2,024 matches
-
oraș. În culori vii, îmbinate cu gust, având modele îndrăznețe și ornamente ce făceau deliciul oricărui privitor, acestea completau armonios obsesia mea pentru o minaudiere. Am înțeles imediat că ajunsesem la un magazin particular de poșete. Nu îmi păsa dacă poșetele pe care le priveam fuseseră confecționate în România sau veniseră din străinătate. Erau reale și exact așa cum mi le închipuisem eu. Iată de ce, nu mi s-a părut neobișnuit, un lucru surprinzător: că nu mai întâlnisem până atunci, nicăieri în
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
mi s-a părut neobișnuit, un lucru surprinzător: că nu mai întâlnisem până atunci, nicăieri în oraș, un asemenea magazin. În acea seară, am rămas preț de o jumătate de ceas în fața vitrinei, studiind cu un interes plin de stimă, poșetele expuse. Am plecat apoi spre casă, cu sufletul numai bucurie, cu o lumină scânteindu-mi în ochi, știind acum că văzusem într-adevăr, ceea ce chiar și închipuirea mea cu anevoie putea crede că există. Era ca și cum atinsesem nemărgirea, așa că am
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
după ore, pe la magazin. Nu intram niciodată și niciodată nu zărisem măcar în treacăt, o vânzătoare sau un client înăuntru. Firmă, magazinul nu avea, iar prețurile nu apăreau nicăieri. Nu încape îndoială că vitrina era permanent înnoită de cineva, căci poșetele erau mereu altele. Cu toate acestea, nu se întâmplase nicicând ca lângă mine să se mai oprească și altcineva să le contemple. Preocupată de învățătură și de poșete, nu am băgat de seamă cât de repede au trecut octombrie și
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
nicăieri. Nu încape îndoială că vitrina era permanent înnoită de cineva, căci poșetele erau mereu altele. Cu toate acestea, nu se întâmplase nicicând ca lângă mine să se mai oprească și altcineva să le contemple. Preocupată de învățătură și de poșete, nu am băgat de seamă cât de repede au trecut octombrie și noiembrie. În decembrie, cele trei săptămâni de cursuri care mai rămăseseră aproape că au zburat și iată vacanța bătându-mi la ușă! În vacanța de iarnă, am abandonat
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
finalul cursurilor, mi-am tras nerabdătoare canadiana pe mine, mi-am pus pe cap burlanul de lână, foarte la modă la vremea aceea, și am plecat fără nici cea mai mică teamă de frig sau de gheață, către magazinul de poșete. Nu aveam idee în acel moment, de surpriza ce mă aștepta acolo! Corina Diamanta Lupu București 23 iulie 2014 Referință Bibliografică: ÎNTOTDEAUNA SUNT AȘA DE SINCERĂ! (Prima parte) / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
Autorului 6 ianuarie 1986, seara. Un ger de minus 15 grade, nămeți ce îți trezeau regretul că te încumetasei să ieși din casă, străzile luminate doar de lună, eu, singură, preocupată să mă văd cât mai repede la magazinul de poșete... În sfârșit, iată-mă la magazin. În vitrină, totul schimbat: dacă poșetele expuse până atunci arătau ca și cum ar fi fost croite după același calapod, adică atractive și interesante, dar gândite să acopere oarecum, o necesitate, cele de acum surprindeau prin
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
ce îți trezeau regretul că te încumetasei să ieși din casă, străzile luminate doar de lună, eu, singură, preocupată să mă văd cât mai repede la magazinul de poșete... În sfârșit, iată-mă la magazin. În vitrină, totul schimbat: dacă poșetele expuse până atunci arătau ca și cum ar fi fost croite după același calapod, adică atractive și interesante, dar gândite să acopere oarecum, o necesitate, cele de acum surprindeau prin lux, fiind complicat de simplu alcătuite. În mijlocul lor, luminată de un bec
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
clanța, pentru a intra în magazin. Clinchetul unui clopoțel ce s-a auzit când am deschis ușa, mi-a anunțat prezența. Cu toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
coliliu aranajat într-o frizură impecabilă, îmbrăcat în stilul sport elegant. - Bună seara, mi s-a adresat, indiferent. Ce doriți? - Bună seara, i-am răspuns, fericită că în sfârșit, mă luase cineva în seamă. Aș vrea să știu cât costă poșetele din vitrină. Amabil și glacial, acesta a început să risipească mirajul și splendoarea pe care eu le imaginasem în jurul acelor poșete. Toate erau aduse din Occident și aveau prețuri ce depășeau cu mult posibilitățile oricui de a le cumpăra, nu
