7,468 matches
-
o țară de sine stătătoare. Visele nu se pot stinge nici după sute de ani. Cei doi poeți în cauză Ninos Aho și Joseph Azar, au recitat în engleză și în limba aramaică limba pe care o vorbea Iisus Christos. Poeta Kae Morii, cunoscută românilor de la Curtea de Argeș, precum și poeta Michiko Shida au recitat cu multă măiestrie poeme în limba engleză, în aplauzele tuturor. Poetul polonez, stabilit în Viena Dariusz Pacak a impresionat cu poezia lui subtilă, cu mesaje puternice, recitată cu
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
pot stinge nici după sute de ani. Cei doi poeți în cauză Ninos Aho și Joseph Azar, au recitat în engleză și în limba aramaică limba pe care o vorbea Iisus Christos. Poeta Kae Morii, cunoscută românilor de la Curtea de Argeș, precum și poeta Michiko Shida au recitat cu multă măiestrie poeme în limba engleză, în aplauzele tuturor. Poetul polonez, stabilit în Viena Dariusz Pacak a impresionat cu poezia lui subtilă, cu mesaje puternice, recitată cu talent și cu o voce impunătoare (este un
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
pe viață, sunt convins și cu marele artist american (pictor, sculptor, poet) William Marr. În plus, am stabilit legături prietenești cu poeți din Japonia, China, USA și Argentina. Într-una din zile, am "chiulit" dimineața (eu, cu Dariusz și cu poeta Michiko Shida) și am tras o fugă până la Muzeul de Artă din Chicago. A meritat efortul, sper să conving pe distinșii mei cititori; a fost o mare șansă pentru noi să vedem așa ceva, iată despre ce a fost vorba: Pentru
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
voi mai ajunge pe la Chicago (Kenosha este situată la o oră de nordul marelui oraș din Illinois). Noi, poeții, printre "picături" am mai vorbit câte ceva despre subiectele "fierbinți" ale zilei, mai ales de pacea mult dorită pe planetă. O distinsă poetă din Israel (născută în România, dar plecată la 6 ani nu mai știa limba română!?), de exemplu, ne-a explicat cât de ticăloși sunt palestinienii, cât de teroriști și bandiți, atacând israeliți nevinovați și menținând astfel o permanentă stare de
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
jos. Las altora bucuria de a investiga sinusoidele de destin ale Mariei Banuș. (Care n-au fost puține). Constat însă că aceste Însemnări... nu sunt de mare ajutor pentru a decripta cedările și, mai apoi, frustrările de ordin politic ale poetei. Paginile de jurnal încep la umbra unei adolescente „în floare”, de paisprezece ani, preocupată excesiv de propriul outfit și de ideea (vagă) de a scrie, și sfârșesc târziu, în 1999, când autoarea e la ora bilanțurilor. Între cele două borne, multe
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
și, cu un statut aparte, Henry C. Ionescu Gulian (pe care-l alintă, până târziu, Richi). În rest, tânăra Maria Banuș pare să respire alt aer. În volumul al doilea al Însemnărilor..., lucrurile intră pe un făgaș mai firesc. Acum, poeta începe să se bucure de onoruri și să participe la cozeriile și coteriile republicii literelor. Revelionul din 1962 și-l face la Sinaia, împreună cu Dan Deșliu, amuzânduse de calambururile acestuia („twist, dar adevărat”, glosează autorul Minerilor din Maramureș de pe marginea
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
e convinsă că marginalizarea ei se datorează unui antisemitism funciar de care se face vinovată cultura română. Caută, prin urmare, nod în papură tuturor cunoscuților, cărora le detectează (cu o abilitate vecină cu hipersensibilitatea) reflexe de naționalism gregar. Că, totuși, poeta exagerează în suspiciunile ei, o dovedește un amănunt așa zicând marginal: povestind o șuetă cu criticul Ov. S. Crohmălniceanu (căruia, e evident, nu-i poate imputa că ar fi, tocmai el, antisemit), Maria Banuș continuă să se simtă ofensată. Motivul
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
Crohmălniceanu (căruia, e evident, nu-i poate imputa că ar fi, tocmai el, antisemit), Maria Banuș continuă să se simtă ofensată. Motivul? Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale spune bancuri cu bătrâni. Nemaifiind, nici ea, la prima tinerețe, poeta le recepționează „în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față, rezultatul nu e totuși spectaculos. Poeta nu-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen Simion i-a plăcut cutare carte a ei (i-a spus-o), dar, când a fost vorba să și scrie, s-
