1,161 matches
-
comisie ca să-i facă viața amară dușmanului - nimeni nu va fi însă într-adevăr judecat și condamnat pentru îmbogățire fără just temei. Toată opintirea normalistă a aleșilor a fost spulberată de un cetățean care spunea că rândurile de burți și pliurile gușii sunt cea mai clară declarație de avere... De fapt, legea are o doză apreciabilă de ilogic din start. Dacă un demnitar aflat în funcție fură, așteptăm până la terminarea mandatului, până se șterg urmele și mor păgubașii, ca să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de la Ciotat (1895) când, descumpăniți, spectatorii privesc un tren care vine cu toată viteza spre ei gata să spargă pânza ecranului și să-i prindă sub roți? Acele emoții primare în fața unui lucru cu totul nou rămân probabil inaccesibile între pliurile istoriei cinematografului, stau ca o inocență pierdută în istoria imaginii. Dar mai există o istorie paralelă, o istorie ținută în umbră, pentru a ieși apoi strălucitoare la suprafață; de la primele imagini în mișcare ea se insinuează în istoria filmului. Filmul
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
asta îmi dă puteri mai mari. Poate n-o să găsesc niciodată un bărbat mai bun, dar o să mi-l pot imagina. Dar asta îmi dă mie puteri. Nu mai vorbi. Nu mai adormiră pînă ce el nu-i cercetă toate pliurile dulci ale corpului ei cu propriul lui corp. CAPITOLUL 11. Regim și oracol Au stat în pat trei zile, pentru că ea era slăbită și lui îi plăcea să fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Hm. Bine, sper c-o ajuți pe maică-ta la treburile casei. Știi că nu se simte prea bine. Ruth și Thaw se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua. Pentru a-și menține excitația sexuală, fusese forțat să-și imagineze scene din ce în ce mai perverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin la foc. Dădu la o parte așternutul și își aduse picioarele peste marginea patului. Thaw fu tulburat cînd văzu cît de slabe erau. Ciorapii groși de lînă pe care i-i trase pe picioare nu rămîneau ridicați, ci făceau pliuri în jurul gleznelor. — Ca două bețe, zise ea zîmbind. Am devenit monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse Thaw. Nu-i nimic atît de grav, și-o să te vindeci într-o lună. — Știu, fiule, știu. E un proces lung și lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Oamenii din paturile de pe fiecare parte erau mai tot timpul cufundați în gînduri. La stînga, domnul Clark se încrunta meditativ și-și mișca mîinile cu gesturi care păreau să descrie ceva sau ridica lenjeria și o lăsa să cadă în pliuri cu forme diferite. După-amiaza scotea niște orăcăieli pe care asistentele le interpretau drept o solicitare a sticlei pentru urinat, a ploștii sau a unei țigări; i se permitea să fumeze numai dacă era cineva în preajmă care să-l supravegheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dezgolit de femeie. Tot interiorul genții, în care mai scotocisem și cu alte ocazii, dar nu cu interesul de acum, mirosea a alamă veche și a cocleală din cauza ceasurilor. Ultimul lucru la care ajungeam, pentru că era cel mai ascuns în pliurile pline de frimituri ale genții, era o proteză dentară a mamei, pe care nu putuse s-o poarte niciodată și care era tăinuită aici ca un obiect rușinos, despre care nu trebuia vorbit. Când am dat prima dată de ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câte unul, prinzîndu-i chipul în palme și punîndu-i pe frunte pecetea buzelor lor de rodie. Atins de ele, osul frunții devenea sticlos ca gheața pe care se face focul, până când întreaga țeastă ajungea străvezie scânteietoare, și prin ea se zăreau pliurile și lobii trandafirii ai creierului. Un singur copilaș, cel mai bucălat dintre toți, cel cu ochii mai mari și mai albaștri, se vădi a ascunde sub țeastă, în loc de frăgezimea cerebrală, un păianjen enorm, cu labele zgârcite pe lângă trup. Vedenia dură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru totdeauna, ci ca să te confunzi din nou cu Inteligența a cărei cută ai fost, ca și cum cuta s-ar netezi sau un zâmbet s-ar stinge, lăsând fața gravă, surâzând doar cu ochii cerești... Eu, această boțire-a cearceafului, acest pliu al Dumnezeini. Această imperfecțiune, această ciobitură. Această negativitate care, cu cât e mai orbitor de frumoasă, cu atât monstruozitatea ei depășește carnea și mintea. Năpârcile, scorpionii cu coada translucidă, caracatițele și peștii abisali numai dinți, păianjenii și sarcopții, cocoșații, leproșii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
