971 matches
-
CNCL, CSA a primit misiunea de a asigura reglarea comunicării audiovizuale în mod independent față de putere și într-un peisaj audiovizual prelucrat prin logica "deschiderii către privat"36. Acest organism are și misiunea, între altele, de a veghea la expresia pluralistă a curentelor de gîndire și de opinie și la onestitatea informației. Este un așa-numit tratament al informației care a devenit un punct sensibil al comunicării politice. Înmulțirea mijloacelor media și accelerarea circulației informației ar putea fi un factor de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
colective. Al doilea obstacol se traduce prin tendința modernă de a accentua viziunea tehnică asupra comunicării, dominată de ideea de transfer al informației în detrimentul semnificației și al interpretării. În acest caz, eroarea rezidă în a aprecia drept univoc ceea ce este pluralist sau reamintindu-l pe J. Ellul a confunda informația de ordin structural și cuvîntul de ordin existențial. Comunicarea politică nu mai este decît o formă particulară, un sistem parțial printre alte sisteme care ar respecta aceleași principii, compus din aceiași
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
250 000, peste 400 000, potrivit istoricului Jean Ancel, de morți dintre membrii comunității evreiești, deportați în Transnistria. Asimilarea acestui adevăr presupune o educație mai lentă. Eforturile de a rupe tăcerea în ceea ce privește realitatea unei culturi antisemite în sânul unei culturi pluraliste românești s-au petrecut în paralel cu eliberarea de comunism. Este pasionant de urmărit producția unor tineri istorici, lucrările tinerilor arhiviști care, pe de o parte, reiau studiul politicii lui Antonescu, pe de altă parte, își propun să analizeze și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
atât demiterea guvernului și desființarea Consiliului de Stat, cât și înființarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, care preia întreaga putere în stat, și a Consiliului Militar Superior, subordonat CFSN40. Se adaugă, esențial, abandonarea rolului conducător al partidului unic, un sistem democratic pluralist și organizarea de alegeri libere, separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească și alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unu sau cel mult două mandate, propunerea ca țara să se numească România, restructurarea economiei. La preluarea puterii de către Ion Iliescu, CFSN exprimă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
despre trecut. Însă restructurările substanțiale aveau să fie inițiate cu o întârziere de un deceniu. Marea prefacere a fost ocazionată de "reforma comprehensivă" a educației postdecembriste, care a presupus introducerea manualelor alternative în educația de stat, reluându-se astfel tradiția pluralistă a literaturii didactice românești întreruptă vreme de jumătate de secol prin manualele unice care au monopolizat discursul școlar între 1948 și 1999. Pluralizarea discursivă în discursul școlar despre trecut a contribuit la instituirea unei "piețe a memoriei" în care diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin mișcările stradale care au cuprins România în decembrie 1989, la care s-a adăugat concursul manevrelor de culise, nu a propulsat societatea românească afară din comunism. Tranziția de la o societate închisă, totalitară, de tip stalinist, către o societate deschisă, pluralistă, de tip democratic, avea să fie nu doar lungă și epuizantă, dar ea avea să se petreacă (în cea mai mare perioadă a ei) sub directul ghidaj politic al vechii garnituri comuniste. În locul unei "terapii de șoc" care să scuture
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imagini variate, foarte mulți oameni au ajuns să creadă că acele evenimente sunt fapte obiective, uitând că informațiile sunt interpretate, editate și comentate de specialiști. Astfel că, pentru marea majoritate a populației, televiziunea a devenit „lumea reală” a unei culturi pluraliste. A trăi într-o eră postmodernă înseamnă a conviețui într-o lume creată prin juxstapunerea de diferite imagini. Lumea ecranului combină imaginile nediferențiate și le aduce în prezent, iar postmoderniștii se întreabă dacă există cu adevărat, în lume, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
program paralel de sprijin atât pentru alcoolic cât și pentru familia acestuia. În sociologia religiei este larg acceptată ideea conform căreia credința religioasă influențează atât viața individului, cât și a comunității. Datorită acestei relații dintre credință și comportament în societatea pluralistă contemporană pot să apară situații conflictuale nu doar la nivel teoretic, ci și social. MacIntyre este de părere că societatea postmodernă nu este caracterizată de consens, ci de divizări și conflicte nu doar între diverse tradiții, ci și în interiorul aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
