2,179 matches
-
cu reportaje, iar prima carte, romanul polițist Răzbunarea Ofeliei, îi apare în 1967. Cărțile lui O. ilustrează, în epoca în care apar, genul literaturii de consum. Funcția lor principală este divertismentul, literarul ocupând o poziție colaterală. Ținând de codul narațiunii polițiste (Îngerul negru, 1969, Egreta violetă, 1972) sau istorice (Masca burgundă, 1971, Spada de Toledo, 1976, Eroul necunoscut, 1977), romanele duc la capăt, cu mijloace modeste, relatarea unor enigme. Date fiind personajele principale (milițieni, securiști, personaje istorice), ale căror acțiuni sunt
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
romanțată a luptei de exterminare duse de Securitate împotriva „bandiților” care opun rezistență armată în munți. „Bandiții” ilustrează trăsătura opresivă a societății de dinainte de comunism, făcând contrast cu ofițerii de securitate, exemplar pozitivi. Un interes relativ prezintă, în peisajul prozei polițiste românești, romanul Îngerul negru, prin aceea că asasinul nu acționează direct, ci prin interpuși manipulați sub hipnoză. În romanul istoric O. este stimulat de figura lui Vlad Țepeș, care apare în narațiunile de spionaj și aventuri Masca burgundă și Spada
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
în ciclul dedicat agentului secret al lui Altân-Bey, unde printr-o decupare secvențială se începe cu sfârșitul, întâmplările primei cărți fiind cele ale finalului de domnie a lui Brâncoveanu, iar celelalte romane narând peripeții anterioare. După ce schimbă registrul de la romanul polițist la cel de capă și spadă, scriitoarea ia în răspăr gustul publicului pentru senzațional și paranormal în Coșmar (1992), cu o falsă intrigă SF-horror. De la genul thriller trece și la romanul erotic, ceva mai siropos, dar pigmentat cu spionaj, ca
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
Puștoaica (1966), Aventurile unui timid (1968), Enigma (1970), Aventurile unui cascador (1971), Impas (1979), Povestea unui debut (1986) și culegerile de proză scurtă Adam evadează (1967), Două povești de dragoste (1973), Întâmplări de necrezut (1975) ș.a. O. abordează și tematica polițistă, de spionaj sau militară în Toți pentru unul (1982), Clopote sub apă (1984), Moștenirea (1987), Munții nu cad (1989). Pentru schițele de început, apărute în 1959 în presă, i se atribuie Premiul revistei „Luceafărul”. Doi factori generează în principal, dar
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
România literară”, „Clujul literar și artistic”, „Domus” ș.a. Publică primul volum de traduceri, Noapte bună, Sofia de Lino Aldani, în 1982. Urmează transpuneri din scrierile lui Enzo Siciliano și Luigi Malerba ș.a. În general, manifestă preferințe pentru literatura de aventuri, polițistă, SF, preocupare încununată în 1985 cu Premiul „Karel” (pentru traduceri) la Congresul European de Science Fiction, desfășurat la Fanano, în Italia. Traduceri: Lino Aldani, Noapte bună, Sofia, Cluj-Napoca, 1982, Eclipsă 2000, București, 1995; Enzo Siciliano, Prințesa și anticarul, București, 1985
OPRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
După 1989 N.-G. publică la București câteva piese de teatru și romane, dintre care cel mai interesant este volumul K2B3, misiune secretă în România, 1989 (1993), o încercare de reconstituire a evenimentelor din decembrie 1989, cu inserții de roman polițist. SCRIERI: Gând românesc, München, 1982; Cântec românesc, München, 1983; Drum românesc, Geneva, 1985; Frumoasa grădinăriță, București, 1992; Stella Alba, București, 1992; Suflet românesc, Geneva, 1992; Fata senatorului Tiberiu, București, 1993; K2B3, misiune secretă în România, 1989, București, 1993; Fata pământului
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
va abandona niciodată, despre adevăr și vinovăție, dar deocamdată abordată într-un mod oarecum atipic, comparativ cu scrierile ulterioare, în sensul în care narațiunea se apropie de o proză de atmosferă, cu accente proustiene. În centru se află o poveste polițistă, o crimă ambiguă și un fascinant personaj feminin, decadent, dostoievskian și bovaric, doamna Rujinski. Protagonista este plasată într-o „casă a morților”, vizitată de un poștaș, Petran, care înlesnește împlinirea unei justiții imanente, dar departe de a coincide cu justiția
