1,288 matches
-
peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca "să ajute" pe nu știu care pretendent, s-a aburcat cu de la sine putere în Scaun și nu se mai îndura să coboare; că prostimea în batjocură îl poreclise "Ciubăr-Vodă". Cine nu se amesteca în treburile țării? Până și muierile au avut cuvântul și partea lor de uneltire: visau și ele să ajungă "doamne mari", din care pricină, vreo două și-au pierdut și capul. Dar... dar oastea țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine o țin minte, firește, pe aceea care a devenit eroina unui adevărat scandal. Foarte tânără (n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pictată în interior. De la denumirea fiicei de Domnitor, care a ctitorit biserica a fost numit „satul Domniței” iar apoi a fost înregistrat cu acest nume și satul și comuna, care aparținea de plasa Boldu, din județul Râmnicul Sărat. „Domnițenii” îi porecleau pe cei din Boarca „Ciupercari” și „Cotari” dar nu erau în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Râmnicelu, din județul Brăila, situat la 5-6 kilometri de biserica din Domnița, rămasă aproape pustie. Pe malul râului Buzău, amomte sunt situate localitățile Racovița, Custurea și Gradiștea pe malul stâng, iar pe malul din dreapta râului, se află satul Constantinești, poreclit Măntăilă, și comuna Șuțești, pe fosta moșie a prințului Șuțu. În aval, pe malul stâng este amplasată comuna Scorțaru. Pe malul drept, la aproximativ 3-4 km. distanță de comuna Domnița, se află comuna Râmnicelu, situată pe un „pisc” ce se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o referie la scoaterea pruncului Moise, proorocul evreilor, din apele Nilului. Din această vorbă a preotului, morarului i s-a zis „Moise cel scos din apă”. De la această întâmplare, de la această exprimare a preotului, se zice că morarul a fost poreclit „Moise”. Acest nume a fost folosit ca poreclă până când bunicul a plecat din Rubla și s-a stabilit în Boarca, unde, nefiind bine cunoscut de oficialii din Domnița, l-au înregistrat cu numele de „Moise”. Bunicul n-a reușit să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru produsele pe care avea să vândă zarzărele. Am pornit în căruța încărcată cu zarzăre spre Nerași. Satul avea alt nume, dar pentru că toți cei veniți acolo dintr-o regiune de munte după împroprietărirea din 1922-24 purtau barbă, au fost porecliți de băștinași „nerași” adică nebărbieriți. Am mers pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una singură; n-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
disperat de mână și, cu o bucată de pământ dislocat din mal, a căzut de la înălțimea la care se cățărase, în apa salvatoare a râului. Copiii care au fost de față, au început să râdă de el și l- au poreclit „vipra”. Prezint o altă întâmplare „memorabilă” pe care tata ne-a povestit-o de mai multe ori. Primăvara, bunica punea găinile la clocit și scotea pui. Cloștile umblau ziua cu puii după ele prin curtea din spatele casei. Pentru ca să aibă puii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a zis ursul pentru puterea pe care o aveam în mâini, când strângeam pe cineva în brațe. Aveam ca „șef de clasă”, premiantul clasei, pe nume Bălan T.
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era vorba de sute de kilometri până la Vaslui. Din păcate locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu fusese înlocuit de colonelul cu stea Momiceanu Scarlat, ofițer de stat major. Eram de față când l-a întrebat pe colonelul “Coajă”, cum era Abdenagor Constaninescu poreclit cu dragoste de ostași: - Ce fel de raport ai făcut de te-au schimbat? - Am arătat că nu mai pot face față cu oamenii neschimbați de la începutul războiului și plini de păduchi, bolnavi și obosiți. - Mda. și cum merg treburile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ce va urma după comunism?”. Răspunsul nu l-am aflat. Întrebarea a fost considerată tendențioasă. Mi s-a scăzut nota la purtare pentru îndrăzneala de a pune o astfel de întrebare tocmai la ora de educație marxistă și tocmai profesoarei, poreclită Japița, care fusese secretară cu propaganda undeva, prin țară. Trecuseră ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
timpului pentru a găti acasă. De multe ori săream peste una sau două mese, fiind pe teren. Mișu aflase că mama lui primăriță este invitată la masă în fiecare zi și cu un fler demn de un „primar”, așa cum era poreclit, la numai câteva minute după ce masa era pusă, apărea însoțit de cele mai multe ori de inginerul de la ferma viticolă și de un milițian. Datorită acestor mese copioase, în câteva luni, am reușit să îndeplinesc cu bine sarcina primită cu ocazia instalării
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și să spună că informația pe care a primit-o a fost falsă. Când mașina a dispărut, nea Turuianu a intrat tiptil în birou. Mi ați promis o țigară... Vreau să vă spun ceva. Spune! Aseară, milițianul “Bâlbâilă”, așa îl porecleau sătenii, v-a urmărit când ați mers la Boierească și a ascultat la geam. Mata de unde știi? A început să râdă și mi-a răspuns: Știe tot satul unde ați fost aseară. Și eu care credeam că întunericul poate ascunde
