61,812 matches
-
azi sînt celebre în toată lumea My love is like a red, red rose și Auld lang syne. Cultul pentru Burns a durat de-a lungul întregului secol al XIX-lea, iar "Robbie", care a murit tînăr, a rămas o figură populară printre scoțieni, oriunde i-ar fi aruncat soarta, dar mai ales prin birturi. Astfel se creează și legătura cu Dunedinul. După cum am spus mai înainte, orașul este ctitoria emigranților scoțieni de la 1848 și această grupă a fost condusă chiar de
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
E socotit de la sine înțeles și ține de mîndria națională faptul că, așa mică cum e, o țară cu o populație de-abia 4 milioane de locuitori, are un cuvînt important de spus în sport, la scară mondială. Cele mai populare sporturi sînt rugby, cricket, iachting, toate aceste sporturi pe care nu le înțeleg defel și pe care nu le voi înțelege niciodată, așa cum mă asigură, cu generozitate, specialiștii. Înclinația către sport dă și nota specifică vestimentației neozeelandeze. Hainele de fiecare
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă a venit literatura". Totuși interesul pentru lectură e foarte timpuriu. Începe cu poveștile haiducești (Tunsu) și cu proza populară în epocă a lui Nedea (N.D.) Popescu, istovind repede biblioteca tatălui în care descoperă poeziile lui Grigore Alexandrescu și Vasile Alecsandri. Cel ce va scrie Neamul Șoimăreștilor și Frații Jderi e pasionat de istorie și gramatică. Elev la gimnaziul "Alecu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
prietinia. La Iași, are profesori renumiți, ca V. Burlă, Xenofon Gheorghiu, Ion Paul, Costică Botez, mai toți viitori colaboratori ai Vieții Românești. Cititor impenitent și din ce în ce mai rafinat, Sadoveanu își dă seama de timpuriu că Ion Creangă nu e un scriitor popular, ci un artist care pretinde un cititor întrucâtva evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie, socotind cu excesivă modestie că e singura lui însușire artistică de care era sigur. Îi cunoaște acum
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
cojoace. Anghel "era un bărbat mărunțel, cam uzat; bărbuța roșcată începuse a-i cărunți. Elegant și boieros. Amator de vin bun și stridii. Mare cunoscător al poeziei contimporane europene, de gust subțire și sigur. Cândva publicase o serie de catrene: populare spaniole și grecești. Când i-am recitat câteva, la prima întâlnire, l-am câștigat deplin, ca și cum i-aș fi fost vechi tovarăș." Aflat într-o plăcută companie, începând a fi băgat în seamă de cel mai mare critic și chiar
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
este invitat să citească la o societate literară a doamnelor din elită, vrea să-l vadă Carmen Sylva, îl cunoaște Spiru Haret, "cel mai generos om politic din câți am avut" și-l numește inspector al cercurilor culturale și bibliotecilor populare. Două evenimente mai importante se produc în 1906: manifestația de stradă, inițiată de N. Iorga împotriva reprezentațiilor de binefacere în limba franceză, față de care, deși participase la ea mai mult împins de mulțime, Sadoveanu se arată destul de rezervat, mai degrabă
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
și uzinelor. Nu va fi, așadar, o surpriză regăsirea în presa protestatară, de stînga, a anilor imediat următori, a autorului unor asemenea poezii, care scosese, împreună cu ceilalți "algiști" și două publicații voit scandaloase și cu trivialități căutate una purtând numele "popular" al mai savantului Phallus, în octombrie 1931, alta chemîndu-se "Muci", în februarie 1932, - ambele expediate unor înalți demnitari, printre care și Nicolae Iorga, și avînd drept consecință o scurtă încarcerare la Văcărești a "bandei de întinători ai scrisului". "Cuvântul liber
