1,339 matches
-
al țării. <victor37>: cel mai vechi e Histria, nu Tomis <sys>: sunt din Histria <victor37>: ooooh, histria este un oraș fantomă. Poate din... Jurilovca <sys>: unde ai auzit tu de Jurilovca? <victor37>: cum să nu aud? Am fost și la Portița, într-o vară. de atunci nu mai maninc peste <sys>: înseamnă că nu mai ești tinar. Vreo 25 de ani i-au zis Lumină. Cred că ai fost la Portița prin 75... <victor37>: abia te născuseși... <sys>: trebuie să ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Jurilovca? <victor37>: cum să nu aud? Am fost și la Portița, într-o vară. de atunci nu mai maninc peste <sys>: înseamnă că nu mai ești tinar. Vreo 25 de ani i-au zis Lumină. Cred că ai fost la Portița prin 75... <victor37>: abia te născuseși... <sys>: trebuie să ai vreo 45, nu? de ce îți spui victor37? <victor37>: dacă spun 45 mă ocolesc toți am venit aici să discut. <sys>:mda, ai dreptate. Dacă știam că ai 45, nu te
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ar fi scris acest roman într-un stil atît de simplu, de liniar, de confesiv în sensul celei mai mari credibilități dacă nu i-am fi oferit noi punctul de plecare, dacă nu i-am fi deschis noi această miraculoasă portiță. „Astăzi a murit mama.” Ce uluitor, promițător, convingător început de roman ! Un roman scurt, după cum vă amintiți desigur, cine n-a citit Camus încă de pe la vîrsta de 15 sau 16 ani ! Nu s-a spus, de fapt, despre Camus (cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuși de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața ușii de la intrare, el se codi să urce cele două trepte de piatră și porni spre fundul curții spre a vedea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăsură cu doi cai albi, aceeași din seara precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborî Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap. Pascalopol deschise voios portița și ușa gotică de la intrare, stârnind schelălăitul prelung al clopoțelului. Glasul Otiliei răsună aproape numai-decît și se auziră totodată tropotele furtunoase pe scară. Pascalopol intrase înăuntru, dar geamurile odăilor din curte fiind deschise, se auzeau de afară frânturi de convorbire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
masă peste masa de tablă și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se aflau lucruri de mâncare fine, felii de pateu, brânzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemată, la cererea lui Pascalopol, și Aglae, care sosi pe o portiță dindărătul casei, însoțită de Aurica și de Simion, cu broboada pe el și cu ghergheful în mână. La lumina unei lămpi atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție feminină. Felix consimți cu capul. Atuncea Aurica îl conduse spre fundul grădinii, deschise o portiță din stânga și pășiră în curtea vecină, care era până la un punct asemănătoare cu cea de dincoace, cu deosebirea că tot pământul era împărțit în straturi de o exactitate și o supra-decorație supărătoare. Apoi intrară într-o sală și de aci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care era de față, Otilia, pufnind discret de râs, agravă situația. - Du-te, Felix, n-o refuza, Aurelia este tare în prăjituri. - Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică lui Felix, să nu vii niciodată prin față, ci numai pe portiță. Știi, reputația, dumneata ești cavaler, poți să-mi faci rău. Cu alt prilej, insinuația fu adâncită într-un fel care înspăi-mîntă pe Felix. - Situația noastră e foarte grea, se văită Aurica, nu știi cucine vorbești. Noi, domnișoarele, suntem slabe, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțeleagă să nu mai vină pe aici ca să-l irite. Stănică s-a luat după ea. Dacă-l lași în pace pe Simion, fără să-i bați capul, se înduplecă. În vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acasă, se întorcea pe portița din fund, auzi în întuneric o șoaptă bine articulată. - Otilio, Otilio! - Cine este? întrebă ea puțin cam speriată. - Eu sunt! O umbră se apropia din direcția chioșcului și Otilia recunoscu pe Stănică. G. Călinescu - Ce faci aici? Unde ai lăsat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Felix. Se-ntoarse spre fundul grădinii și zări pe Simion, care făcea semne cu mâna. Felix îl întrebă cu gestul dacă-l chema pe el, și acela confirmă repetând chemarea. Mirat, tânărul merse într-acolo, dar Simion sărise pe portiță cu gesturi de maimuță și se apropiase de el, agitând un caiet. - Pavele, Pavele, am să-ti dau ceva de mare preț! - Pe mine mă cheamă Felix, nu știi? Bătrânul nu luă în seamă rectificarea și începu să vorbească volubil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix comunică scrisoarea lui moș Costache, care o înregistră cu un răgușit "Daaa?" lipsit de semnificație hotărâtă, părând mai degrabă mândru de aventura fetei, acesta spuse vestea Marinei, și Marina o trecu mai departe. Aurica chemă palidă pe Felix la portiță. - Domnule Felix, e adevărat că ai primit o scrisoare dela Otilia? - Da, îmi scrie de la