966 matches
-
ceea ce avem, în același timp, cel mai detașat de exterior și cel mai puțin pătruns de intelectualitate. Să căutăm, în zonele cele mai adânci ale sufletului nostru, punctul unde ne simțim cât mai aproape de propria noastră viața [s.n.]. Atunci vom plonja, din nou, în durată pură, o durată în care trecutul, mereu în marș, crește, fără încetare, printr-un prezent absolut nou [s.n.]. Dar, în același timp, simțim cum se întinde până la limita lui extremă, resortul voinței noastre. Trebuie, printr-o
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru a le stabili determinări cât mai precise în opera ce se naște astfel. Din acest motive, actul de creație artistică nu este rodul unei imaginații aride, pentru ca, prin intermediul lui, autorul se plasează chiar în interiorul vieții. Poetul creează din sine, plonjând în profunzimile propriului eu, întrerupând propriul lui elan vital, înscriind propria indeterminare (liberate) în opera pe care o produce, căutându-i o expresie adecvată - iată de ce "gândul" este "cufundat". Pentru celălalt atribut al gândirii poetice ("geometric") aflăm o sugestie utilă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
arunca în el : vei pieri, fiindcă oceanul Coranului e adînc, iar dacă cel ce se cufundă nu s-ar mărgini să aleagă locurile cele mai apropiate de țărm, el nu ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din milă pentru univers Alții au țintit către centrul oceanului ori mai degrabă el i-a atras și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
anemice, nici oamenii nu-i păreau de nădejde, de vreme ce s-a oprit asupra unor „tineri hipi, solizi, slinoși, cu priviri tâmpe”. Până și speranța că s-ar putea stabili în preajma unor ruși se risipi. Atunci poate rămânea Alaska. Cum să plonjeze în plin secol XIX? În cele din urmă, împuternicitul Alioșa cumpără un loc ideal la Vermont unde se va stabili cu familia. 3. CAZUL KNUT HAMSUN - Knut Hamsun al lui Papini din Gog: o vizită la Knut Hamsun. Începutul acestui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în istoria personală a fetei, neanticipată câtuși de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată de un cutremur lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri de pe pajiștile cu flori otrăvite ale uitării, ce-o conduceau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea, și totuși de-a lungul lui, alunecând înspre un rotocol veridic concentric, dar exterior. Numărul îi reușea în primul rând pentru că, adevărul având o natură spiralată și diferite grade de profunzime, Pasife se pricepea să-l răsucească după voie, plonjându-și mâna în el cu naturalețe, ca și cum unghiile ei ar fi fost solzi crescuți direct pe el. Cert e că nimeni n-ar fi putut spune unde se termina mâna și unde începeau șerpii râurind prin ea: mâna reginei le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
coarne - emolientul lor cel mai pătrunzător în imaterialitatea-i. Mintea noastră ia prima taurul de coarne, și-l conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre cretanii simandicoși de la curte, ce-l priveau ca pe-un barbar, trebuia să pară mai stăpân pe meșteșugul lui decât era în realitate. Însă omisiunea cu pricina îl denunță îndeajuns de elocvent reginei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pronosticuri clădite pe el să tremure ca simple miraje. Cum pe plajă nu existau obstacole naturale în calea urmăritorilor, Rică se îndreptă instinctiv spre un grup destul de compact de nudiști aflat la vreo sută de metri de el. Abia odată plonjat între trupurile ce-l alcătuiau descoperi el natura eterogenă a acelei mulțimi: oarecum după modelul atomic, norul exterior, aflat în majoritate la verticală, învelea un nucleu central mult mai contorsionat și închegat până la întrepătrundere de pasiuni carnale dezlănțuite. Nu-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un sens impersonal, lipsit de orice conotații morale. Bun, le priponește omul cât poate de posesiv, dar zadarnic... Apa le ia inevitabil, chiar dacă nu pe toate o dată. Ajuns cu raționamentele la acest impas în formă de peninsulă, gândul lui Rică plonjă temerar către o concluzie legănată simultan de tangaj și ruliu: "Orice lucru e în imersiune și mustește, la rându-i, de posibilități de imersiune". Gata cu discriminarea între infinitul mare și cel mic! Sentimentul oceanic purta găinăria cu aceeași grație
