1,879 matches
-
de altfel, autor de texte pornografice în sensul curent al cuvântului a introdus termenul "pornograf" în cartea lui Le Pornographe ou la prostitution réformée (1769), care tratează controlarea prostituției de către stat. De fapt, pornè, în greaca veche, desemnează prostituata. Derivatul "pornografie" a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. Treptat, referința la prostituție a dispărut, iar "pornografia" a ajuns să desemneze orice reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca veche, unde substantivul pornographos desemna
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
lui Le Pornographe ou la prostitution réformée (1769), care tratează controlarea prostituției de către stat. De fapt, pornè, în greaca veche, desemnează prostituata. Derivatul "pornografie" a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. Treptat, referința la prostituție a dispărut, iar "pornografia" a ajuns să desemneze orice reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca veche, unde substantivul pornographos desemna un "autor care scrie despre prostituție", așa cum pornographia desemna un gen pictural: reprezentarea prostituatelor. Așadar, putem reține
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca veche, unde substantivul pornographos desemna un "autor care scrie despre prostituție", așa cum pornographia desemna un gen pictural: reprezentarea prostituatelor. Așadar, putem reține că din Antichitate "grafia" din pornografie oscilează între scriitură și pictură. La fel, în secolul al XVIII-lea, noțiunea de "tablou" nu mai este rezervată picturii, ci constituie unul din termenii-cheie ai textelor pornografice. De pildă, la marchizul de Sade: "Mă-nhață cu brutalitate și dă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
malheurs de la vertu 5, p. 30. "Cardoville nu poate să se țină la atâta deșănțare*. Văzându-și prietenul cu toate cele-n sus, vine să se ofere dezmățului său." Ibid., p. 399. Astăzi, ca și în secolul al XIX-lea, "pornografia" este atât o categorie care permite clasificarea anumitor producții semiotice (cărți, filme, imagini...), cât și o judecată de valoare discreditantă care poate apărea în interacțiunile verbale spontane sau în textele provenind de la grupuri mai mult sau mai puțin organizate: o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pornografic" se vrea o categorie de analiză și, ca atare, este supusă acelorași exigențe precum categoriile de "fantastic", "liric" sau "polițist" aplicate literaturii. Când se adoptă această perspectivă, putem fi tentați să punem între paranteze judecățile de valoare peiorative asociate "pornografiei", pentru a ne baza pe criterii definitorii neutre; și totuși nu trebuie să uităm că, prin însăși natura ei, literatura pornografică este destinată interdicției. Textele pornografice țin totuși de paraliteratură 7, dacă prin aceasta se înțelege o producție de serie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de tensiune și lipsă, de care va trebui să se elibereze recurgând la o soluție extraliterară"8. Acest obiectiv de excitare sexuală implică, astfel, o anumită atitudine din partea cititorului, după cum se subliniază și în următoarea definiție care se vrea consensuală: "Pornografia reprezintă, sau evocă limpede, un aspect al naturii sau al activității sexuale întreținute de una sau mai multe ființe umane. Iar efectul ei principal (uneori singurul) este să stimuleze libidoul persoanei care o folosește, indiferent de intenția creatorului". C.-J
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
efectul ei principal (uneori singurul) este să stimuleze libidoul persoanei care o folosește, indiferent de intenția creatorului". C.-J. Bertrand și A. Baron-Carvais, Introduction à la pornographie, p. 31. Autocorectarea termenului "reprezintă" prin expresia "evocă limpede" tinde să sublinieze că pornografia năzuiește să fie directă, că refuză să interpună văluri între subiectul care o percepe și spectacolul de ordin sexual. Cât privește precizarea "indiferent de intenția creatorului", ea amintește rolul esențial pe care-l joacă cititorul. Aproape întotdeauna, autorii de texte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
operă pornografică în adevăratul sens al cuvântului, nici o operă care să se debaraseze de constrângerile dispozitivului pornografic. Faptul în sine se poate explica prin circumstanțele apariției acestei cărți. Era vorba de o serie de nuvele comandate de un amator de pornografie, al căror stil era "influențat de lectura textelor scrise de bărbați". Dar, cum A. Nin nu s-a putut rezuma la acest tipar ("în multe pasaje am folosit în mod intuitiv limbajul unei femei, abordând experiența sexuală dintr-o perspectivă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
