3,494 matches
-
esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită plasticitate. Cititorul trebuie să le descopere. John R. Searle - Realitatea ca proiect social, trad. din engleză de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon; Polirom - Col. Plural M, Iași, 2000; 192 p.; 75.000 de lei.
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
cuvinte, a lidership-ului cultural. De altfel, nici literatura n-ar mai juca în societate rolul de altădată. Marginalizată, o formă de comunicare printre altele, ea s-ar adresa unui public de nișă. Cu precizarea că publicul însuși ar deveni unul plural, răspunzând unor solicitări multiple. Apariția internetului adaugă în tablou câteva pete de culoare. Ceea ce Cărtărescu însuși considera ca fiind o evoluție inevitabilă este „democratizarea” judecății. N-ar mai fi posibilă o instanță de selecție și, cu atât mai puțin, o
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
din Ierusalim. Participa la consiliile de redacție ale publicațiilor străine: Asian and African Studies din Haifa-Ierusalim, Nations and Naționalism din Londra, Études sur la Mediterranée Orientale et le Monde Turco-Iranien din Paris, Central Asia and the Caucasus din Luleå, Suedia, Plural Societies din Leiden, Politique et Sociétés din Montreal. Yaakov Landau s-a făcut cunoscut mai cu seamă prin cercetările sale asupra ideologiei și mișcărilor naționale din Egipt și Turcia , asupra panislamismului, panarabismului panturanismului și a radicalismului politic în Orientul Apropiat
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
În Polonia sunt 2.478 de comune. Comunele sunt unitățile principale ale împărțirii administrative a țarii. Echivalentul polonez pentru cuvântul „comună” este "gmina" [ˈgmina], la plural "gminy" [ˈgminɨ]. Acest cuvânt este derivat din , care are același sens. Există trei tipuri de comune în Polonia: Comunele rurale pot avea sediul în orașul care are statutul de comună urbană, spre exemplu comună Ustka este administrată din orașul Ustka
Comunele Poloniei () [Corola-website/Science/314473_a_315802]
-
(sau doar Nabis, Profeții, din termenul din ebraica pentru cuvântul profet, articulat la plural conform articolului hotărât plural din franceză, leș) a fost un grup de tineri artiști avangardiști din Paris, Franța, de factură postimpresionistă din anii 1890, care au avut o influență semnificativă asupra "artelor frumoase" și artelor grafice în Franța la sfârșitul
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
(sau doar Nabis, Profeții, din termenul din ebraica pentru cuvântul profet, articulat la plural conform articolului hotărât plural din franceză, leș) a fost un grup de tineri artiști avangardiști din Paris, Franța, de factură postimpresionistă din anii 1890, care au avut o influență semnificativă asupra "artelor frumoase" și artelor grafice în Franța la sfârșitul secolului XIX și începutul
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
similară este că Luca era găzduit în Troa, statul provinciei care include ruinele Troiei antice, unde scrie în "Fapte" la persoana a treia despre Pavel și călătoriile lui până ei ajung la Troa, unde comută la persoana întâi și la plural. Acestă secțiune cu "noi" din "Fapte" continuă până grupul pleacă din Filippi, când scrierea lui revine la persoana a treia. Această schimbare are loc din nou când grupul se întoarce la Filippi. Există trei "secțiuni cu noi" în "Fapte", toate
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
Lipsa acordului în situațiile în care vorbitorii se așteaptă la prezența lui se numește "dezacord" și este percepută ca o greșeală de limbă. De exemplu, în propoziția "Ele citesc", predicatul "citesc" are forma corespunzătoare persoanei a III-a și numărului plural, formă impusă prin acordul cu subiectul "ele" (un pronume personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
este percepută ca o greșeală de limbă. De exemplu, în propoziția "Ele citesc", predicatul "citesc" are forma corespunzătoare persoanei a III-a și numărului plural, formă impusă prin acordul cu subiectul "ele" (un pronume personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în acest grai. Un vorbitor al altui grai, în care nu
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
folosit pentru "v". Toate literele esperanto moderne sunt atestate, în afară de "ĉ, ĝ, ĥ, ĵ, ŝ, ŭ". Formele verbale cunoscute sunt "-á" la prezent, "-ó" la imperativ, "-se" la infinitiv. Substantivele erau terminate cu "-e" la singular și cu "-es" la plural; articolul era la singular "la" și la plural "las". Se pare că nu exista cazul acuzativ și că accentul era la fel ca în limba esperanto modernă, cu excepția cazului când se aflau în terminații, ca în "-á" și "-ó". Doar
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
atestate, în afară de "ĉ, ĝ, ĥ, ĵ, ŝ, ŭ". Formele verbale cunoscute sunt "-á" la prezent, "-ó" la imperativ, "-se" la infinitiv. Substantivele erau terminate cu "-e" la singular și cu "-es" la plural; articolul era la singular "la" și la plural "las". Se pare că nu exista cazul acuzativ și că accentul era la fel ca în limba esperanto modernă, cu excepția cazului când se aflau în terminații, ca în "-á" și "-ó". Doar patru versuri ale etapei "Lingwe uniwersala" (din 1878
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
h ħ i j k l m n o ó p r s ś t u ŭ v z ź. În această etapă "v" îl înlocuise pe "w" pentru sunetul [v]; inflexiunea verbală pentru persoană și număr a fost abandonată; pluralul la nominativ era "-oj" în loc de "-es" (precum și adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
