978 matches
-
Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile românești armonizează cu tabloul tainic
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o jerbă de scîntei și o ploaie de cioburi care căzură peste el ca o armată de boabe de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încet. Rămaseră Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Toată lumea era adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul și apa în toate direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
figură de proră pe corabia sa, se Întrebă În timp ce se gândea agitat la ce era de făcut. Simțea greutatea dăgii În buzunar. Poate că ar fi izbutit să ajungă la ea Înainte ca celălalt să se fi repezit la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după o noapte marcată de insomnie. Mă uit fără să pot face ceva. Sunt prea bătrână ca să plonjez către genunchii mamei și să mă agăț strâns de ei și totuși trebuie să-mi adun toate forțele ca să nu fac asta. După care, tocmai când nu era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua întâlnire. Tocmai terminasem cea mai somptuoasă masă din viața mea - Randall, cu mult mai disciplinat în privința dietei decât mine, comandase friptură de ton cu spanac, în timp ce eu plonjasem într-o friptură de vacă perfect prăjită și incredibil de fragedă, care fusese asezonată cu un sos béarnaise. Când Randall a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le spuneam cât de mare plăcere îmi făcuse să lucrez cu ei. Toată ziua amânasem momentul ăsta. Poate pentru că însemna că acest capitol din viața mea într-adevăr se sfârșea. Am apăsat pe send - cu entuziasmul cu care un om plonjează în apă rece. Ding. Ding, ding, ding, ding, ding, ding. Aveți mesaje noi. Înainte s-apuc să mă uit pe ele, Marie-Therese, o publicistă drăguță cu care lucrasem pe câteva cărți, a apărut, ca o furtună, în fața biroului meu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth, Ezechiel, Josy, Nathan, Rifka, Abigail, Abner, David, Lea. Apoi, firesc, fără grabă, pregătit parcă să primească aplauze ce i se cuveneau de mult, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de aur, cămile încărcate cu pietre prețioase și pânzeturi, o caravană de sclavi, o turmă de oi cu lâna așa de fină că n-avea nevoie să fie spălată niciodată. - Tu meriți prețul unei regine, îmi șoptea el, și apoi plonjam înapoi în lumea visurilor noastre comune. - O să-ți construiesc un mormânt de o frumusețe nemaivăzută, spunea Shalem. Lumea nu va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna Hélènei, care se pregătea să mi-o paseze. Mai apoi în timpul zilei dorii să înot în piscina interioară. Toate fetele ne adunaserăm acolo, iar băieții erau în curte, la o bere. Îmi dădusei jos prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă, să nu ne stea în drum prosopul tău pe care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a investit destui bani În problemă. Am Încercat o dată să mă Întorc acasă cu mâna goală dintr-o călătorie de afaceri, dar pe drum de la aeroportul Heathrow, am cedat și i-am spus taximetristului să oprească la Hounslow, unde am plonjat Într-un magazin de jucării Toys’ß’Us, adăugând o notă toxică senzației de rău produse de decalajul orar. Colecția mondială de păpuși Barbie a lui Emily este În prezent atât de extraordinar de desperecheată Încât e doar o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze de palmier În acvariul ei micuț de plexiglas. Cu capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de a mă speria și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și transformase În certitudine rămînerea mea În Estrella de Mar. M-am Îmbrăcat și m-am Întors pe balcon, unde am rămas ascultînd zgomotele celor care plonjau În piscina de dedesubt și ale mașinii de tenis care le tot servea ași tenismanilor amatori. Un vag iz de la gelul de baie Încă mai atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și am bănuit că scopul primordial al acestei călătorii În trombă era inspirația, o extensie a rolului său de responsabil cu buna-dispoziție de la Clubul Nautico. Către sfîrșitul excursiei, a parcat iar În Plaza Iglesias, a ieșit din Saab și-a plonjat direct În mulțimea de oameni care se călcau pe picioare la intrarea În galerii și librării. Veșnic cu zîmbetul pe buze, cu o expresie sinceră de adolescent prietenos, părea că se cunoștea de cînd lumea cu toți cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul continua să plutească pe deasupra mea, cîntînd din cablurile de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns bara de control, parcă strunind un cal Înaripat. Corabia văzduhului se Înclină adînc și plonjă pe deasupra livezii, aproape atingîndu-mi fața cu aripa stîngă. M-am ghemuit printre trunchiurile arse, În vreme ce deltaplanul zbura În cercuri largi pe deasupra mea, gata să se repeadă din nou dacă Încercam să ajung la poarta ce dădea spre casa Hollinger. Ținîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
păstorea. În dimineața următoare, trecînd cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzut? — Serialele erau de tot rahatul, dar ea dădea bine. Are genul potrivit de osatură a feței. — Și acum e cu Sanger? Cum reușește omul ăsta? — Are un talent special, și nevoi speciale. Adolescenta franțuzoaică scoase un țipăt ascuțit și plonjă În piscină. Cioburile de apă răspîndiră o explozie de lumină prin toată grădina. Laurie Fox tresări și căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o perie placată cu argint. Încercînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]