opinie intolerantă... 2. Societățile totalitare impun unanimitatea în domeniul valorilor. Multe dintre comunitățile tradiționale sunt, de ase-menea, unanime, iar "oamenii cumsecade" îi sancționează pe cei care nu gândesc la fel ca ei. Dar dacă se relaxează constrângerile, societatea devine, treptat, pluralistă. Coexistența sistemelor de valori divergente se numește toleranță. Dar ea poate să dea naștere și unor opoziții ferme. Conflictele de valori au tendința să fie mai dure decât conflictele de interese, deoarece sunt însoțite de emoții și agită pasiunile. Când
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a competiției, în timp ce marile forțe spirituale predică dra-gostea pentru aproapele și dreptatea. "Morala burgheză" este respinsă din același motiv. Ea este esențial o morală a aparențelor: totul e în regulă atâta timp cât fațada este intactă. O societate de indivizi liberi și pluralistă, în care coexistă o mulțime de opinii și de valori diferite, chiar opuse, nu poate supraviețui fără un minim de toleranță. Dacă la început toleranța era o alternativă pentru a evita conflictele sângeroase (în special războaiele religioase), puțin câte puțin
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
doză de bun-simț." Argumente care trebuie respinse Vrem să prezentăm trei argumentări frecvent folosite și care, contrar celor nouă criterii precedente, duc la judecăți de valoare nefondate și la acțiuni dăunătoare. 1. Prima pornește de la ideea că într-o societate pluralistă, unde coexistă mai multe concepții politice și morale, va fi acceptat ceea ce a proclamat majoritatea democratică. Or, pare destul de clar că majoritatea nu poate fi un criteriu nici al adevărului, nici al corectitudinii. O societate de-mocratică poate produce devieri care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este bazat pe dualitatea dintre un „Eu” și un „Tu”. Este modus amicitiae, un mod de comunicare marcat în primul rând de o coparticipare interpersonală directă și sinceră. Modul de a fi al agresivității este expresia unui tip de relație pluralistă, atât în ceea ce privește contactele cu mediul, cât și cu lumea socială. În sensul acesta pot fi diferențiate două aspecte relaționale ale agresivității ca mod de existență: captarea mediului fizic, ambiental prin următoarele mijloace: apucarea fizică („prinderea cu mâna”), mușcarea („prinderea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de mentorii C., eseul Cubism și empirism, aparținând lui Leonce Rosenberg, manifestul Sensibilitatea futuristă al lui F. T. Marinetti, care își anunță și intenția de a vizita redacția revistei și de a ține o conferință în octombrie 1923. Atitudinea pluralistă a C. se menține, de altfel, de-a lungul întregii sale apariții, iar interesul publicației îmbrățișează o arie foarte largă de manifestări ale artei moderne, prin noile curente, constructivismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Cele dintâi note și însemnări ale conducătorilor revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
a acestora. Situația nu s-a schimbat în esența ei nici când sistemul comunist a încercat să cosmetizeze sistemul electoral, în sensul că în aceeași circumscripție au fost acceptate două sau chiar trei candidaturi. Nu era vorba de o alternativă pluralistă sau pluripartitistă, alegerea se făcea în continuare între membrii aceluiași partid, aceștia fiind desemnați de aceeași forță politică și pe aceleași criterii și opțiuni politice. Cel mult se putea vorbi de alegeri între candidați, bazate pe anumite caracteristici personale 10
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
deciziilor individuale și de grup, ci și de statele și societățile în care operează cei cu putere de decizie. Aceștia nu acționează într-un vid politic, ci în cadrul dezbaterilor politice, influențate de presiunile sociale și de factorii internaționali. În democrațiile pluraliste, părțile interesate influențează politica externă prin grupuri de interese și partide politice, pe când în regimurile dictatoriale aceste influențe sunt mult mai puțin evidente 88. Grupurile de interese și opinia publică își exercită influența inclusiv prin intermediul legislativului. Unele democrații au sisteme
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
la nivel internațional, toți parlamentarii aleși reprezintă interesele, ideile și valorile alegătorilor nu numai în parlamentul național, dar și în Adunarea Parlamentară, și sunt potriviți pentru stabilirea unor legături eficiente între diferitele niveluri de guvernare. Mai mult, adunările parlamentare sunt pluraliste în componență, așa cum atât guvernul cât și parlamentarii opoziției sunt reprezentați în funcție de numărul de locuri în parlamentul național. Aceasta constituie o diferență semnificativă în cazul Adunării Generale a ONU unde, delegațiile naționale își formulează politicile având în vedere prioritățile guvernului
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
nivel internațional, toți parlamentarii aleși reprezintă interesele, ideile și valorile alegătorilor nu numai în parlamentul național, dar și în Adunarea Parlamentară internațională, și sunt potriviți pentru stabilirea unor legături eficiente între diferitele niveluri de guvernare. Mai mult, adunările parlamentare sunt pluraliste în componență, așa încât atât reprezentanții puterii cât și parlamentarii opoziției sunt reprezentați în funcție de numărul de locuri deținut în parlamentul național. Introducerea unei dimensiuni parlamentare organizațiilor guvernamentale, indiferent de domeniul de activitate și de profil politic, economic, de securitate sau consacrate
