907 matches
-
Urechești, iar în anul 1965 primește satele Călinești și Gogoșești, ce făceau parte din comuna Vulpeni - raion Balș. Comună Mischii datorită așezării sale geografice are și a avut o economie înfloritoare. În anul 1892, comuna avea o suprafață de 5010 pogoane, din care 4512 pogoane arabile, 210 pogoane fânețuri, 100 pogoane vie. În anul 1912 în comuna se găseau o Bancă Populară "Alexandru Nicolaide" înființată în anul 1911, Obștea de Arendare "Izvorul țăranului" înființată în anul 1911, o moară pe benzină
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
1965 primește satele Călinești și Gogoșești, ce făceau parte din comuna Vulpeni - raion Balș. Comună Mischii datorită așezării sale geografice are și a avut o economie înfloritoare. În anul 1892, comuna avea o suprafață de 5010 pogoane, din care 4512 pogoane arabile, 210 pogoane fânețuri, 100 pogoane vie. În anul 1912 în comuna se găseau o Bancă Populară "Alexandru Nicolaide" înființată în anul 1911, Obștea de Arendare "Izvorul țăranului" înființată în anul 1911, o moară pe benzină, 2 biserici, școala primară
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
Călinești și Gogoșești, ce făceau parte din comuna Vulpeni - raion Balș. Comună Mischii datorită așezării sale geografice are și a avut o economie înfloritoare. În anul 1892, comuna avea o suprafață de 5010 pogoane, din care 4512 pogoane arabile, 210 pogoane fânețuri, 100 pogoane vie. În anul 1912 în comuna se găseau o Bancă Populară "Alexandru Nicolaide" înființată în anul 1911, Obștea de Arendare "Izvorul țăranului" înființată în anul 1911, o moară pe benzină, 2 biserici, școala primară, primărie, post telefonic
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
ce făceau parte din comuna Vulpeni - raion Balș. Comună Mischii datorită așezării sale geografice are și a avut o economie înfloritoare. În anul 1892, comuna avea o suprafață de 5010 pogoane, din care 4512 pogoane arabile, 210 pogoane fânețuri, 100 pogoane vie. În anul 1912 în comuna se găseau o Bancă Populară "Alexandru Nicolaide" înființată în anul 1911, Obștea de Arendare "Izvorul țăranului" înființată în anul 1911, o moară pe benzină, 2 biserici, școala primară, primărie, post telefonic, post de jandarmi
Comuna Mischii, Dolj () [Corola-website/Science/300407_a_301736]
-
în sat un mare număr de „ungureni” veniți din Ardeal. În momentul adoptării legii rurale din 14 august 1864, proprietara moșiei Jilava era Eufrosina Ghica, iar proprietarul moșiei Odăile-Mierlari era Costache Crețulescu. Din moșia Eufrosinei Ghica au fost expropriate 1438 pogoane și 22 prăjini, cu care au fost împroprietăriți 200 de țărani. Din moșia lui Costache Crețulescu au fost expropriate 837 pogoane și 23 prăjini cu care au fost împroprietăriți 101 săteni. Contopirea celor 3 sate a avut loc în urma Legii
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
Jilava era Eufrosina Ghica, iar proprietarul moșiei Odăile-Mierlari era Costache Crețulescu. Din moșia Eufrosinei Ghica au fost expropriate 1438 pogoane și 22 prăjini, cu care au fost împroprietăriți 200 de țărani. Din moșia lui Costache Crețulescu au fost expropriate 837 pogoane și 23 prăjini cu care au fost împroprietăriți 101 săteni. Contopirea celor 3 sate a avut loc în urma Legii pentru organizarea comunelor rurale și urbane adoptată în 1864. În „Tabloul comunelor rurale din România la 1864” este menționată pentru prima
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
1847 și a murit, din cauza complicațiilor avute la naștere, la câteva zile după nașterea lui Constantin. Ulterior, Radu Poppescu s-a recăsătorit cu Ecaterina Cernăianu, cu care a avut nouă copii. Averea mamei, moșia din Butoiești, măsurând aproximativ 300 de pogoane, administrată de bunicul matern al lui Constantin, Ion Butoi, care a fost și proprietarul acesteia, va reveni ca moștenire copilului, slujindu-i ca suport material constant în viață. Radu Poppescu a fost, printre altele, secretar al tatălui său, ierarhul Eufrosin
Constantin Rădulescu-Motru () [Corola-website/Science/299448_a_300777]
-
același timp studiul și a obținut licența în drept în 1898, ca șef de promoție. Chiar în același an, într-un timp în care ministrul justiției, G.Palade, era preocupat să reînnoiască magistratură, este numit ajutor de judecător la judecătoria Pogoanele, jud. Buzău. Înaintează repede pe scara ierarhică și după șederi scurte la Tribunalele Fălciu, Tecuci și Tutova este numit judecător de instrucție(1906), apoi președinte al Secției de Notariat(1910) la tribunalul Ilfov. În 1914 este înaintat consilier la Curtea
Ioan Ionescu-Dolj () [Corola-website/Science/306995_a_308324]
-
parte la luptele din Dobrogea de la Parachioi - Calaici, Mulciova, Perveli și Muratan. S-a distins în luptele pentru apărarea Bucureștiului (16/29 noiembrie - 20 noiembrie/3 decembrie 1916), și în timpul retragerii în Moldova în luptele de la Urziceni, Glodeanu Sărat și Pogoanele. Pentru faptele sale din această campanie a fot decorat în anul 1917 cu Ordinul Steaua României în grad de Cavaler cu panglică de Virtute Militară. A luat parte la Bătălia de la Mărășești în calitate de comandant de batalion. Pentru faptele sale de
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
tarziu pe "Ștefan Popp" (zis Fane Popp). La primii doi boieri, învoiala era din trei-una, adică două părți luau țăranii, iar o parte o lua boierul. În plus țăranii erau obligați să facă zile de claca și să secere la pogoane. La boierul "Ștefan Popp", învoiala era jumătate-jumătate, plus zilele de claca și pogoanele secerate. După aceea moșia a fost luată în arendă de un comitat de țărani în frunte cu "Ion M. Istrate", format din: "Spiru lui Bou", "Păunescu", care