greutate”). Zamenhof a perfecționat limba în următorii ani. Cele mai multe îmbunătățiri au provenit prin traducerea de literatură și poezie din alte limbi. Accentul final în conjugarea verbelor a fost respins în favoarea accentuării celei de-a doua vocale, iar forma veche de plural "-s" a substantivelor a devenit un semn al terminației timpurilor verbe, cu un imperfect "-es" rămas până aproape de publicare. Accentele ascuțite în stil slav ale diacriticelor au devenit circumflexe pentru a evita apariții unor sentimente de naționalism, iar noile forme
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale acestui tip formal sunt rar folosite, iar cele de persoana I și a II-a plural și mai rar, dar există și un tip formal de limbă vorbită mai simplu, cu verbul auxiliar invariabil "o": Acest timp, rar folosit în limba vorbită, se formează din viitorul de registru elevat al verbului auxiliar "a fi" și participiul
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
impudoarea dictează și decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a pregătit și «educat» să respingem și să refuzăm, în masă, sunetul și imaginea acestor vulgarități. Acesta e șocul, cel puțin pentru mine, care scriu rar la persoana I plural. Rezistența ignoranței triviale mă angoasează zi de zi și ceas de ceas.” Îi înțelegem scriitorului exasperarea. Să mai observăm că articolul în care îi dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
trăiri. Aceasta este și impresia pe care o lasă recenta carte a doamnei Mariana Șora, Două jurnale față în față. Un titlu cam didactic. Mai atracțios cred că ar fi fost, pur și simplu, Jurnale, titlu suficient de sugestiv prin pluralul său, care ar fi lăsat inițiativa comparatistă pe seama cititorului. Dar să nu căutăm pete în soare... Volumul cuprinde de fapt două etape dintr-un jurnal pe care Mariana Șora l-a ținut întreaga viață. Vreo doi ani de început (1938-1940
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
personaj de-o șchioapă, încins cu curea aspră, cu barba pînă la genunchi - deștept ca un șarpe, înțelept ca o carte veche cu copci și bun, bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul îl impune Arghezi, cu insistență), tîrg pestriț, unde varietatea încîntă și face cu neputință plictisul marilor metropole. Departe de a fi aseptic și disciplinat, zvăpăiatul copil al unei turme de oi și-al unei mănăstiri, zvîrlit pe malul unei ape
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
ăsta o să trebuiască să devin ceva mai vagă. Îmi pare rău că sunt nevoită să vă dezamăgesc, dar n-o să vă dau nici o descriere tehnică a experiențelor sexuale pe care le-am avut cu Adam. (Da, sper că ați sesizat pluralul.) Sigur că aș putea să vă fac o descriere care să sune mai curând a text din manualul unui student în anul I la anatomie. Și aș putea să fac ca totul să sune ca o scrisoare adresată rubricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și-am început eu să butonez tastatura. Ba chiar m-am așezat pe scaun, în locul ei. „Egoistule! Repede să te instalezi tu... Măcar pot să mă uit și eu sau e și asta secret, ca telefoanele tale de dimineață?“ Apreciam pluralul, dădea măsura geloziei (deci și-a iubirii, ar fi adăugat ea; eu nu eram de acord). N-am zis nimic, dar am tras-o ușor în brațele mele. Gestul făcea cât o mie de răspunsuri. Apoi am deschis fișierul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e!“, l-a lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el, enervându-mă. Bineînțeles că mă uitam prin ei și zâmbeam diplomatic. „De ce? Mi se poate-ntâmpla ceva? Ne-a pregătit Mihnea vreo chestie și noi nu știm?“ „Nu folosi pluralul.“, m-a fulgerat Maria. „Mihnea vorbea doar de tine.“ „Corect. Cât despre ce-ai întrebat mai devreme, poate-ți răspunzi singur, gândindu-te ce faci mâine. Chiar, ce faci mâine?“ „Mă-ntâlnesc cu-o cunoștință. Și voi nu sunteți invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
structura ființei supuse unei noi adaptări. Dar... Prăbușirea unui astfel de edificiu nu este o treabă ușoară. Trebuie cap și metodă. Pentru asta, istoria modernă (și contemporană) a adus prezentului (nu "tutulor"!) un binom de profunzime și răutate, eficient ca plural de metode, în stare să producă, pe lângă alte inducții, o stilistică a mesajului subliminal, care îl face pe prostul cuminte să se sperie de câtă deșteptăciune este în stare după două drumuri cu avionul. Într-un asemenea context (cu oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-icește) în corpus 2.1.2.1. Frecvența și productivitatea adverbelor în -ește (-icește) O pondere importantă în inventar au adverbele în -ește care se glosează prin "ca.../în felul/așa cum fac/așa cum se întâmplă în cazul + substantivul corespondent la plural" (haiducește "ca haiducii, în felul haiducilor", mișelește "ca mișeii, în felul mișeilor" etc.) și adverbele în -ește care au legătură cu numele unor popoare, al locuitorilor dintr-o anumită zonă etc. (ocurențele adverbelor cu valoare substantivală desemnând limba sau dialectul
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
empiric și subiectul universal, dintre ceea ce se realizează În orice individ uman, dar care nu se epuizează În el; această distincție trebuie să fie și locul armonizării dintre Stat și Individ, susține filosoful. Numai pe această bază a unității dintre pluralul subiecților și unicitatea Statului se poate concepe idealul de Stat adică al Statului subordonat Rațiunii, Statul Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Apropo, acum n-ar fi bine să dăm ceva? Cum îi cheamă pe cei doi profesori? Asta ca să fim siguri că totul decurge bine, să n-avem surprize. Nu ne îndoim că poți face față unui examen, dar... Vorbea la plural, însă nu puteai s-o iei ca pe raza de speranță mult așteptată, că lucrurile într-adevăr sînt pe cale să se întoarcă la vechea și plăcuta lor stare. Poate era obișnuință, poate voia s-o implice și pe mama în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]