gen nu este pertinentă decât la nivelul operei, nu la cel pe care l-am denumit al secvențelor pornografice: acestea din urmă se pot regăsi în genuri foarte diverse, inclusiv, cum deja am observat, în texte care nu țin de pornografie. Operele pornografice nu sunt neapărat povestiri. Adesea sunt citate "sonetele deșănțate" ale lui Aretino (1524), scrise pentru a ilustra o serie de gravuri de Giulio Romano care înfățișau diferite poziții sexuale. Imensa majoritate a operelor pornografice sunt însă povestiri. Acestea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și curentele de poezie (epopeea este funciar narativă, dar nu și sonetele simboliste), dar, la modul general, caracteristicile lecturii pornografice o fac să nu se acomodeze cu tot ceea ce se interpune între semne și lumea reprezentată. Cât privește teatrul, aportul pornografiei nu poate fi decât marginal. Dacă-și propune să fie cu adevărat pornografic, trebuie să înfățișeze activități sexuale efective: actorii pornografici joacă "hard", în vreme ce actorul obișnuit nu face decât să simuleze un personaj. Acestui aspect i se adaugă numeroase alte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
teatru pornografic în secolul al XVIII-lea10, dar piesele respective nu au fost neapărat jucate; când erau puse în scenă, asta se întâmpla în particular. În plus, ne putem îndoi că actorii chiar îndeplineau efectiv ceea ce indicau didascaliile. În realitate, logica pornografiei face ca peep-show-ul, în mai mare măsură decât teatrul, să-i fie de ajutor: spectatorul solitar este un voyeur care se află în proximitatea imediată a "performerilor" (în general "performatoare") fără a fi văzut. În anumite privințe, dispozitivul peep-show-ului seamănă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
într-unul dintre poemele sale, în secolul al IX-lea. 4. Un discurs atopic Însă trăsătura cea mai evidentă a literaturii pornografice este inserția sa de la început problematică în spațiul social: vorbim de o producție tolerată, clandestină, nocturnă... Verdictul de "pornografie" presupune granița care desparte practicile demne de civilizația oficială de acelea căzute în dizgrație. La limită, respingerea pornografiei poate duce la formule violente precum următoarea: "de la pornografie până la cuptoarele din crematorii nu e mult"12. Putem deci presupune că surprinderea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
evidentă a literaturii pornografice este inserția sa de la început problematică în spațiul social: vorbim de o producție tolerată, clandestină, nocturnă... Verdictul de "pornografie" presupune granița care desparte practicile demne de civilizația oficială de acelea căzute în dizgrație. La limită, respingerea pornografiei poate duce la formule violente precum următoarea: "de la pornografie până la cuptoarele din crematorii nu e mult"12. Putem deci presupune că surprinderea manifestată de C. Millet în 1976 este simulată: "Cum se face oare că, deși toată lumea este împotriva cenzurii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
problematică în spațiul social: vorbim de o producție tolerată, clandestină, nocturnă... Verdictul de "pornografie" presupune granița care desparte practicile demne de civilizația oficială de acelea căzute în dizgrație. La limită, respingerea pornografiei poate duce la formule violente precum următoarea: "de la pornografie până la cuptoarele din crematorii nu e mult"12. Putem deci presupune că surprinderea manifestată de C. Millet în 1976 este simulată: "Cum se face oare că, deși toată lumea este împotriva cenzurii, toată lumea (de dreapta, de stânga, mișcările feministe, esteții și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu e mult"12. Putem deci presupune că surprinderea manifestată de C. Millet în 1976 este simulată: "Cum se face oare că, deși toată lumea este împotriva cenzurii, toată lumea (de dreapta, de stânga, mișcările feministe, esteții și proxeneții...) este totuși împotriva pornografiei?"13. Spre deosebire de alte tipuri de texte, în privința pornografiei cenzura este, într-adevăr, universală: toate tipurile de regimuri politice trasează o linie de demarcație între ceea ce este acceptabil și ceea ce este inacceptabil în materie de reprezentare a sexualității. E greu să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
surprinderea manifestată de C. Millet în 1976 este simulată: "Cum se face oare că, deși toată lumea este împotriva cenzurii, toată lumea (de dreapta, de stânga, mișcările feministe, esteții și proxeneții...) este totuși împotriva pornografiei?"13. Spre deosebire de alte tipuri de texte, în privința pornografiei cenzura este, într-adevăr, universală: toate tipurile de regimuri politice trasează o linie de demarcație între ceea ce este acceptabil și ceea ce este inacceptabil în materie de reprezentare a sexualității. E greu să ne imaginăm că s-ar putea studia în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
societatea nu trebuie să știe că ea există, nu este obligată să-i acorde vreo importanță și niciodată nu le va înălța vreo statuie autorilor de asemenea texte. S-ar putea vorbi de discursuri atopice în cazul practicilor care, asemeni pornografiei, nu au, într-o oarecare măsură, un loc de manifestare, care pătrund în interstițiile spațiului social. Pornografia împărtășește această atopie cu alte practici verbale, care variază în funcție de societăți: cuvintele obscene, cântecele deocheate, ritualurile de vrăjitorie sau satanice etc. sunt tot