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
din închisoare (unde ispășise crima) și care voia să se însoare, dar, scos din minți de această nouă intervenție în viața lui, puștiul îl ucide. Interesantă este construcția cărții, care, dincolo de dinamica acțiunii, de ritmul susținut, motivat și de trama polițistă, este un roman dublu: povestea propriu-zisă e dublată, în fundal, de o poveste a poveștii, scrisă de un personaj-martor neutru - Ștefan Albini, cel care scrie și care, prin aceasta, determină într-un fel povestea celorlalți, a lui Theodor Hristea, a
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
dintre trăsăturile frapante ale prozei sale - amestecul insolit de tehnicism și de sensibilitate față de gustul comun. În ultimii ani ai decadei a noua scriitorul citea regulat proză SF la cenaclul Junimea. Concomitent, în cărțile sale se strecoară elemente de intrigă polițistă, începând cu Tratament fabulatoriu și sfârșind cu Femeia în roșu, unde partea strict fictivă, redactată de el, plonjează în senzaționalul comercial, contrastând - calculat - cu tehnicismul celorlalte două părți. Remarcat prompt încă de la debut, scrisul prozatorului se menține constant în atenția
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Totuși, tot acum, un mic volum de proze scurte, Și ieri va fi o zi, pare mai curând un subprodus al primei perioade a literaturii sale, poate cu excepția celei de-a doua secțiuni, unde se produce o alunecare spre formula polițistă și SF. Prima parte, în schimb, este o valorificare a materialelor rămase din atelierul începuturilor. Lectura atentă relevă autoparodia subțire a aceluiași stil, reluat sistematic, prea sistematic și demonstrativ, îngroșându-se până la persiflarea subțire. E un bun prilej de recapitulare
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și lumea”, „Lumina” (Pancevo), „Literatură și artă” (Chișinău), „Limba română” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Șt. O. Mugur și Ștefan Pintilie. La începuturile carierei, O. pare atras de literatura polițistă, dar într-o accepție mai cuprinzătoare. Romanele, de reală abilitate tehnică, Procesul manechinelor (1974) și Plus sau minus infinitul (1978) împletesc firul anchetei proprii genului cu șerpuirile investigației psihologice, miza ce se conturează prin „jocul ipotezelor” fiind de esență morală
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect al acestei dramaturgii, tânărul dedicat până la uitarea de sine unor idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
în brațe pe neașteptate, o trimite înapoi peste graniță, spre disperarea locotenentului. Rusoaica este aceea care polarizează energiile personajului-narator, miza majoră a acestuia, care, odată adjudecată, ar însemna depășirea de sine și, consecutiv, instalarea în identitatea profundă, inalienabilă. Dincolo de trama polițistă către care se orientează în partea a doua fluxul evenimențial (scena tentativei de capturare a contrabandistului Serghie Bălan, cu complicațiile psihologice generate de implicarea soției acestuia, Niculina, îndrăgostită, fără șansa unui răspuns echivalent, de Ragaiac, dar și soție fidelă, este
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
bună-credință, însă prizonier al unor convingeri orgolioase și definitive. Abia în urma unui grav accident, cuprins de remușcări, el își va înțelege greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă și declamatorie, Cineva trebuie să moară, a cărei acțiune se desfășoară în curtea Atelierelor Grivița în februarie 1933. Piesă
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat, morbid și frivol, atribuit mai ales personajelor feminine. O încercare de tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu un joc de duble și triple reflecții ale personajului, anunță proza modernă. Umorul