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acum ești cât o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e tipic pentru luptele navale între vase disproporționate, ca dimensiuni, așa cum se desfășurau între pirați și corăbiile atacate ; Dixon a pictat, în 1901, și un tablou cu asaltul vasului Swallow asupra lui Royal Fortune, nava piratului Bartholomew Roberts). Edward Teach, poreclit Blackbeard datorită uriașei sale podoabe faciale, pe care și-o împletea cu panglici colorate în șuvițe, fusese corsar englez în Războiul Reginei Anna înainte de a deveni pirat în echipajul lui Benjamin Hornigold. După o reputație minoră în largul apelor de lângă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vorbea de pedepsirea „vinovaților”, se făcea deosebirea între legionarii de treabă, ai lui Codreanu (aceștia erau, de preferință, cei morți) și între „rebelii - borfași”, se făceau apeluri duioase stropite cu lacrămi de crocodil, la „copiii mei” (de atunci l-a poreclit sora mea pe Antonescu - Irod, ca unul ce-și ucidea propriii săi copii!) și nu se sufla niciun cuvânt despre dizolvarea Mișcării Legionare și despre desființarea Statului Legionar. [256] Iar când, peste câtva timp, au apărut decretele respective, autorii loviturii
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
consistentă. Un loc mai solid în conștiința ieșenilor și-l asigurase proza lui Istrati, eșuată din păcate într-o verbozitate care nu ținea de limba literară ci de un soi de jargon pe care un confrate rus, Semeon Babaevski, îl poreclise „dorohoian”. Uzând de șabloanele realismului socialist, în istoria literaturii, proza lui Ion Istrati își află un loc, în cel mai bun caz, documentar. Atât cât era ea, literatura ieșeană a timpului se mai sprijinea pe câțiva universitari și enciclopediști grupați
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cărora le punea o singură întrebare. Calul ei de bătaie era regula „subjonctif”ului pe care n-o știa nici premiantul clasei. Începea să predea lecția nouă de abia când suna de ieșire. Era și foarte răutăcioasă, generații de elevi poreclind-o „Cățeaua”. Pe Labiș, Cățeaua l-a ascultat mai întâi la literatură. Îi recită corect un poem de Louis Aragon dar, cum domnișoara n-avea încredere în elevii pe care încă nu-i cunoștea, i-a pus în catalog doar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de la biserica ctitorită de boierul Toma Cozma. Din bulevard până la locul nostru, scăpaseră doar câteva clădiri, dar până în Păcurari se înșirau doar ruine și gropi rămase de la bombe, cu râpi săpate de apa năboită prin canalizare. Din pricina asta, maidanul era poreclit „Coreea”. Strada purta acum numele luptătorului comunist Nicolae Mohănescu. Cum tot acolo se aflau mai multe școli și institute de învățământ, peste puțin avea să fie rebotezată strada Culturii. După revoluție reveni la vechea identitate. Lângă locuința noastră se afla
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Ionescu, Vasile Costăchescu, Gheorghe Mazăre și George Stino - profesorul lui Sadoveanu - constituiau pentru fălticineni nume de pioasă amintire. Alții erau prezențe stimabile: Sorin Gorovei, cu șapca lui turtită pe chelie și pantalonii golf care îi imprimau o imagine de sferă, poreclit de elevi „Bilă”, care bulbuca ochi plin de sarcasm la „flăcăi”, adică la elevi. Severul profesor Haralambie Băeșu care preda geografia, „el fugitivo” pictor Gheorghe Șaru ce nu reușea să se impună nimănui, cu toți au rămas profesori ce nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
avea statut de veteran. Din curiozitate și fără să aibă habar ce este arheologia, câțiva copii, atrași mai degrabă de excursiile pe care le făcea cercul, veniseră la Casa pionierilor. Noutatea de a descoperi obiecte neașteptat de vechi și adunările poreclite „simpozioane” unde copiii își prezentau propriile descoperiri i-au îndemnat să nu mai părăsească această activitate. Crescuseră mari acum, știau multe despre arheologie și viață și, între noi, purtam discuții nu tocmai ortodoxe pentru acele vremuri. La mare preț erau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea cu aceste picături până când profesorul a dat naștere unui monstru de paisprezece metri pe care, înfășurat pe-un băț, triumfător, ovreiul i l-a prezentat. GHEORGHE AGAVRILOAIE (1906-1981) Poreclit de studenți „Moș Tavan”, ginerele lui Garabet Ibrăileanu, profesorul Gh. Agavriloaie a fost asistentul lui George Călinescu, fiind singurul colaborator menționat în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Cu ocazia epurării intelectualilor ieșeni ce nu aderaseră la regimul instalat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil ancestrală l-a îndreptat însă pe Andi către Archeos și către facultatea de istorie. El a studiat ce îi plăcea mai tare: heraldica și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la orele sale. Cel mai exotic dintre profesori era profesorul Vasile Velicu. Avea un comportament aparte. În timpul iernii purta două perechi de pantaloni, cei de dedesubt fiind, de obicei, mai lungi. Era foarte bine pregătit și ținea lecții frumoase. Îl poreclisem „Tâmpu” deoarece la verificarea cunoștințelor folosea expresia: „Băi tâmpule, am să-ți pun o întrebare de care poate depinde soarta și viitorul tău”. Era atunci obiceiul ca la verificarea cunoștințelor să fie scoși în fața clasei elevii care urmau să fie
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
de cele pe care le arăta în funcțiile de la minister. Vederile sale, pe atunci, erau lipsite de relief. Printre diplomați se făcea haz de cuvintele cu care încheia orice conversație: "E liniște pretutindeni" și bătea în birou "Unberufen", încît fusese poreclit Unberufen 83. Cel de al doilea șef de secție, ungur, domnul Müller de Sz. Gyorgy era imaginea Beamter-ului84 bine încopciat, cu privire misterioasă și frunte încruntată. Bătrînul împărat se înțelegea foarte bine cu Cancelarul. Nici unuia, nici celuilalt nu le plăcea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]