i-am dat drumul în coșul de hârtii. Episodul, cu naturalismul și mizantropismul incluse, stabilește nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
soție, Marlowe știe că intră pe un teritoriu nu doar sensibil, ci de-a dreptul primejdios. El nu mai este doar adversarul obraznic, ci un potențial rival amoros. Pomenind-o pe Mona Mars, Marlowe întinde o coardă ce riscă să plesnească instantaneu; urmărește, în felul acesta, să dobândească un ascendent psihologic asupra lui Mars după ce, într-un fragment anterior, îi sugerase nu doar că omul său de încredere, Canino, se comportase ca un laș, folosind-o pe Mona drept scut viu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951, a fost torturat la camera 99 începând cu luna septembrie. În urma bătăilor i-a plesnit o venă de la ceafă și urina sânge, dar a refuzat să lovească un coleg deținut, astfel că a fost bătut la tălpi până i s-au fisurat oasele din talpa piciorului stâng. A scăpat de bătăi datorită încetării acțiunii, în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
E un prenume... Pavel se uită la el cu atenție, fără a se putea împiedica să zâmbească: era înalt de statură, foarte slab, cu niște umeri de o slăbiciune osoasă, de adolescent, și niște ochelari ce aveau una dintre lentile plesnită în diagonală. Fizicul ăsta corespundea foarte puțin cu prenumele format din contractarea numelor lui Marx-Engels-Lenin-Stalin. Unul dintre acele vestigii revoluționare ale anilor ’20... Pe tunică, deasupra inimii, se vedeau încă urmele lăsate de decorațiile confiscate. — Aveai o decorație „Steaua Roșie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de o zi pe o plajă, undeva, spre... La Rochelle să fie oare? Confund, fără îndoială, toate trupurile alea prost croite erau deprimante, parcă ar fi fost un muzeu al degenerescenței. Mai cu seamă femeile. Iar aici, vedeți, tinerii ăștia plesnesc de sănătate. Și chiar și cei mai puțin tineri. Forma. Aerul ăsta. Mirosiți-l! Nici un atom de nicotină. Nimeni nu fumează. În Europa, în două zile, devin un moș scuipăcios. Cât despre țările din Est, ce să mai vorbim, e
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iar dacă este închisă (teamă, apărare, reținere). Conform chiromanției, mâna dezvăluie personalitatea și chiar viața persoanei. Poate indica nevoia de a se cunoaște, de a-și afla viitorul. Mâna nu este întotdeauna binevoitoare, ea poate fi severă, poate lovi sau plesni. Pumnul este un semn de violență, de agresivitate, dar și de revoltă, de opoziție, de reacție la o situație. În sfârșit, ca orice altă parte a corpului, simbolistica se nuanțează în funcție de poli: mâna dreaptă acționează, mâna stângă este pasivă; mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a auzit o formidabilă detunătură, ca și cum ar fi făcut explozie un depozit de muniții. Supusă unei presiuni tot mai mari de apele care se umflau pe dedesubt, gheața a cedat ca un vaier de eră geologică. Toată fața Dunării a plesnit în țăndări care s-au ridicat spre cer și s-au prăbușit iarăși, făcând să țâșnească fantastice împroșcături de apă. Mușcându-se unele pe altele, sloiurile au pornit la vale” (G. Bogza,1968, p. 61). Orice descriere este preponderent vizuală
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări și fum. Când s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aÙtoà labštw ›teroj (Ps. 68,26 și Ps. 108,8).” Există două diferențe majore Între Matei și Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; În Fapte, el cade „cu fața În jos” (exact: „cu capul Înainte”) și crapă la mijloc, plesnește În două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când În Fapte se spune că Iuda Însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de Încercări de armonizare a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
află că personajul Înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că, În comparație cu torturile pe care le Îndură zilnic În fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. Și, Într-adevăr, Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau și ascult roata sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul caută perfecțiunea formală, paralel cu o anume adâncire a temelor inițial abordate convențional. Melancoliile vârstei se exprimă adesea în tonul baladesc păunescian: „Prea mult, iubito
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
marcă sfârșitul ghicitului de sex la bebeluși pentru Desdemona și Începutul unui lung declin pentru bărbatul ei. Deși cutia pentru viermi de mătase mai apărea din când În când, lingura nu se mai număra printre comorile ei. Am fost extras, plesnit peste fund, apoi spălat cu furtunul - În această ordine. M-au Învelit Într-o pătură și m-au expus Între șase alți bebeluși, patru băieți și două fete, toți având, spre deosebire de mine, etichete adecvate. Acest lucru nu poate fi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgând jaluzelele. Orbitele ochilor i se Întunecaseră, iar venele albastre de la tâmple Îi pulsau vizibil. Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să Închidă. ― N-ar trebui să țin linia ocupată. În fiecare dimineață un front mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta, nu? Mă gândeam eu că n-ai să mă lași cu el. Fie! Mai trecură câteva minute. Minute de repaus de care aveam nevoie cu disperare. Mă simțeam ca un elastic întins la maxim, gata în orice clipă să plesnesc. Începeau oamenii să mișune prin fața clasei. Trebuia să plecăm. M-am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este mai de soi... Își ia seama și tace. Atunci, îl aude pe Ianuarius șoptind în tretăiat: — S-a îndrăgostit, prostul! Vestea este atât de bizară încât principelui îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Urgalanilla, fie în biblioteca lui Apollo, aici pe Palatin. Narcissus l-a mituit pe bibliotecar... — Până când Plautius Silvanus a mirosit ceva, hohotește vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Un individ chipeș, în floarea vârstei, se apropie de ei. O salută curtenitor pe Iulia și i se adresează, ignorându-l vădit pe Trio: — Te-ai simțit bine la banchetul meu de săptămâna trecută? — O, nobile Nomius! se extaziază femeia. Plesnește din palme. Pe zeii din cer! N-am mai văzut o masă din lemn masiv de tuia ca a ta! Bărbatul se înfoaie mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat pe Trio de pliurile sinusoidale ale togii. — N a avut el îndrăzneala să pretindă că testamentul un chiului său este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cealaltă, prea ușuratică. Nu a reușit să coboare tonul îndeajuns ca să nu fie auzit și de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atâta mulțumire să aibă. Inexplicabil, starea de excitație dispare. Privește agasat în jur și ia din nou contact cu realitatea. Îl vede pe Toranius spio nându-i mișcările și mimica. — Cât ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar face vreodată de râs cu niște luptători care doar se împung precum copiii. Cine mai e în lojă alături de principe? întreabă. Nu că l-ar interesa în vreun fel. Pusio mijește ochii: — Tiberius Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au pus să prezideze jocurile, nu știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înapoi la corabie... — Vorba lungă, sărăcia omului, îl întrerupe din nou, posac, instructorul. Ai grijă că-ți vine acușica rândul să urci în arenă... — Abia m-am întors. Rufus tresare. — S-o fi văzut cum îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească dezgustul pe față. — Așa de târziu s-a făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]