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și uzinelor. Nu va fi, așadar, o surpriză regăsirea în presa protestatară, de stînga, a anilor imediat următori, a autorului unor asemenea poezii, care scosese, împreună cu ceilalți "algiști" și două publicații voit scandaloase și cu trivialități căutate una purtând numele "popular" al mai savantului Phallus, în octombrie 1931, alta chemîndu-se "Muci", în februarie 1932, - ambele expediate unor înalți demnitari, printre care și Nicolae Iorga, și avînd drept consecință o scurtă încarcerare la Văcărești a "bandei de întinători ai scrisului". "Cuvântul liber
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a născut în jurul anului 1900 (deci cu aproximativ 30 de ani înaintea autorului) și că viața lui povestită se desfășoară între această dată și 1927, cu puțin înainte de moartea profesorului Vasile Pârvan, evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
textului lui Aurel Baranga în primul număr al revistei Flacăra, apărut la 4 ianuarie 1948. Deschidem și noi colecția revistei. Între paginile 4 și 5 aflăm o filă nenumerotată, Poeții salută Republica ("În primele 24 de ore de la proclamarea Republicii Populare Române, Flacăra a primit spre publicare următoarele poeme"), cuprinzînd versuri semnate de Nina Cassian, Eugen Jebeleanu, Aurel Baranga, Dumitru Corbea, Florin Tornea, Maria Banuș, Al. Șahighian, Nicolae Nasta. Formula filei intercalate este, evident, un rod al precipitării, ceea ce, de facto
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
revista l-ar fi reprodus, cu onorurile de rigoare, în pagina 1 a primului ei număr. Mai departe. Textul din Flacăra al lui Aurel Baranga nu coincide decît în strofa primă cu ceea ce va deveni, puțin mai tîrziu, imnul Republicii Populare Române. Strofele 2 și 3 sînt asemănătoare, dar nu identice cu viitorul text oficial, iar refrenul este pe jumătate altul: "Unite popoare/ În patru hotare/ În marș/ Revărsate șuvoi,/ Muncitori și țărani,/ Cărturari și ostași,/ Zidim România/ Republicii noi" (în loc de
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
1953 cu Te slăvim, Românie (versuri: Dan Deșliu și Eugen Frunză; muzica: Matei Socor) nu pentru că "nu impunea solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp se mai putea cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren "Zidim România republicii noi", cînd noutatea se risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
adevăr bine cunoscut celor care, în decembrie '89, s-au aflat în mijlocul mulțimii răzvrătite: Deșteaptă-te, române izbucnea din zeci de piepturi, deși oamenii nu-l știau decît cu aproximație. Adoptarea cîntecului ca imn național a fost deci rodul opțiunii populare, consacrată ulterior prin Constituția din 1991. Cît privește paternitatea muzicii, ea îi revine indubitabil lui Anton Pann. Gheorghe Ucenescu, care în 1848 mergea pe 18 ani și era psalt la biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, este doar acela care
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
se angajează pe un drum inedit. Fără a fi profund revoluționară, relectura comportă o oarecare distanțare de vechile interpretări, căci altfel, printr-o angajare în linie tradițională, nu-și justifică pretenția. Recurența toposurilor romantice, schematismul excesiv, grefele aplicate din romanele populare franțuzești ale lui Eugen Sue, Paul Féval sau Paul de Kock, nu îl descurajează pe autor ci, din contră, îi revelează importanța descoperirii stereotipiilor semnificative în toată complexitatea lor, ca reacții normale ale procesului de profesionalizare a scriitorului (grefarea unor
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
autori păstrează tonul: Sfîntul Vasile. Mai departe, tîrgul și norocul aduc zilele anului în curgerea lor firească. Și, fatalitate, vorbele lui Caragiale se potrivesc întotdeauna de minune. Ca să vă conving, citesc fragmentul ales pentru ziua de 12 ianuarie (Memento: Manifestație populară, 1990) : ";O să vă arătăm noi dv. tutulor, cari vă solidarizați cu regimul banditesc...". Sau, cel din ziua de 22 martie (Memento: Ziua mondială a apei): ";Într-o țară eminamente constituțională, apa trece, moftangii rămîn". Trei luni mai tîrziu, pentru 22
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