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în noi o parte a noastră. Să-i privim pe Syner și Syna care comunică. În imaginea din stânga, Syner este prudent. Partea lui cea mai afectivă s-a retras. Poziția lui aici este asemănătoare cu cea a inspectorilor din serialele polițiste la înmormântări. La cimitir, în mijlocul rudelor și prietenilor, ei sunt intruși care deranjează, nu sunt acolo ca să comunice cu ceilalți, așa că își țin mâinile la spate. Căușul palmei simbolizează intimitatea, care nu se oferă atunci când ne simțim excluși sau când
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Să recunoaștem, o intrare în scenă destul de spectaculoasă. Cine era personajul pe care autorul nu ezită să-l citeze efuziv, identificându-se cu părerile lui? Cum de ajunge Raymond Chandler, cel care a revoluționat, în anii ’30-’40, stilul scrierilor polițiste, să se refere la el ca la o persoană reală? Mai mult, ca la o autoritate morală, politică și estetică? Philip Marlowe n-a existat dintotdeauna. Când fostul prosper om de afaceri cu petrol Raymond Thornton Chandler cădea victimă Marelui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spunem că Mallory însuși e un nume provenit din sfera culturii, începe să fie limpede că strategiile lui Raymond Chandler vizează o bătălie mai ambițioasă decât aceea a povestirilor oferite gazetelor de doi bani, specializate în divertismentul bazat pe narațiuni polițiste. Ajuns oarecum întâmplător în lumea presei de senzație - în tinerețea petrecută în Anglia scrisese poezii și fusese corespondent al Daily Express, The Westminster Gazette și The Spectator -, el nu renunță la gusturile înalt literare. Dacă, cel puțin la început, rafinamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la Chandler), e mai puțin important. Important e că eroii se înfățișau ca oameni întregi, cu dorințe și frustrări, cu pofte și tânjiri, cu ambiții și eșecuri. Philip Marlowe este un produs al polemicii necruțătoare cu figurile emblematice ale literaturii polițiste de până la el. Nici măcar vărul său primar, Sam Spade, protagonistul lui The Maltese Falcon, al lui Hammett, nu-i seamănă prea mult: deși ambii ni se înfățișează în dimensiunea lor cinică, Marlowe își epuizează această trăsătură de caracter la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a așa-numitelor pulp, reviste ieftine, dar nu neapărat post scrise. Black Mask, de pildă, fusese lansată în 1920 de H.L. Mencken și George Jean Nathan și evoluase treptat dinspre o publicație cu conținut general spre una specializată în literatură „polițistă” - sau, mai degrabă, „detectivistică”. H.L. Mencken a fost unul dintre cei mai importanți critici literari și comentatori politici ai vremii, iar George Jean Nathan - un foarte respectat critic de teatru. Black Mask venea pe un teren sigur - cei doi conduceau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gest magic, numele detectivului îl proiectează pe Chandler într-o lume nouă, electrocutat de forța unei revelații. Plămădit dintr-o altă materie decât detectivul tradițional, Marlowe își permite să pună sub semnul întrebării însăși rațiunea de a exista a prozei polițiste. The Big Sleep, cu sfârșitul său antologic, răstoarnă o întreagă epocă de căutări maniacale ale adevărului, trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii, printr-o perspectivă metafizică, de realitățile măruntei lumi măcinate de conflicte - o lume a angoasei fără obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
literaturii „enigmistice”, marchează o răsturnare profundă a modului de a vedea ecuația căutare-adevăr. De regulă, romanul polițist clasic se încheie pe un ton de exuberantă consemnare a triumfului, de jubilație în fața victoriei luminii asupra întunericului. Niciodată, însă, autorul de romane polițiste nu subminează, cu un negativism atât de radical, construind un anticlimax de o violență amuțitoare, construcția de bază a cărții. Or, Raymond Chandler n-a părut să aibă alt interes prioritar decât reforma radicală a discursului „polițist”. Philip Marlowe nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu spiritul metropolei moderne. Raymond Chandler și-a însușit, desigur, teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a secolului al XIX-lea. Într-o lume idilică, pastorală, în care oamenii se cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]