63,417 matches
-
Traian T. Coșovei JURNALUL MORILOR DE VÂNT Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfărâmate și - în general - nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni. Este un singur soare deasupra mea și o singură lună îmi dă amintiri din copilărie. E o stare de spirit care seamănă cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele. E clar, trebuie
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
încă vară cînd am ieșit la eroi se întunecase era frig și mirosea a toamnă mirosul ăla care-ți amintește de alte toamne și pentru o clipă te păcălește continuitatea ți se urcă la cap — a coborît cu o geantă plină de legume am îmbrățișat-o și am săltat geanta într-o mînă gesturi străvechi ca în iași cînd venea perechea mea de atunci de-acasă cu pachet. la trecerea de pietoni mi-am lipit o ureche rece de urechea ei
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
trecere și-acum, Cum tot în trecere am fost Copil fiind, școlar, elev, alumn Dar mult mai fericit. Și prost. E-un miez de vară obosit, Orașul se surupă și se-nalță -Bătrân, urât, frumos, spășit Dar și trufaș și plin de viață. Nu mă cunoaște, nu mă mai -Își vede enervat de treabă. Beau o cafea, un telefon aștept și hai! Mă duc de-aici în grabă. Când m-oi întoarce iar pe-aici -În trecere fiind și-atunci -N-oi
Nu parcați by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/6056_a_7381]
-
morman de strigăte pe un pat de campanie legat de picătura de perfuzie lumea mea-i văzută de aici dintre cearșafuri pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
XlV-lea, prea minunatul rege-pară, Porecla îi venea de la obrajii în grăsime, Păstra din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja la prostime. Iar hoții lui se pricopseau cu titluri înalte, Purtau veșminte de nobili și peruci Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le usuci. Peruci la fel ca mieii abia zvântați în paie, Abia ieșiți din pântece de oaie. Câți trâmbițași în soldă? Câte straie Cenușa s-o preschimbe-n vâlvătaie
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară plină de datorii. ÎNMORMÂNTARE Despărțită-i ziua de noapte precum pâinea tăiată în două prin cuvânt, s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Te rog am șoptit luându-i mâna rece precum seară în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
și pe noapte și nu se mai termină. cum ai da-o prin strecurătoare, o groapă comună, să-i afli pe-ai tăi. cum le-ai cerne prin sită de mătase, gropițele, praful și pulberea să se aleagă! de prea plină ce-i, groapa dă pe dinafară - de unde i-am pus la picioare tot lutul ce sunt. acum una cu-o pâlnie (nu personajul, obiectul - un fel de clepsidră, dar ireversibilă), după cum mă trage la fund, și pe care în
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
în miezul crinilor enormi. Mi-e teamă c-o s'te spulberi cînd adormi! Cu îngerul de joi totul alunecă. Cu îngerul de joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne jucăm cu trupurile noastre Și-apoi să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a dat
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
carnea și simțurile s-o trăiască până la capăt după ce pleacă mă simt un pic mai rece mai cadavru dar știu voi lăsa străzile tot atât de drepte sau întortocheate și asta mă bucură ca și copacii cărora li se frâng crengile în plin soare nu pe furtună vorbesc cu solnița de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
brațe cu greu Mănăstirile, Ca pe un capital convertibil La change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește de pereții pictați, De Pantocrator, Coboară Si se așează cuminte în
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
unui cuțit trece prin flacăra așezărilor sacre împărțind în două lumina dar cîte nu se-ntîmplă în aceeași secundă. cerc în jurul tăcerii fericiri scrise pe corp le vom descifra doar sub presiunea evenimentelor gramatică pe un suport friabil un joc în plină nimicire în vechiul egipt alții aveau grijă de noi verbele în care și-au făcut loc nelegiuirile împăraților vor rezista mi se pare că nu aceasta e problema vieții noastre traăiesc în eroare fără a imagina un cerc în jurul tăcerii
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
cîte ori mă pierdeam în aceste versuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, mulți dintre cei care privesc se adună în setea mea, mai ales femeile cărora nu le-am desfăcut nasturii la timp și au îmbătrînit în aceleași rochii pline de flori acum șterse ca de pe un prosop de vase desenele țesute cu o mie de ani în urmă, așa cum sunt norii deasura unui oraș mort) - nici Dumnezeu nu se mai întoarce în casa din care a fost izgonit, umbra
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu ieșind chiar prin
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
oameni din care dispare Dumnezeu, fie că și-a terminat treaba acolo, fie că nu mai are ce salva din ruina acelei femei din care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
o vede, nici măcar eu, care am descris pînă acum orice detaliu din această vizuină în care s-a ascuns Dumnezeu ca în carcasa unui om oarecare, poate fi chiar trupul femeii care-și lasă bărbatul răstignit pe ușa de la ieșire plin de cuie și sînge, poate fi chiar bărbatul care-și udă buzele cu o cîrpă înmuiată-n oțet întinsă de o mînă nevăzută, poate chiar mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care dispare în timp ce eu redau aici fiecare detaliu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Teodor Dună mori liniștit mori liniștit zile în șir și nimeni nu află. mergi și strada coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și pentru ca totul să fie foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici.
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
ploi abia întoarse de pe cîmpul de luptă. Estivală Sumedenie de gîze pe-obrazul Soarelui și niciun om orice clipă e gata să se salveze prin alibiul lucrurilor iedera a-mbrățișat vîntul cum un efect son-lumiere se-ascunde norul la subsuoara ta plină-i pădurea de gînduri invizibile în egalizarea intimă se hotărăște totul. Fabulă neterminată Numai că fostul tigru e fostul lup numai că fostul lup e fosta vulpe numai că fosta vulpe e fostul raton numai că numai că... Cuvîntul Singur
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]