safir, și trimitea înainte o impalpabilă lumină conică, așa încît pielea ciocolatie a Ceciliei căpătă o fermecătoare nuanță de bleu sub privirea lui. Nubila era deja goală, unsă cu aloe și nard, sulemenită negru pe buze, pe sfârcuri și pe pliurile delicate de sub pubisul fără urmă de păr. Pleoapele coborâte, date cu kohl și presărate cu pulbere de aur, proiectau pe colosala boltă, mai nebunește ca oricând, constelațiile, încît se făcuse noapte de vară, zăbușitoare și luminoasă. La gât, pe un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jurai axei verticale, arătând mereu alte canale, alte mări uscate și alte continente, aruncând alte jerbe de foc și resorbindu-le în pântecul de albuș și de gălbenuș. Navigator singuratic, creierul se apropia de soare, alunecând parcă pe un pliu subliminal, pe un tub de ghidaj ascuns în altă dimensiune. Era acolo, neauzită, dar simțită cu tot corpul, o șoaptă, mai densă decât organul ce-o percepea, acea șoaptă din centrul nopții, la care nu poți decât să răspunzi, deodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
morții la puterea morții și-al alefului la puterea alef. Așa încît până la urmă nici Dumnezeirea nu-i altceva decât un fantastic organ de simț deschis în cristalul neantului, la rândul lui organ de simț pentru un neant mai ascuns. Pliuri în pliuri, ca un trandafir, ca o vulvă. Eu, în acest timp, îmi filtrez viața. O înghit, o beau, o văd, o miros, o mușc, o trăiesc, o urăsc, o posed. Vierme cu patru compartimente simetrice, îmi transform viața-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puterea morții și-al alefului la puterea alef. Așa încît până la urmă nici Dumnezeirea nu-i altceva decât un fantastic organ de simț deschis în cristalul neantului, la rândul lui organ de simț pentru un neant mai ascuns. Pliuri în pliuri, ca un trandafir, ca o vulvă. Eu, în acest timp, îmi filtrez viața. O înghit, o beau, o văd, o miros, o mușc, o trăiesc, o urăsc, o posed. Vierme cu patru compartimente simetrice, îmi transform viața-n impulsuri codificate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și apoi, brusc, ca pieptănate de un pieptăn de apă, în partea cealaltă, îmi pierdeam uneori cunoștința și apoi, când îmi reveneam, mă-ntre-bam unde fusesem în acea clipă de absență. Făcuse oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică? Se adâncea deodată în țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găseam deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut? Era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să dispară și noi să rămânem așa, frunte în frunte, cu pleoapele-nchise, cu brațele-ncleștate, cu același zâmbet de fericire înspăimîntată pe buze. Nu aveam timp să stau senin în poala ei, nu aveam degete să binecuvântez. Mă agățăm de pliurile vestmântului ei, mă impregnam de fastul indigenței ei, întorceam spatele meu îngust către lume. În momentele-acelea în care ne regăseam o priveam mereu în față, și ea avea fața mea, supradimensionată, negricioasă, cu cearcăne ca trase cu pensula, cu scobituri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe suprafața de piele, acoperită de firișoare minuscule, străvezii, de pori și puncte negre, fiecare cută, fiecare rid, fiecare modificare topologică, fiecare canal marțian ce ar fi putut fi semn de viață, contemplam firele în trei muchii ale sprâncenelor ei, pliurile umede ale pleoapelor, depunerile gălbui de pe corneele ei, mușchiuleții roșii, ca picioarele de scoică, din colțul ochilor ei. Mă minunam cum fiecare fir de geană era mai palid la rădăcină și devenea negru strălucitor la vârful ascuțit ca o sabie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mărar putea fi, de fapt, strălucirea dintr-un ochi de curtezană hitită de acum trei milenii. Realul nostru familiar desfăcea doar patru dimensiuni, ca patru largi petale întinse, pe când celelalte șapte rămâneau strâns înfășurate într-un cocon submicroscopic, păstrând în pliurile lor, nescoase la lumină niciodată, halci uriașe din povestea noastră, căci fiecare fir de păr al nostru avea lungime, lățime și adâncime și flutura-n timp, dar în același timp răsucea-n sine șapte mistice petale, niciodată revelate și știute