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
din trei-una, adică două părți luau țăranii, iar o parte o lua boierul. În plus țăranii erau obligați să facă zile de claca și să secere la pogoane. La boierul "Ștefan Popp", învoiala era jumătate-jumătate, plus zilele de claca și pogoanele secerate. După aceea moșia a fost luată în arendă de un comitat de țărani în frunte cu "Ion M. Istrate", format din: "Spiru lui Bou", "Păunescu", care nu era din partea locului și "Nica". Acest lucru s-a petrecut între anii
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren. Celor
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual estimîndu-se la 1100 ruble de argint. În anul 1868, Ștefan Toma și Ioan Radu au dăruit mănăstirii o livadă, iar în 1870, Ioan Cursov împreună cu poetul Ioan Sîrbu i-au mai
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
de idealul că natura părea a avea intenția de a crea confort și fericire umanității". Zona preriilor din centrul vestic era amplă, argiloasă și era deținută de guvern. Din 1841 a fost vândut intrușilor la un preț de 1,25$/pogon, urmarind Preemption Act din 1841(mai târziu înlocuit de Documentul Homestead). Terenul ieftin și fertil al Illinos, Iowa, Minnesota și Wisconsin era irezistibil pentru cei care nu dețineau un pământ și țăranii săraci europeni. De asemenea atrăgea și fermieri mai
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
al Secției Cancelarie a CC al PCR (3 nov. 1982-22 dec. 1989); secretar al Comisiei centrale pentru organizarea proceselor de producție și valorificarea superioară a materiilor prime și materialelor (în 1988). Deputat în MÂN, ales în circumscripția electorală nr. 5 Pogoanele, jud. Buzău și în circumscripția electorală nr. 4 Dragalina, jud. Călărași, în perioada 1980-1989. Conform decretului nr. 95 din 7 mai 1981, a fost decorat cu ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a.
Silviu Curticeanu () [Corola-website/Science/311306_a_312635]
-
până la Maxenu în sud (conținând și actuala pădure Frasinu) și având o ramură nordică la vest de târg. În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Radu cel Mare a înființat Episcopia Buzăului, și a dat noii instituții 600 de pogoane din Frăsinet, inclusiv pădurea și parcul actual; pădurea episcopiei a căpătat denumirea de "Braniștea". Cum proaspăt înființata episcopie nu a putut stăpâni pădurea, în 1524, episcopul Paisie a cerut intervenția lui Radu de la Afumați, care a reîntărit dreptul de proprietate
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
muncit ca agronom în Africa, America și sud-estul Europei. El lucrase șase ani ca mecanic în uzină, urmând apoi liceul la seral și facultatea. Trabantul era cumpărat în comun cu un coleg de facultate ce obținuse repartiție în satul învecinat Pogoanele. Singura sa călătorie în străinătate a avut loc doar atunci când a fost detașat două săptămâni ca mecanic în Tanganika. Scenariul filmului a fost scris de prozatorul Petre Sălcudeanu. Titlul filmului provine din proverbul „Toamna se numără bobocii” cu referire la
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
pe 25 iunie 1651. Datorită rolului ei semnificativ militar și politic, domnitorii Țării Românești au sprijinit permanent mănăstirea, înzestrarea ei materială atrăgînd însă dese prădăciuni din partea trupelor străine. În 1641-1646 Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu mai multe sute de pogoane de vie, iar în 1652 îi donează moșia din Muscureni. Merită menționat și sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Ducă, Șerban Cantacuzino, Ștefan Cantacuzino, dar și al domnilor fanarioți ai Țării Românești din secolul XVIII: Nicolae
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine sunt destul de mari. Distanța până la reședința comunei învecinate Mihăilești (situată în partea de nord-vest), este de . La vest se află satul Glodeanu-Sărat, distanța fiind de , aceeași
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
stabilit pe raza comunei formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind transferat însă înainte de 1925 la
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
1880, pe moșia Znagoveanca); el a trecut înainte de 1925 la comuna Mihăilești, din care a făcut parte până în 1931, când comuna a fost înființată pentru prima oară, cu satele Florica și Coșuri. Comuna a fost transferată în 1950 la raionul Pogoanele din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) la raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Florica a fost retransferată județului Buzău (reînființat) și imediat desființată și inclusă din nou în comuna Mihăilești, din care a făcut parte din nou
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Ploiești și cu DN2A care duce spre Constanța. De la Urziceni, drumul continuă spre nord-nord-est prin județul Buzău, intersectându-se lângă localitatea Căldărușanca cu un drum județean ce duce spre nord la Mizil (pe DN1B) și spre est la Glodeanu-Siliștea și Pogoanele (DN2C). În dreptul localității Mihăilești, drumul trece pe lângă monumentul ce comemorează Explozia de la Mihăilești din 2004, unul dintre cele mai grave accidente de pe drumurile României. La Costești, DN2 se intersectează cu DN2C care leagă Buzăul de Slobozia. La Spătaru, se ramifică
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]