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
seara, i-am răspuns, fericită că în sfârșit, mă luase cineva în seamă. Aș vrea să știu cât costă poșetele din vitrină. Amabil și glacial, acesta a început să risipească mirajul și splendoarea pe care eu le imaginasem în jurul acelor poșete. Toate erau aduse din Occident și aveau prețuri ce depășeau cu mult posibilitățile oricui de a le cumpăra, nu doar pe ale mele. Ceva din farmecul fiecărei poșete dispărea, atunci când auzeam câți bani face. Mă simțeam puțin nenorocită și parcă
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
să risipească mirajul și splendoarea pe care eu le imaginasem în jurul acelor poșete. Toate erau aduse din Occident și aveau prețuri ce depășeau cu mult posibilitățile oricui de a le cumpăra, nu doar pe ale mele. Ceva din farmecul fiecărei poșete dispărea, atunci când auzeam câți bani face. Mă simțeam puțin nenorocită și parcă torturată de cuvintele rostite de acel negustor. Fără să îmi dau seama, am băgat mâna în buzunarul canadienei și am început să mă joc cu o monedă de
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
de cuvintele rostite de acel negustor. Fără să îmi dau seama, am băgat mâna în buzunarul canadienei și am început să mă joc cu o monedă de cinci lei, rămasă acolo cine știe de când. - Și aceasta?, am întrebat arătând spre poșeta cea mai importantă pentru mine. Aceasta era desigur, cea mai scumpă. Venise chiar din Franța. Și din cauza asta costa patru mii de lei. Și domnul îmi dădea toate amănuntele. Iar eu trebuia să înțeleg valoarea adevărată a unei minaudiere. Fără
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
mă observase fără ca eu să știu? Ce răbdare avusese să aștepte acest moment și cum de putuse să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păși în magazin? De ce se înnoia atât de des acea vitrină și unde dispăreau poșetele? Le cumpăra cineva? Cine avea așa de mulți bani încât să îi cheltuiască pe astfel de poșete? - Întotdeauna ești așa de sinceră?, a insistat el, repetând întrebarea. Fără să îi răspund, mi-am luat la revedere și am părăsit magazinul
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păși în magazin? De ce se înnoia atât de des acea vitrină și unde dispăreau poșetele? Le cumpăra cineva? Cine avea așa de mulți bani încât să îi cheltuiască pe astfel de poșete? - Întotdeauna ești așa de sinceră?, a insistat el, repetând întrebarea. Fără să îi răspund, mi-am luat la revedere și am părăsit magazinul. Am mers încet până în capătul străzii, iar apoi, pentru că el nu mă mai putea vedea, am grăbit
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
și preocuparea mea de a păstra legătura între mine și acel magazin, iar o despărțire cât vacanța de iarnă care tocmai se încheiase, mă făcea să vreau cu frenezie să revin acolo. Nu exista nici cea mai neînsemnată nepotrivire între poșetele expuse la magazinul pe care îl descoperisem din întâmplare, și nevoia mea de spontaneitate și de frumos. Încă mai păstrez în suflet această nevoie și de aceea, în serile calde de sfârșit de august, mă gândesc mai mult ca oricând
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
și luăm ce vrem” „Ai dreptate, hai să coborâm jos”. Acesta, da, acesta este vocabularul celui care se mândrește că este locuitor al Capitalei. Și, aici este locul cel mai plăcut și preferat al hoților de sau din: buzunare, sacoșe, poșete...Oprește, doamne!... Odată cu venire verii, apar disensiunile dintre călători. Pentru unii e prea cald, alții se tem de curent. Geamurile sunt de-a dreptul maltratate. Echilibrul se sparge, vraja se rupe. Autobuzul devine un spațiu stresant, iar călătoria un calvar
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
