1,495 matches
-
promovarea unui anumit tip de legătură între liderul politic și electorat, o legătură structurată în jurul unui apel indeterminat și oportunist la popor, cu scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru și non-partizan". Potrivit acestei abordări, populismul desemnează o dimensiune a acțiunii politice sau a discursului politic și, pe cale de consecință, este compatibil cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scopul de a câștiga sau de a exercita puterea politică. De exemplu, Peter Mair (2002: 84) definește populismul drept "un mijloc de a lega un electorat nediferențiat și depolitizat de un sistem de guvernare neutru și non-partizan". Potrivit acestei abordări, populismul desemnează o dimensiune a acțiunii politice sau a discursului politic și, pe cale de consecință, este compatibil cu toate formele de lideri, mișcări sau partide (Taguieff, 1995). Guverne social-democrate, ca cel condus de Tony Blair în Marea Britanie (Mair, 2006) și de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-se împotriva propriilor lor partide, cu scopul de a pune în mișcare reforme care, în mod prezumtiv, ar fi relevante pentru "popor". Principala problemă cu această abordare constă în tendința ei de a amalgama fenomene precum demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un concept de populism atât de larg, această
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un concept de populism atât de larg, această abordare formulează mai degrabă o lozincă și mai puțin un concept analitic apt să diferențieze fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lozincă și mai puțin un concept analitic apt să diferențieze fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei poziții pragmatice și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse, apoi formarea unei identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă într-un element (liderul) care reprezintă "poporul" (Kleis Nielsen, 2006: 89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă într-un element (liderul) care reprezintă "poporul" (Kleis Nielsen, 2006: 89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
89). Cu toate că teoria lui Laclau despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
despre populism este interesantă, aceasta întâmpină probleme serioase atunci când vine vorba să analizeze populismul în termeni ceva mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai concreți. Așa cum a arătat Yannis Stavrakakis (2004), odată ce, mai cu seamă în ultimele sale scrieri, Laclau echivalează populismul cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu politica, conceptul de populism este definit de o așa manieră încât nu poate sprijini o analiză empirică. În fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o definiție minimală a populismului În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o definiție minimală a populismului În mod evident, populismul nu este singurul concept disputat al științelor sociale. În fapt, multe concepte sunt disputate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o definiție minimală a populismului În mod evident, populismul nu este singurul concept disputat al științelor sociale. În fapt, multe concepte sunt disputate la anumite nivele. Cu toate acestea, în numeroase cazuri, anumite aspecte fundamentale se află dincolo de orice discuție; de exemplu, în ciuda tuturor dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o definiție minimală a populismului În mod evident, populismul nu este singurul concept disputat al științelor sociale. În fapt, multe concepte sunt disputate la anumite nivele. Cu toate acestea, în numeroase cazuri, anumite aspecte fundamentale se află dincolo de orice discuție; de exemplu, în ciuda tuturor dezbaterilor privind adevăratul sens al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
discuție; de exemplu, în ciuda tuturor dezbaterilor privind adevăratul sens al conservatorismului, aproape toate definițiile îl consideră fie o ideologie, fie o atitudine. Însă, așa cum am afirmat mai devreme, nici măcar acest tip de consens nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e.
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fie o ideologie, fie o atitudine. Însă, așa cum am afirmat mai devreme, nici măcar acest tip de consens nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea care apare atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași importanți în dezbaterea privind definiția populismului. Acest progres este legat de apariția unor noi contribuții care vizează să formuleze o definiție a populismului capabilă să depășească problema glisării conceptuale (i.e. aplicarea conceptelor la cazuri noi) și pe cea a dilatării conceptuale (i.e. distorsiunea care apare atunci când un concept nu se potrivește unor cazuri noi). Pentru a răspunde acestor dificultăți, au fost întrebuințate două
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cel mai mic numitor comun al tuturor manifestărilor unui fenomen particular. Chiar dacă tipul radial de clasificare dispune de un potențial important pentru anumite sectoare ale științelor sociale, suntem sceptici în privința avantajelor pe care acesta ar putea să le ofere studiului populismului 2. În primul rând, din moment ce eticheta de populism a fost atașată unei varietăți atât de mari de fenomene, este dificil să obținem un consens privind atributele definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unui fenomen particular. Chiar dacă tipul radial de clasificare dispune de un potențial important pentru anumite sectoare ale științelor sociale, suntem sceptici în privința avantajelor pe care acesta ar putea să le ofere studiului populismului 2. În primul rând, din moment ce eticheta de populism a fost atașată unei varietăți atât de mari de fenomene, este dificil să obținem un consens privind atributele definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu alte cuvinte, definiția radială a populismului poate conduce
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în privința avantajelor pe care acesta ar putea să le ofere studiului populismului 2. În primul rând, din moment ce eticheta de populism a fost atașată unei varietăți atât de mari de fenomene, este dificil să obținem un consens privind atributele definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu alte cuvinte, definiția radială a populismului poate conduce la un fel de pseudo-consens: "Acordul privind un termen, poate ascunde o neînțelegere cu privire la sensul său. Îmbrățișarea diversității conceptuale poate duce
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
eticheta de populism a fost atașată unei varietăți atât de mari de fenomene, este dificil să obținem un consens privind atributele definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu alte cuvinte, definiția radială a populismului poate conduce la un fel de pseudo-consens: "Acordul privind un termen, poate ascunde o neînțelegere cu privire la sensul său. Îmbrățișarea diversității conceptuale poate duce la mărirea confuziei" (Weyland, 2001: 3). În fapt, utilizând o definiție radială, se poate întâmpla ca diferiții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
său. Îmbrățișarea diversității conceptuale poate duce la mărirea confuziei" (Weyland, 2001: 3). În fapt, utilizând o definiție radială, se poate întâmpla ca diferiții autori să râmână la propriile lor definiții, în loc să ajungă la o înțelegere comună a aspectelor fundamentale ale populismului. Prin urmare, versiunea clasică a clasificării, reprezintă calea cea mai bună de a consolida claritatea conceptuală și de a stimula cunoașterea cumulativă, mai cu seamă atunci când vine vorba de studiul comparat al populismului. Acest aspect conduce la următoarea întrebare: cum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o înțelegere comună a aspectelor fundamentale ale populismului. Prin urmare, versiunea clasică a clasificării, reprezintă calea cea mai bună de a consolida claritatea conceptuală și de a stimula cunoașterea cumulativă, mai cu seamă atunci când vine vorba de studiul comparat al populismului. Acest aspect conduce la următoarea întrebare: cum poate fi obținută o definiție minimală a populismului. Nu este lipsit de importanță să menționăm aici că majoritatea conceptelor de populism, împărtășesc, fie și implicit, ideea potrivit căruia acesta se referă întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]