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
Banuș le conspectează minuțios și le verifică, cu ochi format, gradul de autonomie față de Nichita Stănescu (pp. 494 - 497). Prin filtru trec Traian T. Coșovei, Virgil Mihaiu, Petru Romoșan, Mircea Dinescu, Magdalena Ghica, Mircea Cărtărescu și alții. Față de ultimul, atenția poetei e constantă. Îi citește nu numai volumul de debut, Faruri, vitrine fotografii (1980), dar și pe următoarele, de poezie ori de proză: Poeme de amor (1983), respectiv Visul (1989). O ultimă feblețe este, cronologic vorbind, Cristian Popescu, al cărui nume
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
am știut întotdeauna că dincolo de noi e liniște deplină”, îi spune iubitului și continuă: “Te conjugi la ai fost/ Dar eu te conjug în ești și vei fi”...A fi fiind se conjugă și astăzi la prezent când, în Canada, poeta respiră aerul pur al nordului, fără însă a se simți în liniștea deplină de dincolo de bărbatul drag, plecat demult nicăieri. Poezia cu acest titlul arată că domnia sa mai este, fiind cu un scop. “Sunt singur(ă)/ In timpul prezent/ Să
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
pădurea s-a-negrit,/ Doru-i greu, fără sfârșit/, Piere universal”, lăsând în ceea ce zice titlul poeziei “Gol”....”Nu poți avea decât o moarte, numai una”, strigă poezia cu acest titlu, “ Dar vieți,o, câte vieți pot fi trăite!” Și pentru această convingere poeta aduce o ploaie de metafore, venite firesc, din profundul culturii sale lirice. Strofe întregi sunt țesute din surprinzătoare și actuale metafore, demne de premiul Nobel. Să ne întoarcem la marele răspuns: “Nu poți avea decât o moarte”și să “copiem
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
lume cunoscută.” Ascultă curentul culorilor tenebroase” ca “Să pătrunzi vibrațiile cele mai repezi, mai depărtate”.//” Dorințele au ațipit într-un somn obosit”...”Mâinile; îți amintești cele două animale inteligente și mici?/ Mișcările lor reprezintă gestul sufletului incandescent”. De notat că poeta aduce termini noi, din vorbirea curentă, cărora le dă valoare poetică.” Ți-am vorbit de fiziologia ființelor dintr-o unică materie/ A oamenilor primitivi, care n-au știut/ Dacă s-au rătăcit în Paradis sau daca Paradisul e în ei
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a „muritudinii”, cum spune ea; e-adevărat că noțiunea, în cazul ei, apare mult mai intim legată de viață, de trăirea dialectică a prezentului. Dacă unii văd muritudinea în singurătate
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
dar și calitativ. Căci schimbă profilul spiritual al poetului, cu care eram obișnuiți să operăm: acela de scriitor spontan, lipsit de conștiință artistică și decuplat estetic de epoca sa. Suntem obligați să constatăm că în spatele lui poeta vates stă un poeta faber, de o extraordinară meticulozitate, obsedat de nuanțele infinitezimale ale textului dantesc și, mai ales, hăituit de imperativul reproducerii lor în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
Londra organizează 22 de evenimente, iar în cadrul primei părți a programului românesc vor fi prezenți unii dintre cei mai cunoscuți artiști români. Astfel, printre cei care vor participa la olimpiadă se află arhitectul Vlad Tenu, artiștii Dan și Lia Perjovschi, poeta Doina Ioanid, artiștii vizuali Ioana Marinescu și Tapio Snellman, coregraful și regizorul Arcadie Rusu. De asemenea, la Festivalul Internațional de Teatru de la Londra va fi jucată prima piesă românească din ultimii 20 de ani. Piesa "20/20" de Gianina Cărbunariu
Peste 20 de evenimente româneşti la Olimpiada Culturală de la Londra by Salamac Irina () [Corola-journal/Journalistic/22598_a_23923]
-
iubiri asemănătoare cu moartea așa cum ochii ți i-aș săruta pentru ultima dată’’ (Asemenea morții) Un strigăt tăcut al unei ultime iubiri în noaptea continuă a morții, acesta este volumul de poezie publicat de Ayten Mutlu, Ochii Istanbulului, în traducerea poetei Niculina Oprea, (Editura Ramuri, Craiova 2012, 124 pp.). Un scris care uneori frizează nonconformismul ce tinde spre extrem, pe alocuri, concentrat din punct de vedere stilistic, strâns cu o mână de fier într-o mănușă de catifea, un stil exprimat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