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
altora, formulate În cadrul altor logici instituționale, posibil contradictorii. Friedland și Alford (1991) afirmă că definițiile performanței și riscului sunt construcții culturale, dar și politice instituite, În primul rând, de către stat prin legile fiscale și procedurile contabile. Noi considerăm Însă societatea pluralistă În care statul este doar unul dintre constituenți, poate cel mai important, care negociază definiția socială a performanței; statul la rândul său se bazează În elaborarea normelor pe dialogul social și pe negocierea socială dintre grupurile de interese. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
hemodializă/transplant) și, nu în ultimul rând, capacitatea de înțelegere și posibilitățile societății (ale colectivității) de a oferi individului bolnav șansele dezvoltării autonome și integrării comunitare. De aici și dificultatea de a oferi soluții univoce. Abordarea trebuie deci să fie pluralistă, descriptivă și analitică. Conflictele etice în cazul bolii ADPKD apar atunci când percepția este fragmentară, axată asupra unei singure categorii morale sau valori etice și când presupuneri sau idei preconcepute înlocuiesc rezultatele certe și progresele istorice în protecția drepturilor omului. De
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai erau filtrate de autoritățile (diplomația) statului de origine. Această perspectivă a stat ulterior la baza modelului politicii globale, influent în mediile liberal-instituționaliste contemporane. S-a făcut simțită tendința de inspirație pluralistă de a înțelege relațiile internaționale cu ajutorul metaforei nonierarhice a rețelei, iar interacțiunile actorilor nu mai sunt constrânse de granițele naționale, ca în modelul realist. Astfel, se poate evidenția un domeniu al politicii globale în care interacționează guvernele, organizațiile internaționale (guvernamentale
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
e garantat de o Constituție necomunistă, în timp ce în cazul celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii stângiști au scandaloasa libertate de a se manifesta nestingheriți într-un sistem pluralist, liberal, în timp ce simpatizanții liberali (în sens larg, nu partinic) sunt în permanență asupriți de sistemele socialiste, în cel mai bun caz parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
evident față de hard politics, interdependenta economică constituind o modalitate de a conecta statele la nivel regional și chiar mondial. Sfârșitul Războiului Rece a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că începând cu acel moment securitatea nu mai reprezintă (nici pentru teoreticieni, nici pentru practicieni) o direcție de analiză strict politico-militară a unui stat. În noul context, conceptul de securitate se redefinește (aproape de la sine) acordându-se pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
perioadă de timp evreii au fost unicii susținători ai monoteismului absolut; cu toate acestea, după venirea creștinilor arabii se vor opune noilor concepții legate de poporul ales și teritoriul sfânt. Societatea islamică încă de la începuturi a fost una de tip pluralist, cuprinzând mai multe civilizații și culturi cărora le erau acordate privilegii corespunzătoare; odată cu înființarea primului stat islamic s-a semnat un tratat între toate triburile din zonă, inclusiv cele evreiești, prin care se instituia libertatea religioasă, precum și drepturile și îndatoririle
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Pe termen lung, după ce zona va fi pacificata și raporturile de forțe se vor schimba, este posibilă angrenarea puterilor occidentale (de exemplu: UE) în procesul de democratizare a vietii interne a statelor din regiune. Se ridică totuși întrebarea: climatul democratic pluralist va fi soluția pentru bararea ascensiunii extremismului islamic fundamentalist de tip ISIS? Rezultate posibile pentru Scenariul 3: Scenariul propus este posibil, însă pentru instaurarea unei ordini în Orientul Mijlociu soluția pacificării zonei trebuie să vină, în primul rând, din interiorul regiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sistemul valoric de bază al credincioșilor fundamentaliști islamici, care nu constituie o amenințare. Pentru a se ajunge la o normalizare a lumii orientale este necesar să se implementeze forțe politice locale în statele islamice, cu scopul construirii unor societăți civile pluraliste și a unor instituții politice democratice bazate însă pe valorile islamice. În ceea ce privește viitorul comun al israelienilor și palestinienilor se impune crearea unui dialog eficient între cele două părți, care să înlăture lipsa de unitate existența la acest moment în cadrul societății
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]