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
niciodată nu le va înălța vreo statuie autorilor de asemenea texte. S-ar putea vorbi de discursuri atopice în cazul practicilor care, asemeni pornografiei, nu au, într-o oarecare măsură, un loc de manifestare, care pătrund în interstițiile spațiului social. Pornografia împărtășește această atopie cu alte practici verbale, care variază în funcție de societăți: cuvintele obscene, cântecele deocheate, ritualurile de vrăjitorie sau satanice etc. sunt tot atâtea practici atestate constant, dar ținute sub tăcere, rezervate unor spații de sociabilitate foarte restrânse sau unor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
amestecul între plăcerea verbală și plăcerea sexuală, de-a lungul unei enunțări care se bazează pe o conivență prealabilă și caută, totodată, să o potențeze printr-o strânsă rețea de aluzii-ghicitori. Jocurile sexuale sunt pretextul jocurilor cu limbajul. Dacă în pornografie cititorul este interpelat în calitate de subiect doritor luat individual, în poveștile deocheate este inclus, înainte de orice, ca participant la veselia colectivă. Povestirea atribuită lui San-Antonio, deși ține de o lectură individuală, se străduiește constant să aducă în scenă un al treilea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în scenă un al treilea complice: personaje, narator, cititor, toate se presupune că aparțin aceleiași comunități, întemeiată pe valorile hedoniste asumate la modul ostentativ atât în povestirea propriu-zisă, cât și în narațiune. Reculul poveștilor deocheate tradiționale și difuzarea masivă a pornografiei sunt incontestabil legate. De altfel, literatura pornografică este ea însăși derivată din universul vorbelor deocheate. Într-adevăr, grației tiparului, textul pornografic a putut să se elibereze de constrângerile interacțiunii orale și ale convivialității. Se regăsesc aici cele trei roluri ale
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran care îi împărtășește propria lume unui cititor complice, dar inaccesibil. De fapt, dacă-i dăm crezare lui Freud, procesul acesta de autonomizare a textului pe care îl implică pornografia a început o dată cu povestirile deocheate. În Cuvântul de spirit, el consideră, într-adevăr, că expresiile deocheate ar fi legate, originar, de păturile populare: femeia care trebuie speriată cu asemenea vorbe deocheate apare acolo. Însă această practică populară s-ar transforma
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
deocheate apare acolo. Însă această practică populară s-ar transforma o dată cu trecerea în alte medii sociale: ar implica, de astă dată, absența femeilor. În acest caz, "în locul femeii, instanța căreia îi este destinat apropoul obscen devine spectatorul, acum ascultător"17. Pornografia împinge procesul și mai departe, suprimând ascultătorul și modificându-și profund relațiile cu destinatarul: în loc să caute să provoace râsul, care constituie o plăcere care se poate substitui juisării sexuale, textul pornografic pretinde că declanșează în mod direct o excitație sexuală
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în loc să caute să provoace râsul, care constituie o plăcere care se poate substitui juisării sexuale, textul pornografic pretinde că declanșează în mod direct o excitație sexuală. Ceea ce tinde să-l facă absolut serios. 2. Eroticul Mai degrabă decât poveștilor deocheate, pornografia este de obicei opusă erotismului, cu care alcătuiește un cuplu. Valorizarea erotismului le permite multora, de altfel, să condamne pornografia, să o considere elementară, fără a risca să li se reproșeze că ar fi puritani. Fiecare dintre cele două noțiuni
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în mod direct o excitație sexuală. Ceea ce tinde să-l facă absolut serios. 2. Eroticul Mai degrabă decât poveștilor deocheate, pornografia este de obicei opusă erotismului, cu care alcătuiește un cuplu. Valorizarea erotismului le permite multora, de altfel, să condamne pornografia, să o considere elementară, fără a risca să li se reproșeze că ar fi puritani. Fiecare dintre cele două noțiuni se legitimează, într-adevăr, prin respingerea celeilalte: eroticul nu încetează să-și arate superioritatea prin capacitatea sa de a nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin capacitatea sa de a nu fi pornografic, în vreme ce pornograficul se prezintă ca un discurs onest care refuză, ipocrit, să "spună lucrurile pe ocolite", care nu are nimic de ascuns. Erotismul este perceput deci la modul ambivalent: când drept o pornografie rușinoasă, care refuză să-și asume un asemenea nume, când drept un stadiu la care pornografia n-ar putea accede 18. Totuși nu este clar că pornografia și erotismul ar fi simetrice și că între cele două regimuri ar exista
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]