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi sursa ultimă a valorii. În minte i se învârtea un disc din copilărie cu Olandezul zburător, ascultat obsesiv de tatăl ei. Când izbucnea furtunos corul umbrelor și vocea fantomei tuna "sieben Jahre sind vorbei"6, tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de Ondine se inspira din opera wagneriană: tatăl ar fi dorit-o purtătoarea eroului înspre izbăvire, călăuzitoarea lui afară din învolburata nedeterminare. Cu alte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al lui. Fulgerător, mimă cu măiestrie o indispoziție violentă aproape înainte ca el să-și recunoască eșecul; i-l fură, practic, de sub nas, atribuindu-și-l explicit. Între flăcăul speriat și mareea de neputință pe cale de a-l cuprinde, femeia plonjă prompt și strălucit, ca etrava unei șalupe de salvare. Fața ei frumoasă se schimonosi histrionic într-o grimasă de durere, ce dădea impresia că o migrenă i-ar fi compromis subit participarea la act, mai înainte de-a se pierde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Rică nu reuși să-și găsească tihna printre cei ce-l înconjurau: apropierea dintre ei fusese compromisă, și asta nu din cauza rulotelor cochete în care amfitrionii se mutaseră, a frigiderelor prin care răscoleau cu nonșalanță și a televizoarelor ce-i plonjau rutinier în visare. Nici noua lor afirmare de sine bătătoare la ochi nu îi înstrăină de el atât cât o indiferență ce-i căptușea lui lăuntrul, ca un mușchi gros, iubitor de liniște și umbră, crescut abundent peste noapte pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că, pe înserat, Ondine obișnuia să facă o lungă plimbare cu bicicleta prin zonă, dar știința asta adânc scufundată n-ar fi ieșit la iveală decât dacă vreun răscolitor de suflete și-ar fi permis, pentru un motiv oarecare, să plonjeze întrebător într-acolo. Cât despre Ian însuși, nu mai știa că știe; memoria sa selectivă nu-i restituise din trecutul complex decât senzația plăcută de mers pe malul înverzit al apei și o chemare implicită la repetarea ei. Astfel, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
liber, ce se perindau pe lângă el; înserarea le făcea anonimatul cât se poate de firesc. Fu depășit încet de-o navă împinsă solemn de remorchere înspre mare. Lung și înalt, ro-ro-ul Baltic Ace ecrană câteva minute bune soarele în agonie, plonjând în dreptul său malul Rinului într-o obscuritate și mai deasă decât a amurgului înconjurător. Cei doi drumari își ținură astfel companie vreme de-un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
afișul ofertei mediatice și deturnează revolta. Pendulînd între globalizare și atomizare, omul zilei, conectat la pulsul planetar suportă, nota cineva, un "transfer de anxietate". Vizibilitatea nu-i atenuează angoasa. Iar cultura media, dincolo de forța de socializare, este cultura dominantă. Ea plonjează în actualitate făcîndu-ne părtași la Istoria unui stat-lume (cum spunea J. Galtung) și creează, într-un ritm frenetic, tipare și identități. Produsele media flatează populismul cultural și diseminează (staruri, reclamă etc.) o ideologie implantată (scrie D. Kellner). Acest capital cultural
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu experiențele caracteristice postmodernismului, dînd ca exemplu "extazul comunicării" în special prin intermediul mass-media, a computerelor și a noilor tehnologii. El a declarat acea experiență ca "desuetă", după care el însuși s-a lăsat absorbit de ea. 33 Baudrillard recunoaște că plonjează în "ficțiunea care este America", pătrunzînd în "America văzută ca ficțiune". Într-un articol ulterior, el a insistat că aceste reflecții asupra Americii sînt "de fapt ficțiune" (Baudrillard, 1993: 243 f). Cu toate acestea, aș sugera că acest text oferă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