luni mai tîrziu, pentru 22 iunie, ziua în care, în 1912, murea Caragiale : ";Țal! nene Iancule!... a se revedea!" Zonele din care autorii aleg evenimentele pe care le consemnează ca memento în josul paginii sînt cele preferate de calendarele de tip popular : marile sărbători ortodoxe, evenimente ale istoriei neamului, zile internaționale (a muzicii, a limbii, a apei, a alimentației...) și nelipsitul horoscop. Totul, evident, în spiritul lumii personajelor lui Caragiale. Răspunsuri pentru fiecare zi a anului. O întrebare pare totuși să pună
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din Lipscani), terasele și grădinile de vară (terasa Oteteleșanu, "la deschizătura largă a Pieței Teatrului", Union Suisse, devenită celebra "Iunion", grădinile lui Iliad, Zdrafcu, Orfeu, "noua grădină" Stavri), alte
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți țărănești diferite de spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de grabă, cu aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
tratează, pe larg, biografia lui Maiorescu, prezentat fiind drept „cel mai de seamă conducător al năzuințelor spirituale ale României moderne", fondator al Junimii (data e însă greșită, 1867 în loc de 1864, probabil sub impresia Cercetării critice maioresciene) și al prelecțiunilor ei populare, fără a uita să menționeze activitatea sa de deputat („cel mai bun vorbitor din Cameră") și ministru, și nici chiar pe cea de avocat („cel mai bun din oraș"). E vizibil faptul că datele biografice îi fuseseră furnizate de critic
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
15 august 1890). Alt prilej de întâlnire n-a mai fost. Din 1894 până în 1929, Nyrop a fost profesor de limbi și literaturi romanice la Universitatea din Copenhaga; pe lângă cursuri de limba română, a ținut și un curs despre literatura populară de la noi (era fascinat de doine); ocupat însă cu marea sa operă, Grammaire historique de la langue française (în 6 volume, 1899-1930), cu alte șase volume de eseuri de popularizare pe teme filologice, Ordenes liv (Viața cuvintelor, 1901-1934), de scrierea unei
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să te prăjească-n friganele populare, de sărbători cu manele și țuici gălbui în ora șuie. Că, bă!, ce-i fi fiind în fondul butoiului de varză răsfățată-n moarea ta stricată? Falsificator, un falsificator de silabe-n brașoave!!!
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
lui Ceaușescu. Prea devreme, poate. Mi-e teamă că dacă încep să plîng n-am să mă opresc niciodată. Pentru nici un motiv, particular, sau chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți, în cîrlige de pescuit, sulițe, sîrme ghimpate: Lacrimile lor sînt amare! Nu lăsați poeții să
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
apoplexia, să cad jos și să-mi dau obștescul sfârșit. Nu a fost... Salvarea de la pieire mi-a adus-o tot sărmana mediocritate, mai clar și mai corect spus, acea curiozitate specifică oamenilor al căror intelect este numit în termeni populari prostie. Dar nu vreau să cad în vreo confuzie, așa că să limpezim lucrurile: eu nu sunt un prost permanent, ci am sclipiri de inteligență autentică, datorită cărui fapt, o mătușă care mă iubea sincer, se mira deseori: - Mă, cum de
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele. păsări cu timbre fiscale în ciocurile lor micuțe
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
dar trage la țintă și mă rânește ehee, băcănia ironică în care râdem de bancurile cu români, le aflu pe toate dar nu le pot stăpâni Ochi de oțel, radiații Mănânci din ziar, în casa pădurii biscuiți expirați fără gust, "populari", în vreme ce la televizorul rubin parlamentoarii înghit tacticos chifteluțele democratice și oița Dolly, zburda încai pe câmpii "Nas ne nagoniat" Semnele mici, ilizibile pe ambalaj litere slave pe care nu le vei citi niciodată stabilizatorii, afânătorii, E-urile în cohorte organizate
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]