Paris. Aurica rămase cu gura căscată. Apoi fugi iute în casă și, vânătă la față, vorbi cu glasul sugrumat cu care se vestesc catastrofele: - Mamă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE... Ce zici, să i-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu atât bănet putea să-și târguie, de pe litoral, o Netuța gonflabilă. În drăgălașa de punguliță era chenzinele lui pe cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună. Am auzit ciocănitul. Am tresărit de încîntare ca fripți. Eu am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai profundă satisfacție. Simțea că simboliștii, nocivi, încercau, prin orice procedee, să scoată din el un bețiv, după cum, se pare, citise undeva, că și dânșii nu evitaseră. Coborî din autobuz pe șoseaua Olteniței. O luă agale pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă atât de tare o zdruncinase vestea că el va deveni poet, încît i s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru niște broscoi ca noi, nu?! - Deci vizita dumneavoastră în București, pentru băi, s-ar dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi să coborâți încă dinainte, prin surprindere, în celebrul Adânc... Pentru a unge balamalele unor portițe de evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în acel infect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
specialiști. Directorul analizează schema personalului și îl angajează pe un post de muncitor necalificat; îi explică că nu poate primi pe oricine, la șantier nu ar fi fost o problemă însă ei primesc numai mecanici sau șoferi, dar găsise o portiță: - Și unde vrea Bălăuță să te bage? - La motoare, domnule director. - Bine, vezi că ai un maistru bun. Îți doresc succes! Mergi acum să faci formele de angajare și după aceea trebuie să treci pe la cabinetul de protecția muncii. - La
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
deja în germene. Concepția organicistă a evoluției firești ne condamnă la inerția, încetineala și somnolența care au constituit în soarta noastră un mileniu de anonimat. Organicismul reprezintă opoziția teoretică la orice salt, încît ultimele lui consecvențe elimină culturilor mici orice portiță de scăpare. Dacă gândirea națională și politică a României este atât de puțin revoluționară, faptul se datorește unei excesive contaminări organiciste, precum și influenței directe sau indirecte exercitate asupra naționalismului românesc de istoricismul romantic german. Viziunea pur organică a soartei noastre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-și zică tu, mureau de rușine, și-și ziceau serios, după lungi lupte sufletești: "Domniata "; când stabileau diplomaticește să-și zică d-ta - atunci tu - tu din greșală, și iar din greșală, ș-așa mai departe. In fine ajunsese la portiță. - Elis! tu... nu știi cât te iubesc... nici poți ști căci... căci tu nu ai inimă. - Pe nume și tu? Vezi, gândi ea, dar nu zise nimic... - De când te-am văzut, de când știi tu - căci tu știi că eu te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
esemplu... - De esemplu...? - Nu te voi mai strânge de mână, nu ți-oi mai spune pe nume... de azi înainte. - O! gândi ea în sine cu părere de rău, dar ce era să zică. Șezură pe banca de piatră de lângă portiță... Ea-i întoarse spatele și-și mușca unghiile... el se uita în omăt. Prost lucru! Ar fi putut sta multă vreme așa. Nu știu... în sfîrșît... ea... în sfârșit... domnia ei a fost aceea care - așa încet - c-un pic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ieși în curând, schimbată în hainele ei de totdeuna și învălită într-o scurteică blănită, care-o prindea de minune, și c-o pălărioară de catifea în cap. - Uite! na legătura! zise ea, dîndu-mi în mână o legătură. Ieșirăm pe portița de din dos a teatrului și-n curând ajunserăm câmpul, în care se vedea de departe căsuța bătrânului muzicant, a cărei ferestre ardeau în noapte ca două place de argint. Era așa de tăcută și albă câmpia, era așa de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noi destule de gândit, ca să ne pierdem acuma vremea cu privirea unui mort. Pe scânduri și hai! Ajunseră curând afară de oraș, la țintirimul cu murii lui albi și lungi, ce păreeau unși cu var de lumina lunei... trecură peste pragul portiței negre, s-apropiară de mormânt, lângă care fumega încă lutul proaspăt. În fundul mormântului umed erau așezate paie... Ei îl răsturnară pe bătrân de pe scândură cu fața în jos, pe paie... aruncară înc-un braț de paie peste el... si începură a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu. "Haide-n astă - sară în clubul Amicilor întunericului, dacă vrei să-l vezi... Dar nu voi să-l văd... " "Sania mea te va lua", zise el. Dar nu voi să merg cu sania d-tale... " " Ea va sta la portița grădinei d-tale", zise el, ridicîndu-se și surâzând. Angelo, m-am dus noaptea în grădină, am deschis portița, m-am pus în sanie și iată-mă-s. Ea luă dreapta lui în amândouă mânuțele, o bătu ș-o sărută apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]