vedere, vom remarca de-a lungul întregii cărți dihotomia dintre două personaje (si nu numai acestea), ,,timpul și eu/ ne asemănăm atât de mult’’ (Amfora - p. 21). În cadrul acestei relații există îndeajuns de mult regret pentru puterea aproape prometeică a poetei de a recunoaște într-o inimă înfrântă, acceptarea resemnată a unei tăceri amestecate și perfecte ,,vom avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului este epicul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului este epicul unei piese de teatru scrise și rescrise demult în versuri, o nostalgie profund strecurată în sufletul poetei, recunoscută și asumată de ea, într-o stare iremediabil pierdută. Pornind de la această stare vom întâlni de-a lungul cărții următoarele personaje care, toate la rândul lor, devin principale în piesa ce o joacă sau o țes în jurul creatoarei, regizoarei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
vii-amorfi, ,,tremură risipite/ în spatele cimitirului (deci ca locație avem de a face cu un microunivers circumscris unui macrounivers) peste care tronează înmormântată, statică și imuabilă însăși memoria Timpului, ce privește prin ochi fără de somn (stele). Din acest punct de vedere, poeta nu constată doar amorf și distant o lume ce o înconjoară, ci se identifică cu materia ei care ,,fremătând mă provoacă’’, risipind, cu generozitate, pe ,,plaja subțire a sufletului’’ ei furtuna propriei vieți, pe care o trăiește cu duritatea rocilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
Ayten Mutlu să-și constate defectele, să se clarifice față de ea însăși ,,defectele mele m-au întrecut mereu’’ (Nebun din cer - p. 25), în timp ce alter ego-ul ei stă mereu treaz, constată și înregistrează, redând apoi cuvântul în dialogul tăcut al poetei cu ea însăși. În interiorul acestei singurătăți cumplite, ,,tăcerea absolută a celor morți’’ capătă valențe imense, poeta însăși aflându-se într-un fel de pat al lui Procust ,,neînsuflețit ca și tăcerea’’, arzând în interiorul ei ,,interiorul meu mă îmbolnăvește, ah, inima
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
întrecut mereu’’ (Nebun din cer - p. 25), în timp ce alter ego-ul ei stă mereu treaz, constată și înregistrează, redând apoi cuvântul în dialogul tăcut al poetei cu ea însăși. În interiorul acestei singurătăți cumplite, ,,tăcerea absolută a celor morți’’ capătă valențe imense, poeta însăși aflându-se într-un fel de pat al lui Procust ,,neînsuflețit ca și tăcerea’’, arzând în interiorul ei ,,interiorul meu mă îmbolnăvește, ah, inima îmi suferă’’ (Bidoane de lături - p. 29), pentru că atât timpul cât și pasiunea au un punct
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
temporală a confuziilor/ fumul cald în dulcea pădure/ fructul fals al pământului nepărtinitor și profund’’, ,,paradisul ascuns, strigătul lui Hades’’, ,,dorința, cuțitul sângerând rodia/ mirosul fructului impregnat în sudoare/ voluptatea florii’’, ,,întunericul, singurătatea păsării fără adăpost’’ (Dragostea - p. 45). Dragostea poetei este, de fapt, imaginea îngropată în sine a ,,trupului tău gol’’ ( Pentru a te salva de la adormire - p. 48), disperarea de a nu-și pierde iremediabil iubitul, o dorință arzândă în care ea tânjește efectiv după iubirea lui, în care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
59), copacul de care Iuda s-a spânzurat și care, așa după cum știm nu a mai înflorit niciodată rămânând uscat și sterp ca un blestem, ciudat, mai primește încă o șansă, înflorind primăvara doar datorită iubirii, lucru care demonstrează că poeta interpretează deliberat aceste mituri inversându-le și că nu are nici un fel de prejudecăți de natură religioasă, spiritul ei fiind unul neîncătușat, liber. Ochii Istanbulului este cartea marilor tăceri, sensul cunoașterii lor pur manifestat și exprimat ca așteptare ritualică netulburată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
63, este definiția vieții și a omului auto-explicat prin nevoia de dragoste disperată, este visul unei iubiri trăite la cote maxime în grădina abisală presărată cu trandafiri negri, este însuși paradoxul regăsirii de sine, este oboseala unei așteptări înfrânte, este poeta însăși ,,cu regrete, bucurii și melancolii rămase intacte’’ (Apăsare - p. 116), este dorința pătimașă (nu doar fizică, a trupului) ci și a întregii ființe de a fi iubită într-un nesfârșit adio, o lungă și ultimă scrisoare de dragoste, îmbrățișarea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]