privirea ageră și luminoasă. Avea obraji gingași, dar bine bronzați, încadrați de părul șaten-închis și lung până la jumătatea spatelui și se înfățișa extrem de delicată în rochia de bumbac alb ca neaua, care îi lăsa genunchii dezgoliți. Avea pe umăr o poșetă, lucrată manual, în ton cu rochița de bumbac pe care o purta, iar sandalele cu talpă ortopedică erau tot din material de bumbac, în aceiași notă stilistică. Ținea în brațe o mapă destul de voluminoasă. La vederea celor doi în cadrul ușii
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
ei ... maidanezii; Peste drum, scurtând eu zarea, Plânge, parcă în pustie ... A uitat chiar și culoarea Vr'unui chior prin lăptărie ... vânzătoarea ... Doar în colț, un polițai Pus de soartă la dietă Și-o pipiță-ntr-un Hyundai Ce se scarpină-n poșetă ... de mălai, Pe trotuare, bișnițari?! Florărese veștejite?! Chiar și ei, falimentari, Stau pe plajele-nsorite ... la bulgari ... Și-n canicula barbară, Doar eu cuc, sus pe balcon, Îmi fac singur de ocară Că nu sunt cu lumea-n ton ... pierde
VARĂ TORIDĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349196_a_350525]
-
de pompieri, să nu facă vreo dașovă, cum a făcut-o unul ieri. Trăgea de timp, să vină cei de la televiziune, că doar nu-și făcuse scenariul degeaba. Muncitorii nerăbdători strigau: „Hai, bă, sari!” O blondă se-apropie gemând cu poșeta strânsă la piept și auzindu-i cum îl îndemnau să sară, ea, disperată, îi facea semn cu mâna gemând: “Nu, Nu, Nuuu! Tu nu ști proverbul: Graba strică treaba?” - Hai la treabă, băieți, că ne pierdem vremea cu niște orbeți
NEDUMERIRE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349182_a_350511]
-
pe obrazul mat ca pârâiașele de munte însemnate pe o hartă. Și-a așezat arcușul pe cutie, a deschis un termos din care băuse lichidul din pahar. N-am observat-o când reluase arcușul căci eu, cu mâna împotmolită în poșeta totdeauna plină de hârtii cu și fără trebuință, trăiam dilema mea, să-i dau ceva, să îndrăznesc? Monedele de metal din cutia întredeschisă sclipeau în ochii mei în semn afirmativ. Merita, cât un bilet de concert. La această concluzie ajunsesem
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
interviu. O să mă duc când o să simt că pot formula o frază ca lumea.” Era o perioadă în care se perindau rudele lor carei zăpăceau cu sfaturile. Vorbe, vorbe și ceva bani strecurați discret în buzunarul lui Andrei sau în poșeta pe care Florica o lăsa să atârne pe cuierul de la intrare. La fiecare vizită auzeau discursul standard care era servit noilor veniți: „Să nu vă simțiți jigniți, așa e obiceiul, fiecare nou venit trebuie încurajat. Ajutăm și noi cu cât
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
și, cu ambele brațe, își îmbrățișă genunchii legănându-și corpul ca-n anii copilăriei. Apoi, peste genunchii îmbrățișați își aplecă capul obosit. „Și totuși nu există religie mai mare ca adevărul”, rosti Florica, de parcă discuta cu Andrei. Celularul suna în poșetă... Șoșana o vestea că o așteaptă afară, la ieșire, și-o roagă să vină să le ia. ---------------------------------------------------------------------------------- * Din volumul „Femei și destine”, Editura Ofakim, Tel-Aviv, 2015 Referință Bibliografică: Getta BERGHOFF - LA CAESAREA / Getta Berghoff : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
amintiri năvălesc acum peste mine la o distanță de timp de peste patruzeci de ani. Eram deja de mulți ani în țară, timp în care dobândisem și hoții noștri, văduvele și orfanii noștri. Într-o asemenea zi cineva mi-a șterpelit poșeta în orele de serviciu. Era într-o zi de Vineri la prânz și luasem imediat primele măsuri de precauție, apoi încercasem să-mi reconstitui din memorie ce aveam în poșetă... Totul ar fi fost recuperabil, afară de fotografia desprinsă și trimisă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
orfanii noștri. Într-o asemenea zi cineva mi-a șterpelit poșeta în orele de serviciu. Era într-o zi de Vineri la prânz și luasem imediat primele măsuri de precauție, apoi încercasem să-mi reconstitui din memorie ce aveam în poșetă... Totul ar fi fost recuperabil, afară de fotografia desprinsă și trimisă în clandestinitate cândva, traversată în poșeta mea. Secția de poliție mi-a indicat o adresă, unde se expunea obiectele pierdute sau furate. Luni la rând căutam cu ochii în acele
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]