târziu. Dimineață, eu băusem un ceai și mâncasem niște gem de prune făcut de mama, iar Gerge ca de obicei, nu luase nimic în gură. Norocul nostru că un băiat din partea cealaltă văzuse scena; și-a scos tricoul, a plonjat în apă ajungând la podul mobil. Ne-a ajutat să urcăm bicicletele pe"pod”, lămurindu- ne că era proprietatea celor de la "Ape”, care îl foloseau pentru măsurători, dar îl lăsau și sătenilor. Am vrut să filmez, dar George mi-a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mize, anume și din cauza restricțiilor pe care le impunea cenzura când, spunea Iordan Chimet, puteai anula realitatea din jur printr-un simplu gest al mâinii, ca o pasă magnetică, o pasă care te introduce într-o altă realitate, putând să plonjezi în irealitate. Ca și cum ai fi cerut azil politic, dar și estetic, cu atât mai mult etic, în lumea fantastică. Dar această lume ne atrage irezistibil nu numai când suntem copii acaparați de povești. Mă rog, atracția respectivă ține propriu-zis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre nașterea dvs., domnule Mărășanu! Ei, chiar așa? Pot s-o aud și eu? A.B.Se zice că din când în când, înainte de naștere, părăseați pântecul mamei și vă arătați în vis unei isihaste? Și după aceea, ce făceam: plonjam din nou în pântecul mamei? Ori vrei să șocăm cu întrebarea de început? A.B.Nici una nici alta. Cert este că unele nașteri nasc, la rândul lor, legende. Să nu faci vreo asemănare între nașterea mea, scrib vândut poeziei, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să moară) dacă Ilenuța lui Bunea va naște băiat. Mătușa Șerbana n-a murit însă, și-a văzut visul împlinit, sporind și mai mult aura metafizică din jurul acestei nașteri. A.B.Cum s-ar spune din amnios, cum ziceți, ați plonjat direct în legendă, în metafizică? Țin minte drumul pe care-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intre, fără complexe, în rândul poeților demni de interesul nostru. Constat că te-ai pregătit serios pentru dialogul nostru: mă bucură faptul! A.B.Mulțumesc! Dar, unde și când ați deprins primele cunoștințe despre limbă? Despre limba vorbită, de îndată ce am plonjat prin țipăt, din lagărul-pântec în pântecul-lagăr (al lumii), ca să folosesc un vers din recenta mea carte Deșertul invizibil, col. Opera Omnia, Iași, 2014. Despre limba poetică, am început să învăț din școală, când am avut acces la raftul bibliotecii. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
limpezimea percepțiilor. Mărunt și insignifiant într-o lume uriașă! O realizare mentală și-atât! Mă aflam atunci în aceeași ceață ca și acum, în ambasadă. Aranjamentul interior, ornamentațiile orientale, lumea - indieni și români, deopotrivă - toate acestea m-au făcut să... plonjez într-un univers mai mic acum, dar promițător de un altul, unul mare și real, situat într-un viitor nedefinit și nu de noi hotărât. Anticamera viitorului! Al unui viitor apropiat Dianei. După ce am servit o pizza în trei, într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
șederea în Argentina; totuși, am apreciat mai mult Brazilia (ca turist, vreau să zic); de atunci am fost la Malta, la congresul Atlas linguistique méditerranéen. În acest moment nu am în vedere nici o altă călătorie - prin urmare, mă pregătesc să plonjez în tenebrele iernii nordice. Călătoria dvs. la Marina (Vedbaek este într-adevăr la două stații de autobuz de mine) îmi va da ocazia să vă cunosc. Faptul că nu am fost invitat este cu adevărat surprinzător. Înainte de toate sunt cetățean
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
compoziție scrisă de Sarah care ne-a cam tulburat: „Mi-am dorit să fiu un porumbel,“ ceea ce a făcut-o pe Jayne să izbucnească în lacrimi, iar eu m-am uitat în tăcere la desenele cu Terby - zeci de desene - plonjând asupra unei case care semăna cu a noastră, furios și într-o dispoziție războinică. Părinților li s-au mai oferit „coșulețe contra stresului“ care conțineau, printre altele, un volum numit O buruiană poate fi transformată în floare. Aceste contacte m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]