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culorile în dimensiunea a cincea, a șasea, a șaptea? Ce ochi de briliant deschideam cu toții în a zecea dimensiune? Maeștrii supremi în arta ongami aruncau în apă un ghemotoc de hârtie, din care prindea să se desfacă, în mii de pliuri și colțișoare, o fantastică floare de lotus. Herman știa că lumea-ntreagă era o astfel de floare de hârtie, scrisă pe toate părțile și așteptând să se desfacă în lacrima unui ochi uriaș. Că fiecare punct al lumii aștepta aceeași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de neuroni care-ntinsă ar fi fost cam cât patru coli de hârtie. Din cauza-ncrețiturilor ei, zone îndepărtate deveneau deodată vecine și se reuneau în simboluri absurde, în mituri nevrotice, în ceremonii ce nu duceau nicăieri. Fractali, turbioane, ecuații nelineare, pliuri... Cascade horociclice, păpuși rusești vârâte una în alta... Spații gravide cu spații gravide cu spații... Și totuși nu aceasta era realitatea, istoria nu era aleatorie și turbionară decât pentru cei care, încrețiți și boțiți o dată cu ea, trăiau în ghemotocul ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe masă cu palma până ce "toți munții vor fi coborâți și toate văile vor fi înălțate", așa încît lumea să devină din nou lizibilă. Pîn-atunci nu avea altceva de făcut decât să se-mbete, cu gâtul lui frânt de cine știe ce pliu al coalei pe care era desenat, cu organele delabrate, cu ficatul martirizat, cu fiecare deget răsucit în altă direcție (cute ale spațiului, cute ale minții), cu fiecare lacrimă și fiecare urdoare și fiecare sclipire a irișilor lui albaștri rătăcite în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu fețișoara în sine ar fi mirat pe cel care-ar fi privit-o mai atent, ci altceva, greu de-nțe-les la-nceput. Fața de păpușă îngîndurată, totuși atât de dulce, se ivise undeva mai jos decât ar fi trebuit dintre pliurile cortinei, de parcă tânăra femeie ar fi stat mult aplecată, poate chiar în genunchi. Sau ca și când o fetiță de zece ani și-ar fi pus, jucăușă, pe față o mască de femeie adevărată, coaptă sexual, cu pomeții dezvoltați de la atâtea și-atîtea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un cărăbuș din capăt, de la ceas, urcă și merse două stații, îmbrîncită încoace și-ncolo de clătinaturile vagoanelor și asurzită de zgomotul lor de fierărie. De unde stătea, agățată de mânerul din plafon, vedea spatele neobișnuit de gras al vatmanului revărsîndu-se-n pliurile unui maieu tetra ud fleașcă. În dreptul bisericii Sf. Dumitru își făcu câteva cruci repezi și recăzu în gânduri până la Făinari, fără să mai vadă nimic în jurul ei. La următoarea coborî, și când tramvaiul porni iar, huruind, un val de praf
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar un fel de amuzament tocit, înecat într-un plictis fără margini. Citaredul de piatră deschise ochii ca o păpușă mecanică (și ochii săi, care nu clipeau, se dovediră a fi de un verde mîlos), se înclină ușor, făcând ca pliurile togii sale să-și modifice curbele și punctele de catastrofă și, înălțînd către cer lira pe brațul stâng, lunecă degetele mâinii drepte pe cele șapte strune, stârnind o rumoare armonioasă. În același timp, cu aceleași mișcări rotunde și lente, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amicul său să se de-machieze. Acesta-și lepădase țoalele de marmură moale și stătea acum, doar în slip, cu capul și brațele albe, ceea ce dădea restului trupului său de tânăr zvelt și puternic o carnalitate uimitoare. Fiecare aluniță, fiecare pliu al pielii, fiecare coș de pe spate și firele de păr fin de pe șale păreau miraculos de omenești acum, când tânărul își lepădase atributele statuare. În comparație cu capul încă în întregime de piatră, pielea corpului era trandafirie, cu nuanțe mai translucide și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]